# S.T.Î.L.P.U.

Într-o eră în care muzica proastă ce ne răsună în radio sau videoclipurile cu paraşute dezbrăcate parcă trase la indigo fac legea, se mai face şi muzică digerabilă pentru noi, cei mai “pretenţioşi”…
Am descoperit în ultima perioadă câteva nume ce merită o atenţie deosebită…

Lana del Rey

Prima dată când am zis “Cine-i asta?” a fost anul trecut prin toamnă când a debutat cu “Video games”, un single ce a atins şi poziţia maximă în Germania iar la finele anului trecut, piesa a ocupat locul 9 în clasamentul muzical pe 2011 publicat pe acest blog! O voce răguşită şi un sound cu iz de 60′s, fata asta a arătat că poate!
Pe numele real, Elizabeth Grant, americanca de 25 de ani a lansat în 2010 albumul de debut cu titlu omonim iar la finele acestei luni se pregăteşte să scoată pe piaţă al doilea material discografic intitulat “Born to die”. De pe acest album artista a filmat un videoclip la piesa care poartă numele albumului ce se va lansa oficial pe 22 ianuarie şi o recomand cu maximă încredere. Piesa am promovat-o şi pe blog de îndată ce Lana a anunţat-o şi pe internet iar acum vă prezint şi videoclipul ei! În topul meu personal cu siguranţă că va fi între primele locuri!

First Aid Kit

Pe cele două frumoase suedeze le-am descoperit întâmplător pe youtube, primul cântec pe care l-am ascultat de la ele a fost “Emmylou” care este de fapt chiar ultimul single lansat de ele… Dând un “search” pe Google am aflat că fetele au lansat prin 2010 albumul de debut “The Big Black & The Blue” şi că anul acesta au programată lansarea celui de-al doilea material ce se va numi “The Lion’s Roar”. Stilul celor două surori de 21 de ani (Johanna) şi 19 ani (Klara) ce compun First Aid Kit este folk, dar în piesele lor se simte şi o doză de indie, foarte la modă în zilele noastre! Iată videoclipul single-ului de care vă aminteam:

Lykke Li

Tot din Suedia vine şi următoarea solistă… Li Lykke Timotej Zachrisson de 26 de ani neîmpliniţi. După ce a înebunit Europa cu Remixul lui Magician la “I follow rivers” (m-a înebunit şi pe mine), am vrut să descopăr mai multe despre ea, o necunoscută practic înainte de acel Remix.
Am “devorat” şi varianta originală a lui “I follow rivers” dar mi s-a părut o piesă… ciudată! Nu m-am lăsat şi am mai încercat şi alte piese de pe cele două albume Youth Novels (2008) şi Wounded Rhymes (2011) şi cel mai mult mi-a plăcut “Sadness Is a Blessing”, single lansat imediat după “I follow rivers” şi care a ajuns chiar No. 1 în Top 10 # S.T.Î.L.P.U.! Stilul Lykke Li e de fapt o combinaţie de indie-pop, electro-pop; un amalgam de sound-uri alternative ce răsfaţă urechea într-un mod cât se poate de interesant!
Urmăriti video-ul piesei “Sadness Is a Blessing” şi spuneţi-mi ce părere aveţi de mişcările tipei ce dansează?

Stăteam acu`-ntr-o zi după ce am ascultat pe background ceea ce au ajuns ştirile sportive de la Pro Tv (în care cuvântul Steaua se aude de cel puţin 80 de ori, Becali de 65 sau Borcea de 37 iar dacă eşti suporter a lui Tg-Mureş abia dacă auzi o ştire la două-trei săptămâni…), şi mă-ntrebam dacă nu era mai bine în trecut, prin 95-96 când televiziunile rromâneşti de 2 lei nici măcar nu erau pe ţeavă, iar cele 2-3 care erau în eter nu se-ntreceau în aşa mult prost gust!
Ţin minte când i-au închis diaconescului 0 TV râdeau duşmanii pe sub mustăţi şi-l făceau în fel şi chip pe şăfu acestei televiziuni ce avea câţiva ani mai târziu să le fie exemplu, doar un pas a fost până la otevizarea tuturor televiziunilor. Am zis “TUTUROR” şi nu greşesc deloc: cei de la Mediapro ne-au îmbătat ani la rândul cu seriale de prost gust gen “La bloc” sau “Pariu cu viaţa” ori producţii cinema cu un scenariu mai mult decât banal, ori ne bagă pe gât sport.ro, adică un post în care circul şi scandalul e la el acasă, în schimb transmisiile sportive sunt aproape de zero. Ăilalţi de la Antenă au un dar să ne ofere producţii TV sub pecetea lui “Dan Negru”, unele mai grobiene şi mai greţoase ca altele sau reality-show cu bianca drăguşanu sau bote… Nici cei de acolo nu se lasă mai prejos când vine vorba de o televiziune de sport, creaţia lor GSP TV pare a fi locul perfect pentru crearea cultului personaliutăţii lui Becali, un loc în care studenţii la psihologie poa` să ia mostre de paranoia izvorâtă din partea aceluiaşi personaj… Din păcate, prostia multă din această ţară face ca aceste producţii să fie de un mare succes, iar personaje de ţeapa “patronului din Ghencea” să fie un model pentru urmaşi… Adică, dacă ăla a ajuns euro-parlamentar înseamnă că e un tip de succes, nu? Şi celelalte două producţii ale anteniştilor sunt de “mai bine nu erau”: A3 e un post în care ne e servită politica aşa cum nu ar trebui să o consumăm, dându-ne exemple din trecut, din guvernarea (proastă) a “celorlalţi” şi acuzându-i pe ăştia, fie că o fac fondat, fie că nu… Total greşit, dar… fraierul muşcă şi de această dată momeala! Iar la A2 se perindă tot felul de personaje din lumea mondenă, peste 60% dintre ele dacă nu apăreau pe un post de genul sau în paginile ziarelor cu bulină roşie erau cel mult nişte curve banale!
Nici ăialalţi nu vor să rămână în urmă şi încearcă să ţină pasul cu cele două “branduri”, după cum aţi observat seară de seară găsim pe cel puţin un post emisiuni regizate gen “schimb de mamă”, “noră pentru tata”, “soacră pentru socrii” sau mai ştiu eu ce alte aiureli de genul, nişte căcaturi oricum…
În ziua de azi, oricine poate să deţină o televiziune cu care poate să manipuleze mai uşor masele de oameni în direcţia corectă! Nu tre` să fii un exemplu al corectitudinii şi al moralităţii ci dimpotrivă, să fii cât mai uns cu alifiile şmecheriei… Şi apropos de asta, chiar luna aceasta Gheorghe Ştefan îşi lansează propria televiziune (de parcă nu erau şi aşa prea multe) ce se cheamă Giga Tv. Te şi apucă râsul numai când te gândeşti la bine-cunoscutul caz “Folcloristele” ca să-ţi dai seama ce om îi şi ăsta! Dar îi pasă la cineva de asta??? La prea puţini!

Televiziunea nu mai e ce a fost, asta e clar… şi de aceea am deschis postul acesta pentru că îmi era dor de vremurile acelea în care îmi “culegeam” informaţiile muzicale de pe Viva TV sau Viva Zwei ori chiar şi MTV. Acu`pe MTV pe lângă muzica super-proastă pe care o ascultăm dăm şi de emisiuni în care te-nvaţă să ţi-o tragi, sau să te cuplezi cu persoane de aceleaşi sex or`something like that! P-atunci erau Beavis and Butt-head ce arătau cu degetul prostul gust şi erau din ce în ce mai “cool” după fiecare episod pe care îl urmăream!
Preferam producţiile de noapte tip horror sau SF de pe Vox ori Kabel 1, RTL sau Pro 7 unde chiar dacă nu înţelegeam mai nimic le urmăream din scoarţă-n scoarţă! Am văzut seria Alien de nu-ştiu-câte-ori sau înfricoşătorul Hellraiser, ori Twin Peaks… OMG, cel mai tare serial ever! Chiar şi filmul ce a urmat a fost OK; mă uitam uneori şi la sitcum-uri şi chiar dacă nu înţelegeam mai deloc râdeam ca prostu` cu ăia de pe bandă… Dar hai că deviez şi încep iarăşi cu nostalgiile… şi oricum, chiar şi aşa, cu 80% din canalele de pe cablu în limba germană era o fericire să te uiţi la TV… cu mult mai mare ca şi acum!
În 15 ani viaţa televiziunilor s-a schimbat radical, nu mai e plăcere să apeşi butonul telecomenzilor, ştiind că la următoarea schimbare de canal poţi da peste un manelist, peste becali, peste un serial turcesc, unul indian, peste măruţă, peste samuilă, peste oana zăvoranu, peste vadim sau chiar peste columbeanu şi lista ar putea continua până dimineaţă! Noapte bună!

Uhhh, am trăit s-o văd şi pe asta… un party gen “White Sensation” şi la noi… Ei bine, pe 21 aprilie anul viitor la Romexpo – Bucureşti începând cu orele 22:00 se va întâmpla minunea! Ţinuta obligatorie: în alb!
Deja s-au pus de câteva zile în vânzare biletele pentru acest eveniment, iar cel mai ieftin tichet costă 175 de lei. Ele se pot cumpăra accesând următorul link.
Aşadar, pentru cei interesaţi de o distracţie electronică “în alb”, acum e momentul, că cine ştie când ne vom mai întâlni cu un astfel de eveniment!
Tre` să caut prin garderobă să văd ce textile imi mai trebuie să fiu în ton cu formatul, că aşa trece timpul şi odată e aprilie!
Cine mai vine, cine mai vine?

6 dintre piesele pe care vi le prezint se află și în clasamentul anului 2011, dovadă faptul că mult peste 50% dintre titlurile ce se perindă prin Top 10 pe blog sunt de natură electronică… Și în acest an, la fel ca și în anul trecut avem No. 1 din Rusia! Ladies and gentleman: Soarsweep – Diffused Memories (Original Mix)!

1. Soarsweep – Diffused Memories (Original Mix)

2. Matt Pincer – Luminous Soul (Original Mix)

3. Arkia – Stratosphere (Original Mix)

4. Blue Tente feat. Stine Grove – Let You Go 2011 (Radio Edit)

5. Rave Channel – Song For You (Sean Truby Remix)

6. Xelush – Fresh Cold Water

7. Dash Berlin feat. Emma Hewitt – Disarm Yourself (Radio Edit)

8. Stanisha – The Last Whail (Original Mix)

9. Markus Schulz feat Jennifer Rene – Not the Same (Carlo Resoort Remix)

10. Snatt & Vix feat. Alexandra Badoi – In My Eyes (Original Vocal Mix)

Well… iată că suntem în ultima săptămână a anului în care, ca de obicei, vă prezint cele mai bune piese muzicale ale ultimelor 12 luni în varianta # S.T.Î.L.P.U. Pe primul loc mi-a fost greu să aleg deoarece atât Kings of leon cât și Lykke Li au stat pe locul 1 în Top 10 6 săptămâni, departajarea făcându-se după starea în care mă aflam în momentul creării acestui clasament! Enjoy!

1. Kings of leon – Pyro

2. Lykke Li – I Follow Rivers (The Magician Remix)

3. Soarsweep – Diffused Memories (Original Mix)

4. Matt Pincer – Luminous Soul (Original Mix)

5. Arkia – Stratosphere (Original Mix)

6. Blue Tente feat. Stine Grove – Let You Go 2011 (Radio Edit)

7. Rave Channel – Song For You (Sean Truby Remix)

8. Xelush – Fresh Cold Water

9. Lana Del Rey – Video games

10. The Vaccines – Wetsuit

Feet don’t fail me now
Take me to the finish line
All my heart, it breaks every step that I take
But I’m hoping that the gates,
They’ll tell me that you’re mine
Walking through the city streets
Is it by mistake or design?
I feel so alone on a friday night
Can you make it feel like home, if I tell you you’re mine
It’s like I told you honey

Don’t make me sad, don’t make me cry
Sometimes love’s not enough when the road gets tough
I don’t know why
Keep making me laugh,
Let’s go get high
Road’s long, we carry on
Try to have fun in the meantime

Come and take a walk on the wild side
Let me kiss you hard in the pouring rain
You like your girls insane
Choose your last words
This is the last time
Cause you and I, we were born to die

Lost but now I am found
I can see but once I was blind
I was so confused as a little child
Tried to take what I could get
Scared that I couldn’t find
All the answers, honey

Don’t make me sad, don’t make me cry
Sometimes love’s not enough when the road gets tough
I don’t know why
Keep making me laugh,

Let’s go get high
Road’s long, we carry on
Try to have fun in the meantime

Come and take a walk on the wild side
Let me kiss you hard in the pouring rain
You like your girls insane
Choose your last words,
This is the last time
Cause you and I
We were born to die
We were born to die
We were born to die

Come and take a walk on the wild side
Let me kiss you hard in the pouring rain
You like your girls insane

Don’t make me sad, don’t make me cry
Sometimes love’s not enough when the road gets tough
I don’t know why
Keep making me laugh,
Let’s go get high
Road’s long, we carry on
Try to have fun in the meantime

Come and take a walk on the wild side
Let me kiss you hard in the pouring rain
You like your girls insane
Choose your last words
This is the last time
Cause You and I
We were born to die
We were born to die

Credeam în prostia şi naivitatea mea că cele mai multe şmecherii din ţara asta se întâmplă în lumea fotbalului patronată de veşnicii Sandu & Dragomir. După atâta tevatură legată de cazuri diverse pe urma cărora DNA-ul încă mişună, mă-ntorc în timp şi ce văd: dosarul “Transferurile” sau “Valiza” tind să depăşească seria “Tânăr şi Neliniştit” la câte înfăţişări au avut loc până acum şi după cum îi văd pe “suspecţi” de senini ieşind din sediul DNA de fiecare dată, mă-ndoiesc că se se vor lua măsuri împotriva lor, deşi cifrele îi incriminează pe cei arătaţi cu degetul…
Cum ziceam, aveam impresia că lumea fotbalului naşte monştrii pe bandă dar iată că m-am înşelat amarnic, mai nou (sau doar reloaded) au ieşit sub soare (sau dintre nori) fapte pentru scenarii thriller-SF din lumea popilor. Io aşa le zic, “popi”, la toţi, indiferent de gradul pe care-l poartă…
Te apucă groaza la întâmplările pe care le-ai aflat de la tele în decurs de vreo ` lună şi ai tendinţa să-ţi faci o cruce largă cu mâna stângă minunându-te în acelaşi timp! Într-o ţară în care aproape nimic nu ne mai miră, au apărut de nicăieri ăştia cu sutană şi ne arată că “se poate”. Un subiect numa` bun pentru ultimul film al lui Kusturica, cu şanse reale la un premiu pe la Cannes sau chiar cu şanse să bată la porţile Oscarului! Popi decapitaţi, homosexuali, perverşi, lacomi etc e doar o parte din “ingredientele” unui scenariu la care ar trebui să se gândească marele regizor. Că astfel de subiecte nu au prea fost “atacate”, iar popii în cinematografie au avut în general roluri clasice în filmele cu vampiri în care ei erau sfătuitori pentru cei ce trebuiau să lichideze misticele personaje.

Că tot suntem la capitolul “Film”, tocmai s-a terminat de turnat la sediul PSD cel mai nou reality-show al sezonului toamnă-iarnă, sau un fel de Tom şi Jerry pentru adulţi, în care (şi) aici ca şi în sezoanele anterioare doar bătrânul motan a avut de câştigat… O producţie soft, dar cu priză la public pe seama căreia se va discuta ceva vreme datorită întâmplărilor neprevăzute din acest… hai să-i zicem show!

2011 se apropie de sfârşit şi cum v-am obişnuit la fiecare final de an vă prezint clasamentele muzicale ale acestui blog: Top 10, “best of 2011″ şi BPM Top 10, adică cele mai bune piese electro.
Cei ce au urmărit cât de cât desfăşurarea Top 10 din cadrul blogului, au o idee cam care ar fi concluziile… Oricum, ele vor fi publicate în ultima săptămână din decembrie însă în acest post vreau să fac un “intro” la ce va fi atunci, prezentându-vă cele mai bune piese din ultimii 5 ani în varianta # S.T.Î.L.P.U.! Piesele electro le las pentru alt post…

2010 – Sunbird – They accept paradise

2009 – Lily Allen – Not fair

2008 – Coldplay – Lost

2007 – Matchbox Twenty – How far we`ve come

2006 – Pink – Who Knew

Fiecare dintre noi avem diferite dorinţe… Şi eu am…

Mi-aş dori, mai mult ca orice, să nu mai vin  acasă de la lucru cu sufletul la gură şi cu lacrimi în ochi… Mi-aş dori să fie cu cine să pot lucra la clasă… Mi-aş dori să nu fie degeaba făcuţi cei 18 ani de şcoală… Mi-aş dori să mă gândesc cu plăcere la visul meu din copilărie şi nu cu regret… Ce mult mi-aş dori dacă măcar o parte din ceea ce-mi doresc ar deveni realitate….

Aveţi şi voi dorinţe???…

… mai aruncăm cu noroi în jucătorii Naţionalei de fotbal de fiecare dată când aceasta o ia în goarnă, fie că e meci amical, fie că sunt preliminarii! Nu că n-ar avea şi ei partea lor de vină, dar hai ca după fiecare eşec al reprezentativei să arătăm cu degetul spre adevăraţii vinovaţi, pentru care soccerul a ajuns la un nivel atât de penibil!
Hai să nu mai citim aceleaşi clişee prin presă, aceleaşi lucruri ce ocolesc adevărul ascuns undeva în mizeria de sub preş! De ce nu spunem lucrurilor pe nume într-o perioadă în care libertatea de exprimare ar trebui să fie la ea acasă? Nu m-ar deranja ca după fiecare eşec bifat în fotbalul românesc, indiferent de grupa de vârstă să fie puşi la zid Sandu, Dragomir şi ceata lor de şmecheri ce au nenorocit sportul timp de peste 20 de ani! Nu s-ar instala senzaţia de Deja vu citind “minunăţiile” pe care le-aţi descoperi, vă garantez! Hai să lăsam la o parte aceleaşi veşnice şi obosite radiografii ale jucătorilor noştrii după fiecare meci…
Şi nu ar trebui să ne mire că suporterii nu mai vin la meciuri, nici măcar atunci când deştepţii de la federaţie lasă gratis la stadion sau nici să ne încruntăm când auzim aberaţia barbugiului-şef cum că nu doresc să joace în ţară meciul cu Grecia că îi înjură suporterii! Păi ce aţi vrea, să vă aştepte pe covorul roşu şi să arunce cu petale de trandafiri în voi? Care e atuul vostru? Ei bine, s-a cam deşteptat şi fraierul de suporter cum stă treaba pe la selecţia primei reprezentative şi a renunţat să fie acel frumos nebun care îndura frigul sau ploaia pentru a fi alături de cei ce îmbrăcau echipamentul sfânt. Doar ei au de suferit, pentru că li s-a luat ce era a lor!

***

Şi pe final, lăsând la o parte fotbalul vreau  să spun la aniversarea a 50 de ani de viaţă doar atât: “La mulţi ani, Nadia Comăneci. Mult respect!”