# S.T.Î.L.P.U.

Dimitr cum ne-a văzut intrând a făcut un semn să ne apropiem de o măsuţă de fier şi ne-a invitat să luăm loc pe nişte scaune, de asemenea metalice.
- Doamna Priscilia ce bine îmi pare să vă văd, a trecut ceva vreme de când nu v-am văzut..
- Şi mie îmi pare bine să te întâlnesc Dimitr, ei sunt colegii mei de muncă de la WWT – acolo lucrez acum, nu mai sunt la Köln de 5 ani – el e şeful, cmd. G, ea e soţia lui, ofiţer Mirr, iar el e un coleg, Greuceanu. Care e povestea ta Dimitr, se spunea că după ce te-au internat aici n-ai mai vorbit. Ce s-a întâmplat?- Păcat ca n-aveţi voie decât 15 minute să staţi cu mine dar vreau să vă spun pe scurt ce s-a întâmplat atunci…Doamne, e groaznic… îmi vine foarte des în minte filmul acesta… e dureros, mi-am pierdut sora în acea seară…- Linişteşte-te Dimitr, încercăm să te ajutăm…
- Era seara de 1 aprilie 1995, mă întorceam împreună cu sora-mea de la o bătrână ce o îngrijeam că nu aveam pe nimeni – tatăl meu a murit în 1993, a avut accident cu KAZ-ul, maşina cu care transporta butelii iar mama mea a murit când eu am avut 12 ani. Ne-a promis baba că o să ne lase totul. Era o cunoştinţă bună de-a mamei mele, care era pe jumătate bulgăroaică…
- Tu de când te-ai mutat în Bulgaria, întrebă Mirr?
- Din 1994, în Rusia am vândut tot ce aveam şi ne-am mutat la Sofia să o îngrijim pe bătrână…
Şi era destul de întuneric, aveam de parcurs vreo 2 km pe jos şi aveam de trecut pe lângă o pădure unde era de altfel şi groapa de gunoi a cartierului. Când deodată am văzut nişte lumini. Gina a zis “Oare ce sunt cu luminile astea, e trecut de ora 10.” “Hai să vedem îi zic..”
- Doamne, de nu ne-am fi dus ea ar fi fost şi astăzi în viaţă, a spus Dimitr cu lacrimi în ochi.
- Nu lua vina asupra ta…nu eşti tu răspunzător pentru ce s-a întâmplat, încearcă să ne spui mai departe.
- Ajungem până în locul cu pricina şi ne ascundem după o grămadă de crengi. Era o maşină de 1,5 t, descărca ceva… din unghiul în care eram mi s-a părut că erau ceva cutii de carton, v-am spus, nu se vedea prea bine… La un moment dat i s-a părut Ginei că vede corpuri umane printre cutiile de carton. A ieşit de după crengi încercând să se apropie. Şoferul terminase de descărcat şi a început să facă manevre de îndreptare a camionului… în momentul acela a pus farurile pe sora-mea şi a fost observată de şofer.
- Câţi au fost? Întrebă Greuceanu.
- Cred că 3. Atâţia am văzut eu. S-ar putea să fi fost în cabină 1 sau 2… nu ştiu…
Deci, cum spuneam, sora-mea a fost observată de şofer care a strigat: “L, Shomaj, vedeţi că avem vizitatori… uite-acolo, rezolvaţi problema…” În momentul acela o strig pe Gina şi îi spun să o luăm la fugă prin pădure. Îi zic să se ţină după mine până ieşim de aici…
Cei doi s-au îndreptat înspre locul în care eram noi… noi deja am rupt-o la fugă, ei după noi… La un moment dat o pierd pe Gina, n-am mai simţit-o în spatele meu… alergam… nu m-am oprit m-am întors în spate şi am strigat-o o dată. Nu mi-a răspuns, am continuat să alerg. Aud însă un ţipăt al ei si atunci m-am oprit. Am strigat-o încă o dată după care am rupt-o la fugă cu lacrimi în ochi prin pădure cu mare durere. Am ieşit din pădure şi am alergat pe câmp până nu am mai putut. M-am oprit lângă un podeţ… cei doi mi-au pierdut urma. M-am adăpostit sub acel podeţ şi fiind destul de frig afară pentru această perioadă am dat foc la câteva sticle de plastic şi ceva vreascuri ce le-am găsit pe acolo. Am dormit vreo 3 ore şi după ce m-am trezit am început să alerg în continuare. Am ajuns într-un sat de lângă Sofia şi distrus de durere mi-am bătut un cui în limbă după care am lovit un poliţist cu o cărămidă în cap.
M-au legat şi m-au dus la un ospiciu din Sofia, au zis că sunt nebun… toate testele psihologice la care m-au supus au ieşit negative, au spus că eu mi-am omorât sora şi că am ascuns trupul ei. A fost o perioadă oribilă însă aici eram în siguranţă… probabil că cei 3 încă mă mai căutau…
- Şi în St. Petersburg când ai ajuns? Am întrebat
- În 1999.
- Şi cum ai rezistat? Nu îmi pot imagina…de-a dreptul … n-am cuvinte…
- A fost greu. La început am avut o încăpere de 2×2 în care erau camere video peste tot, îmi urmăreau fiecare mişcare… foarte greu a fost să mă abţin… Şi mai dureros a fost că mi-a pus moartea surorii mele în cârcă… Când am auzit că a fost găsit trupul Ginei am vrut să rup tăcerea şi doar Priscilia a fost singura care mă mai putea ajuta…
De aici de la spital îi ştiu pe toţi: de exemplu tipul de la poartă are o fată de 3 ani înfiată pentru că nevasta-sa nu a putut să aibă copii, doctoriţa care mă îngrijeşte stă la ţară şi are o fermă de cai iar în week-end-uri e damă de companie într-un cartier de lux din Moscova. Gardianul ce v-a dus stă în chirie că şi-a pierdut toţi banii la jocuri de cărţi, are un cont pe hi5 şi stă pe chat cu nopţile. Şi ar mai fi…
Nici nu a terminat fraza că acelaşi gardian care ne-a condus la început în încăperea lui Dimitr ne anunţă că timpul a expirat.
- Promitem că o să te scoatem de aici, o să trimit o echipă de la WWT Moscova să te elibereze de aici… promit! Eşti singurul pion în acest caz controversat! Promit că o să ne întâlnim în curând… O să îţi aduci aminte de cmd. G!
Am ieşit din încăpere foarte emoţionaţi de povestea lui… cu siguranţă că vom afla mai multe însă, abia aştept să îl scoatem din ospiciu… o să mai stăm o vreme prin Rusia! Totul devine interesant…

Nume de cod: 2038251107

G out!

Am ajuns pe 12 noiembrie în jurul orei 11:00 dimineaţa la St. Petersburg. Ne întâlnim cu Priscilia şi Greuceanu în Piaţa Senatului, ei au ajuns de aseară şi s-au cazat la un hotel din oraş.
- Haideţi la o cafea, au aici o cafea excelentă, am băut aseară, să ne aşezăm puţin că afară e foarte frig, am să vă spun ceva… ne întâmpină Priscilia.
- Să intrăm, şi noi suntem obosiţi de pe drum, chiar merge o cafea…
Am intrat într-o cafenea destul de liniştită, doar o muzică instrumentală de balalaică la o intensitate foarte redusă se auzea la o boxă aşezată pe un postament deasupra ferestrei. Comandăm câte o cafea fiecare după care Priscilia începe:
- Astăzi e o zi importantă, poate fi una istorică în ceea ce priveşte cazul 1A… dar să încep cu începutul… Pe 10 noiembrie sună telefonul mobil – era un număr de Rusia… răspund… La capătul celălalt o voce gravă masculină încerca să-mi transmită ceva: “Doamna Priscilia, veniţi vă rog la St. Petersburg, e ceva legat de moartea surorii mele. Vă aştept cât mai curând… nu mai pot vorbi… Sunt la ospiciul Brainstorm. Vă aştept!”
- Păi se spunea că nu poate vorbii… 12 ani de tăcere…
- Nu ştiu Comandante… nu ştiu ce s-a întâmplat…
- Dar de unde îl ştii pe fratele Ginei?
- A fost la mine la cabinet după moartea tatălui său, pe vremea aceea nu eram în Underground, era distrus, nu mai ştia ce să facă. A venit vreo 2 luni la şedinţe după care nu l-am mai văzut. Se plângea că are datorii la Bancă şi că abia îşi permite să mă plătească. Nu i-am luat niciun ban însă. Eu aveam cabinetul la Köln, iar el avea o mătuşă acolo… aşa l-am cunoscut…
- În ce an a fost asta? întrebă Mirr
- În 1993.
- Şi mai păstrezi numărul de mobil de atunci???
- Tipul a sunat la Cabinet, la Köln dar după ce am plecat din Germania am fost la operatorii de telefonie şi le-am spus să redirecţioneze numărul de la fostul cabinet pe telefonul mobil.
- Şi când ai plecat de la Köln? o întreabă aceeaşi Mirr.
- În 2002, atunci m-am transferat la Jayyl, la închisoarea din New York!
- Pe Gina ai văzut-o vreodată pe la cabinetul tău? întrebă Greuceanu
- Nu, niciodată însă îmi povestea fratele-său Dimitr despre ea, îşi iubea foarte mult sora şi lucra zi şi noapte ca să o poată ţine la şcoală. Mi-era aşa milă de el…
- Cu siguranţă că vom afla lucruri noi dim moment ce te-a contactat…
Am băut fiecare cafelele după care am luat un taxi până la ospiciu. Pe chipul Prisciliei citeam emoţie în timp ce Greuceanu îşi pregărea telefonul pentru a înregistra convorbirea cu Dimitr. La poartă a trebuit să completăm nişte formulare ca să ne lase să intrăm… Un gardian ne este ghid… urcăm cu un lift destul de uzat, Greuceanu chiar făcea glume că o să rămânem blocaţi acolo.
Undeva la etajul 4, în capătul holului, la camera 414 se afla închis cel ce ar putea revoluţiona cazul acesta. Gardianul deschide uşile dar înainte de a intra ne dă fiecăruia câte un pistol cu şocuri electrice în caz că ne atacă Dimitr.
Prima intră Priscilia, după ea Mirr…îi fac semn lui Greuceanu să intre şi el după care pătrund şi eu în cameră…
Va urma
Nume de cod: 1253221107
G out!

Îmi place cum îmi zâmbeşti,
Cum mă alinţi cu vorbele tale magice,
cum îmi mângâi sufletul cu aerul tău de nimfa!
Dar eu?
Te privesc, te admir…
Şi atât!
Dumnezeule!
Mi-e atât de frică de inocenţa ta!

Am dat de dracul… pentru a câta oara, Doamne… sunt cu vechiul meu jurnal în faţă şi îmi notez toate datele ce le găsesc prin această arhivă despre cazul 1A, un caz ce datează din 1 aprilie 1995, unul din evenimentele cutremurătoare ale istoriei Underground şi mai apoi WWT, un caz ce mi-a adus organizaţia pe minus la Bursă încă de la preluare…
Am notat fiecare cuvânt sau nume ce mi-ar putea fi de folos în desluşirea acestui puzzle deşi parcă nimic nu se leagă, totul e învăluit în mister, de la locul desfăşurării crimelor până la numărul de complici a lui L la comiterea masacrelor…

1995
Se întâmpla pe 1 aprilie când L împreună cu echipa lui (se presupune că a mai avut „ajutoare”, nu se cunosc detalii) a făcut 13 victime , fiind găsite toate într-o groapă de gunoi de la marginea oraşului Sofia. S-a presupus că ar mai fi şi alte victime deoarece s-au găsit bucăţi de haine la locul acela. Locul unde victimele au fost măcelărite nu a fost găsit. S-a cercetat locurile unde L îşi avea ascunzătorile din Dealurile Mockrei, de la Plovdiv sau din Kiev, locuri aflate în apropierea Sofiei…
S-au consemnat 3 pierderi umane, la puţine zile după masacru dintre care 2 se pare că aveau legătură cu acest caz: Peter Balakov şi Gina Delsni, primul cetăţean bulgar iar a doua rusoaică.
Pistele erau puţine… ne puteam mulţumi doar cu presupuneri, ne-am făcut mai multe scenarii, cel mai plauzibil pare a fi că cei doi să fi fost martori la masacru…
Toate cele 13 victime erau de cetăţenie bulgară, având funcţii importante (2 medici, 1 profesor universitar, o învăţătoare, 3 judecători, 2 asistenţi universitari, 4 notari). Se pare că a acţionat repede, probabil că victimele au fost ucise în ziua în care au fost racolate deoarece data dispariţiei lor a fost 2 aprilie în cazul a 9 dintre ele şi 3 aprilie în cazul celorlalte victime.
Un caz ciudat şi foarte încâlcit. Oare ce urmărea L şi echipa lui? Dacă într-adevăr i-a răpit de ce n-a cerut răscumpărare pentru ei? Nu avea logică la prima vedere…

1996
Cazul deja număra peste 334 de pagini… dar nimic concret… trecuse aproape 1 an de la acest caz… noutăţile întârziau să apară… eram tare descurajaţi… nicio pistă nouă deşi la caz lucrau foarte mulţi profesionişti din cadrul Underground, de la gr Tolstoi la Laura Palmer sau cpt. Jon.

1997
SPPD şi Secţiune pierdeau puncte importante la Bursă din cauza acestui caz… după 2 ani şi ceva… nicio noutate, cazul a fost pus în arhivă si clasificat drept “caz neelucidat”…

1998-2001
Nicio organizaţie Underground nu a mai amintit despre acest caz… totul intrase în umbră, totul era sumbru… nimeni nu s-a mai gândit că acest caz va fi vreodată rezolvat.

2002
O înregistrare importantă este cumpărată de la Izvoreanu (tipul ce avea să ajungă în Underground câţiva ani mai târziu), înregistrare ce data din noaptea de 1 aprilie 1995 de la o benzinărie de la care a alimentat L de 25 de dolari în ziua masacrului. În maşină este surprinsă şi amanta lui, Svetlana iar numerele de la maşină erau înregistrate în Polonia şi erau numere de probă însă s-a pierdut urma acestor numere. Despre Svetlana nu s-a mai ştiut nimic, se zvonea că ar fi fugit din ţară sau ca ar fi fost asasinată de traficanţii de droguri…oricum, adevărul era undeva la mijloc…

2003
După 10 luni de cercetări a benzii de la benzinărie, bandă ce a trecut prin 14 laboratoare fiind cercetată fiecare secundă a acestei înregistrări nu s-a descoperit aproape nimic, doar faptul că în ziua crimelor L avea o freză neobişnuită… părul îi era dat peste cap şi modelat cu un gel ieftin, producţie chinezească. În toate fotografiile pe care Underground-ul le avea cu L, teroristul avea aceeaşi frizură… părul îi era aranjat întotdeauna în jos… ciudat… acest lucru ne punea puţin pe gânduri.

2004
Un an istoric prin faptul ca marele terorist L a fost capturat în mai şi executat în noiembrie.
În timpul scurs de la capturare şi până la moartea lui, Underground-ul nu a reuşit să afle nici o informaţie de la el, a fost supus celor mai grele încercări, a fost şi dus la carceră dar tot nu a vorbit. Într-un final a fost executat deoarece organizaţiile teroriste plănuiau sa îl scape de la închisoare… Şi odată cu moartea lui s-a îngropat şi o parte din secretele acestui caz… secrete ce, poate nu le vom afla niciodată!

2005
S-a descoperit 6 minute dintr-o convorbire telefonică ce s-a derulat între L şi Mambo în iulie 1999, în această convorbire L îi spune şefului său că a omorât-o pe Svetlana, amanta lui deoarece a prins-o în pat cu fratele său în relaţii incestuase:
Mambo: - Şi cu Svetlana cum mai e?
L: - E sub pământ, am prins-o când şi-a tras-o cu frate-său.
Mambo: - Du-te…
L: - I-am executat pe amândoi!
Mambo: - Cum i-ai terminat?
L: - I-am tăiat cu drujba! […]
De asemenea este menţionat numele lui Alexei în, citez “
Mambo: - Ce mai şti de Alexei?
L: - E in Rusia, încearca să se ascundă o vreme, cei din WWT sunt pe urmele lui, ei cred ca şi el este implicat în cazul 1A de acum 4 ani… nu am mai vorbit cu el de ceva timp, nu ştiu exact ce e cu el…!
Mambo: - Am nevoie de el să meargă în Australia, am o afacere cu iahturi şi trebuie să-l trimit de urgenţă acolo […]
Într-adevăr WWT-ul l-a bănuit pe marele terorist Alexei că ar fi luat parte la masacrul din 1 aprilie 1995 dar nu avea o pistă precisă… O întrebare trona: De unde ştia L că WWT e pe urmele lui Alexei?

2006
Din nou a intrat în impas acest caz deoarece a fost un an foarte agitat şi plin de evenimente, de la misiunea din Bucureşti ce-l avea drept cap de afiş pe Bags Bani până la evenimentele de la Chicago ce s-au sfârşit cu accidentul în care au decedat 11 membrii ai organizaţiei teroriste Ujipura. A fost un sfârşit de an destul de greu pentru WWT, organizaţie ce s-a ocupat de acest caz…

2007
După descoperirea trupului Ginei din gara de la Plovdiv s-a redeschis cazul, unul controversat ce, iata, a rezistat 12 ani…
Datele sunt puţine referitoare la acea zi însă sper că daca ne vom concentra 90% din echipa WWT pe acest caz sper ca să reuşim măcar să descoperim noi piste care să ne asigure stabilitatea atât la Bursă cât şi un bun prestigiu a organizaţiei. Deşi nu a fost un an prea bogat în evenimente (cazul din Canada a fost un fiasco, fratele lui L nu a fost găsit, probabil că Warehouse i-a dat semnale cum că noi vom merge în cautarea lui)…
Mâine seară o să ne întoarcem în Europa, se pare că fratele Ginei internat într-un ospiciu din St. Petersburg si-a revenit la aflarea veştii că au fost găsite rămăşiţile surorii lui şi acum se pare că vorbeşte după ce 12 ani nu a scot niciun sunet… Pricilia şi Greuceanu sunt deja pe drum iar eu o să ajung mâine seară împreună cu nevasta-mea, ofiter Mirr…
Nume de cod: 1929111107
G out!

După şedinţa din capitala Rusiei ce a durat 14 ore, privind descoperirea corpului Ginei din Plovdiv şi analizarea celebrului caz 1 A, m-am întors cu primul avion în New York, deoarece unul din membrii Al Baneagra ce a participat la un atac terorist seara trecută în Mali asupra unei pieţe, a fost capturat. Atacul s-a derulat la ora 21:14 în centrul capitalei, Bamako. O maşină capcană a explodat în sudul oraşului ucigând 6 persoane şi rănind alte 18.
Ajung la sediu pe la 6 dimineaţă şi mă duc direct în închisoarea organizaţiei, mă întâmpină gardianul:
- Nu ştim ce să ne mai facem cu el… toată noaptea a vorbit singur…
- Nu l-a văzut nimeni?
- A fost pe aici Marc`o şi l-a interogat dar nu a reuşit nimic cu el, nu a vrut să spună nimic… a spus că o să revină!
Îl pun pe gardian să deschidă uşa la teroristul (un tip tânăr, cam la 24-25 de ani) ce stătea în picioare în colţul camerei cu mâna stângă pe perete şi mormăia ceva. Nu a observat că am intrat, era concentrat la monologul lui…
- Hey… !
- Pleacăăăăăăăăăăăăăă… Iisus e supărat pe mine, am visat cu El cu o noapte înainte şi mi-a spus să nu merg în Mali că se va supăra pe mine. Acum e supărat… îmi tot repeta teroristul cu voce tare.
- Hei, vorbeşti cu mine acuma, spune-mi câţi aţi fost…?
- Iisus e supăraaaaaaaaaaaaaaaaaat…….
- Ştiu asta, dar răspunde-mi la ce te-am întrebat…!
- Si mi-a spus să nu merg… acum e supăraaaaaaaaaaaaaaaaaat…
M-am uitat la el la mai atent şi mi s-a părut a fi drogat, avea ochii foarte neclari… la un moment dat disperat şi enervat la culme scot pistolul din teacă şi-l vâr la tip în gură…
- Vorbeşte `tu-ţi gâtu` mă-ti că acuma mă supăr eu si îţi împroşc creerii pe pereţi în câteva secunde…
crezi că îmi pasă de unul ca tine… şi aşa nu mă ajută la nimic persoana ta dacă nu vorbeşti, aşa că nu-mi eşti de niciun folos viu!
- Împuşcă-mă, nu o să-ţi zic nimic…
- O să mori ca un câine, nu ca un erou o să fii renegat de cei de ţeapa ta… fii atent, îţi mai dau o şansă, o să ies la o ţigară cîteva minute timp în care îţi aduni gândurile. Când mă întorc vreau să aud ce mă interesează că de nu o să zugrăvesc pereţii celulei în roşu cu tine, ai înţeles măi băiatule? Şi nu mă fă să mă enervez că îmi strici ziua şi mai am şi altceva de făcut…
Am părăsit clădirea şi mi-am aprins o ţigară în faţa sediului…. eram obosit şi nervos în acelaşi timp, cazul 1A îmi dădea mari bătăi de cap… imaginile rămăşiţei Ginei încă mă urmăreau…
Am stat vreo 10 minute afară timp în care am fumat 3 ţigări şi am urmărit fundurile femeilor ce treceau pe alee ca să mă mai calmeze puţin că eram foarte încordat… aveam nevoie de un somn bun… am deja două nopţi nedormite…
Revin în camera teroristului însă tot nu a vrut să vorbească, repeta într-una acelaşi lucru. Mi-a sărit în ochi tatuajul ce-l avea la mâna dreaptă, era imprimată pe mână litera “M” şi sub ea era scris “Copycat”. Era drogat foarte tare cu o substanţă necunoscută, am chemat un doctor să îi pună un diagnostic… nu se putea vorbi cu el… nu vroia să colaboreze dar nu era nici violent… Îl sun pe Marc`o să revină să îl interogheze şi el căci simţeam că o să plesnesc dacă mai stau cu el în încăpere, aşa nervos eram…
Am plecat de la închisoare pe la 8:30, iar în jurul orei 8:55 mă sună gardianul şi îmi spune că teroristul a murit, cu spume la gură, se pare că a fost otrăvit sau s-a otrăvit el după atac, cu o otravă ce îşi face efectul foarte lent. A fost dus trupul lui la morga organizaţiei şi va fi analizat de medicii noştrii… E un caz ciudat, de când lucrez în lupta anti-teroristă n-am mai întâlnit aşa ceva… L-am pus pe Marc`o şi Greuceanu să se ocupe de acest caz… eu m-am retras la etajul IV a WWT, în arhiva organizaţiei şi am început să refac dosarul 1A. Sper ca în 3 săptămâni să aduc puţină lumină în acest caz pe care o să îl refac cu toate datele pe care le avem din 1995 şi până astăzi… Ceva îmi spune că mai sunt multe de elucidat în acest caz… L este sub pamânt de aproape 2 ani, deci nu mai puteam afla nimic de la el.Una din puţinele greşeli ale Underground-ului a fost condamnarea prematura la moarte a lui… Sperăm că se mai poate îndrepta câte ceva… deşi de la această execuţie a pornit decăderea WWT!
G out!
Nume de cod: 1312181007

Iulie 2007

Nici nu am ajuns bine în ţară din misiunea canadiană că a trebuit din nou să plec, eram invitat la o nuntă în Norvegia, se însura Harvorsen, colaboratorul nostru de la WWT Trondheim. Îi iau pe Izvoreanu, Priscilia, pe Amiral, Tudor şi pe Mirr, fata cu care ieşeam după despărţirea de Miky şi plecăm spre nordul Europei.
În toiul nunţii, pe la 2 mă sună Greuceanu şi-mi spune să ne urcăm în avionul organizaţiei să zburăm până la Plovdiv foarte urgent, e vorba de un caz foarte vechi de-al WWT-ului nerezolvat, mai multe detalii nu mi-a dat. Îl caut pe pilot prin mulţime dar acesta era beat mangă, era aproape adormit pe un scaun. “Ce naiba facem?” Dau să îl sun pe Greuceanu să îi spun că nu putem ajunge în noaptea asta, că o să venim dimineaţă cu un avion de-al norvegienilor. Când mă pregăteam să-l sun, apare Tudor din mulţime şi-mi spune că va conduce el avionul, ca a făcut cursuri de zbor în urmă cu câţiva ani. “N-ai băut nimic?” îl întreb… “Comandante, mă ştii un câine serios doar”. OK, m-am lăsat convins de cuvintele lui şi p-aici ţi-e drumul. După un zbor de peste 2000 km, ajungem deasupra Bulgariei, cerul era senin, vremea excelentă pentru zbor, se vedeau luminile aeroportului din Plovdiv când deodată îl văd alb la faţă pe Tudor.
- Ce e? îl întreb, ţi-e rău?
- Nu ştiu să aterizez…
- Păi ai zis că ai făcut cursuri
- Am făcut, dar nu am zis că am şi promovat examenul
- Dumnezeul…
- N-aveai altă soluţie comandante, ştii asta…
- Şi acuma ce facem?
- La toate avioanele cu care am zburat le-am distrus roţile… dar întotdeauna am zburat pe zi…
- De ajungem cu bine pe pământ îţi rup coada, câine nebun ce eşti se aude vocea Laurei din spate…
- Poate murim cu toţii şi o să ne vedem în rai, acolo trebuie să fii bună cu mine ; )
Într-un final aterizăm rupând însă tot ce am întâlnit în cale… am rămas împroptiţi într-un camion parcat pe aeroport însă eram teferi toţi. Amiralul era cel mai nervos, din spatele avionului îşi varsă năduful pe Tudor că şi-a distrus cel mai bun costum, trimiţându-i acestuia cuvinte nu tocmai ortodoxe.
Pe aeroportul din Plovdiv am fost întâmpinaţi de o echipă WWT trimisă de Greuceanu; am fost duşi repede la locul cu pricina, la gara din Plovdiv, zona era izolată deja…
- Ce avem aici?
- Priveşte şi tu aici, zise Greuceanu arătându-mi pe o pătură o adunătură de oase în timp ce un fotograf TCO trăgea cadre din mai multe unghiuri.
- Comandante, înainte să mă întrebi “ce?” şi “cum?” hai să-ţi explic ce s-a întâmplat exact spuse Greuceanu, răsfoind un caiet dictando: În data de 26 iulie, orele 10 A.M., gara din Plovdiv, 6 muncitori aveau de înlocuit 350 de metri de şină şi anume linia 12 ce ducea la un depozit de cereale de la marginea gării. În jurul orei 13:15, după demontarea şinei de tren şi a traverselor s-a trecut la desfacerea terasamentelor, pe sistem mecanic. După vreo 60 de metri de la începerea acţiunii unul din muncitori observă câteva oase ce i s-a parut a fi oase umane, strigă conducătorului utilajului să oprească, acesta se conformează, în timp ce alţi doi muncitori încercă să dea la o parte pietrele să scoată oasele de acolo aflate într-o pungă ce s-a rupt însă de lama utilajului. Zona a fost imediat izolată de forţele de ordine locale însă a fost anunţat şi WWT-ul, fără a se putea ocupa însă de caz… La ora 22 e anunţat şi WWT-ul zonal, din Moscova că e un caz ce ne interesează şi pe noi, la ora 23:30 ajunge o echipă rusească, iar la ora 1 ajung şi eu aici şi după ce m-am certat vreo 40 de minute cu poliţiştii să nu ia oasele până îi chem pe cei de la TCO să facă fotografii am lungit-o puţin ca să ajungeţi aici în timp ce i-am trimis pe ei la o cafea.
- Moarte violentă după cum văd… Cine e?
- Gina, fata dispărută în celebrul caz 1A din 1995, s-au descoperit actele fetei…
- Se pare că a fost ciopârţit tot corpul, oasele par a fi tăiate de un corp dur, din primele investigaţii pare a fi un disc de flex pentru gresie/faianţă…
- Am o înregistrare din 2002 de la Izvoreanu, dintr-o parcare, în care era L cu amanta lui Svetlana, se pare că si ea ştia ceva. Din păcate nu avem cum să o întrebăm pentru că L a ucis-o pentru că a prins-o în relaţii incestuase cu fratele său, în 1999.
- Probabil că trupul Ginei se afla în acea maşină zise Mirr, probabil că în noaptea aceea au îngropat trupul…
- Înregistrarea a avut loc în Sofia, s-ar putea să fi fost în acea maşină. Data dispariţiei fetei a fost 3.04.1995, la două zile de la celebrul caz… ne atenţiona Izvoreanu.
- Ne trebuie mai multe date ca să punem totul cap la cap, trebuie să strângem rândurile, eu zic să lăsăm alte cazuri deoparte că suntem daţi dracu cu acest caz… sunt 12 ani de atunci şi nici măcar o pistă, doar înregistrarea aia o avem spuse Tudor.
- Are dreptate câinele ăsta băgăreţ, zise ironic Izvoreanu
- Tot prost eşti de când te ştiu, Izvoreanule, doar că atunci erai mult mai gras…
- Hei, hei, terminaţi, nu fiţi copii, avem un caz important aici, se răsti psihologul de serviciu, Priscilia.
- Luni dimineaţă vă invit pe toţi la o şedinţă urgentă la WWT, la sediul din Moscova, avem mult de lucru, cazul acesta ne-a dat peste cap toate planurile. Până atunci sunteţi liberi, eu o sa mă duc de astăzi în Rusia. Tudor, fă rost de un avion…
G out
Nume de cod: 1530250907

În jurul meu plin de foi format A5, rupte din carneţelul lui Mirr. A fost în recunoaştere pe teren şi a notat toate evenimentele din ultimile 4 zile. Mi-a transmis că a făcut vreo 26 de poze însă nu are CD-ul cu driverul. Îi spun că nu e nici o problemă, o să caut mai târziu pe internet driverul pentru aparatul ei foto. Apare şi Laura în camera mea ducând în mână câteva planşe aduse de la Primărie, planuri cadastrale cu străzile unde suntem interesaţi. Le lasă pe o masă pe care era doar un coş cu fructe precum şi o revistă de economie şi îmi spune că revine mai târziu să-mi explice unele lucruri, acum avea o întâlnire cu şeful geniştilor din Quebec . Îi spun ca înainte să plece să îmi pună CD-ul cu Shawn Colvin că eram concentrat la strategia pentru următoarele zile şi doar cu muzică puteam lucra. Mai sorb o gură de cafea şi pun încă o filă deoparte. Bună treabă a făcut Mirr, deşi e nouă în meseria aceasta se descurcă excelent, după misiunea asta am s-o promovez şi o să-i măresc şi salariul. Ce ciudat Nini acesta, a făcut armata cu Mambo în Lake Placid… Dar de ce nu am avut date despre el atâta timp? Sau, sub ce nume a mai acţionat? Câte identităţi… Doamne… cazul acesta nu e uşor deloc! Mă sună Laura după câteva ore şi-mi transmite că ajunge târziu de tot, are de verificat ceva. Suntem de 12 zile în Canada, mâine după masă vreau să fac primul raport. S-a adunat deja destul de multă maculatură, am multe date şi vreau să le trimit în ţară. Of, parcă m-am sudat de scaun, uite nici nu am mâncat astăzi. Salvez ce am început să scriu şi fac o pauză scurtă… Mă dor oasele, am înţepenit, am nevoie de o cafea tare. Laura nu e aici, ea face cele mai bune cafele, trebuie să mă descurc singur, oricum eu nu ştiu să fac numai cafea solubilă. La un moment dat aud bătai în uşă – era Mirr.
- Am văzut lumină, m-am gândit să intru, sper că nu vă deranjez…
- Nu e nici o problemă, ia un loc…
- Mulţumesc. E ora 2:30. Lucraţi la raport…
- Da, vreau mâine să trimit mailul la WWT, mi-au cam amorţit oasele, de 5 minute m-am ridicat de pe scaun, simţeam nevoia să beau o cafea. Apropos, vrei şi tu?
- Nu, mulţumesc, nu beau cafea…
Am mai luat o gură din ceaşcă după care mi-am întins oasele înţepenite…
- Sunteţi cam încordat comandante, dacă doriţi vă fac un masaj, am făcut un curs când am fost în facultate…
- Păi… dacă nu eşti obosită, chiar mi-ar prinde bine…
A făcut un masaj de mi-a revenit toată circulaţia, se pricepea fata foarte bine. I-am spus că e destul atâta, oprind-o după vreo 5 minute. Mai aveam puţin şi adormeam. Mi-a urat spor la muncă si a ieşit. După masaj mi-am mai făcut o cafea propunându-mi să mai stau o oră… Am pornit din nou muzica…
Cum scriam la raport aud nişte sunete ciudate… Cei de le hotel mi-au spus înainte de a ne caza că au pus aparate cu ultrasunete împotriva gândacilor. Spuneau că oamenii nu le vor simţi. Pe naiba îmi zic. Continui sa scriu încercând să ignor semnalele, dar nimic. După o vreme îmi îndrept privirea spre celălalt laptop ce era conectat la internet. Era gr. Maxim, îmi dădea BUZZ pe messenger. De la el se auzea sunetele acelea. Doamne… Mă ridic rapid şi dau să mă “mut” la celălalt aparat.

-Greu te mai mişti, ma ceartă generalul…

- Lasă-mă, lucrez la raport…

- Îl vreau cât mai repede, şi aşa am rămas în urmă…

- Când e gata o să ţi-l trimit…. Acuma lasă-ma să lucrez…

Nume de cod: 2043190507

Aseară pe la 11, în timp ce făceam ultimile retuşuri pentru Canada sună telefonul. Nu cunoşteam numărul, cine să fie oare la ora asta?
- Alo!
- Bună Green.
- Miki!
- Scuze că am sunat aşa târziu…
- E o lună de când nu ai dat măcar un mail, ca să nu mai zic de telefoane… Cum de te-ai gândit să mă deranjezi tocmai acum?
- Green, iar începi, ultima dată ne-am certat ca la uşa cortului…
- Şi din cauza cui, măcar acuma să recunoşti că nu ai dat totul pentru această relaţie…
- Ce să recunosc? Uită-te la tine, numai de nenorocita aia de organizaţie îţi pasă, eu eram pe planul 2…
- Aşa vorbeşti, parcă ai fi o victimă! Te-ai uitat mult la filme siropoase să înveţi astfel de replici?
- Am pe altcineva, Green, zise Miki Miky, în timp ce pe background-ul convorbirii se auzea o melodie veche de dragoste remixată de o trupă de negrii…
- Pentru Dumnezeu, divorţul e abia în octombrie, nu ai mai putut rezista.
- De hârtii m-am ocupat eu, pe 21 mai te invit la Mallorca, terminăm mai repede…
- Sunt în Canada, plec într-o misiune, consideră că o să fiu absent, o să îţi las o adresă unde să le trimiţi prin poştă, vreau să rezolvăm cât mai repede. Nu vreau să te mai văd, îmi pare rău că te-am cunoscut. NU eşti tu Miki de care m-am îndrăgostit!
- Odată cu actele de divorţ îţi trimit şi demisia mea din WWT, mi-a fost destul, am nevoie de pauză totală
- Pauză zici, eşti o târ…
- Hai spune-o!
- Ce să spun? Îmi fac păcate cu tine! Dacă nu sunt prea indiscret cine e cel ce ţi-a furat inima?
- Eşti indiscret!
- Trăieşte numai în secrete şi mistere toată viaţa. Numai viaţa nu mi-am dat-o pentru tine şi iată răsplata…
- Fugi de aici, te supraapreciezi, Green! Tu nu vedeai decât Underground, misiuni, terorişti, eu nu existam… poate doar în poză. Şi tot eu sunt personajul negativ! Deschide-şi ochii până nu e prea târziu, cu Yvone într-un fel, cu mine în altul… continuă pe linia aceasta numai… Lumea ta se face praf, comandante, trezeşte-te!
- Cu Yvone a fost altfel, n-o amesteca şi pe ea!
- Eşti un egoist!
- Eşti o parodie de femeie, să pleci fără să dai nici o explicaţie, cine ştie cu câţi ţi-ai tras-o când ai fost în Underground, acum îţi araţi adevărata faţă. Când ai fost cu mine erai femeia perfectă. Aura îţi mai lipsea desupra capului…
- Da, cine ştie… Hai să terminăm, discuţia asta nu duce nicăieri…
- Aşa e! După semnarea actelor nu vreau să mai aud de tine, nu mai da nici un telefon, nu mai trimite nici o scrisoare, pentru mine nu mai exişti!
- Aşa va fi, stai liniştit că n-o să te mai caut!
Am închis telefonul, am strâns toate pozele ce o reprezenta pe ea, DVD-ul de la nuntă şi toate lucrurile ei şi le-am aprins în şemineu. A fost ca o eliberare, fumul rezultat a luat cu el toate amintirile şi tot ce era legat de Miki. Ciudat, dar ce bine mă simt…
G out
Nume de cod: 1130060507

Deşi ar trebui să mă concentrez la misiunea aceasta nu pot să stau liniştit, Amiralul a dispărut, din Spania s-a întors doar Izvoreanu. Ciudată şi reacţia lui – i-a transmis colegului său că se va întoarce cu următorul avion. S-a jurat Izvoreanu că acesta e adevărul… Ce să mai cred? La câte mi s-au întâmplat în ultima perioadă nu mai am încredere nici în mine. Am încercat să îl sun dar a fost în zadar… Şi atunci m-am retras în camera mea de hotel şi am încercat să pun pe o bucată de hârtie posibilele destinaţii ale Amiralului. Mi-a zburat imaginaţia în cele mai exotice şi mai extreme puncte de pe glob, mi l-am imaginat chiar lângă Miki. Mi-am aprins laptopul şi am încercat să fac unele legături între cazurile la care a lucrat. Piesa din puzzle care lipsea se numea Mambo, doate drumurile duceau la el, unul din cei mai mari terorişti în viaţă. Ştiam că era obsedat de prinderea lui, că avea o mapă plină cu date despre el şi cu articole decupate din ziar, dar nu credeam că va fi in stare să plece singur în căutarea lui. Sau poate că nu e singur… Concluzia am tras-o după ce am descoperit o corespondenţă a regretalului vicepreşedinte al WWT, Alex Ray din 2005, către Amiral în care îi prezenta o bandă ce conţinea 6 minute din convorbirea telefonică dintre L şi Mambo din iulie 1999, bandă ce ascundea multe secrete, nedesluşite nici până astăzi…
Iată discuţia celor doi:
L: - Salut!
M: - Salut L, unde te aflii?
L: - Sunt în Dealul Mockrei, am o misiune de îndeplinit…
M: - Nu ai fost urmărit?
L: - Nu, însa cpt. Jon şi cmd. G sunt cu ochii pe mine ca pe butelie, şi-au pus câinele lor vorbitor Tudor să mă urmărească…însa de data asta i-am fentat! O sa am eu grija odată de Tudor ăsta!
M: - Ai grijă ce faci, zona e periculoasă.
L: - Am ascunzătoarea mea, fii liniştit, nu or s-o găsească ei nici în ruptul capului…
M: - Ce ai rezolvat cu Gina?
L: - Ce ai poruncit, bătrâne…
M: - OK, mă bucur, fii cu ochii în patru, nu am încredere în zona Mockrei…
L: - Ştiu ce fac, cunosc zona ca pe buzunarul de la cămaşă!
M: - Si cu Svetlana cum mai e?
L: - E sub pământ, am prins-o când şi-a tras-o cu frate-său.
M: - Du-te…
L: - I-am executat pe amândoi!
M: - Cum i-ai terminat?
L: - I-am tăiat cu drujba!
M: - Cand te întorci în Chicago?
L: - Pe 22.
M: - Daca poţi, revino pe 20, am o misiune importantă, şi numai tu o poti rezolva.
L: - Unde?
M: - In Grecia, vreau sa ţi-l prezint pe Sepeu, e omul meu de încredere în zona aceea.
L: - O să incerc, nu promit nimic însă, mai am de falsificat câteva certificate de naştere ale gimnastelor, s-apropie Olimpiada. Trebuie să muncesc zi şi noapte!
M: - Aha, înteleg, dar daca cumva termini mai repede, dă-mi un bip şi o să te sun eu.
L: - S-a facut sefu`…
M: - Ce mai ştii de Alexei?
L: - E în Rusia, încearcă să se ascundă o vreme, cei din WWT sunt pe urmele lui, ei cred ca şi el este implicat în cazul 1A de acum 4 ani… nu am mai vorbit cu el de ceva timp, nu ştiu exact care e siţuaţia lui…!
M: - Am nevoie de el sa mearga în Australia, am o afacere cu iahturi şi trebuie sa-l trimit de urgenţă acolo!
L: - Trimite-l pe Harry P.
M: - Nu ai auzit?
L: - Ce să aud?
M: - Harry P. a murit!
L: - Cum???
M: - A murit în Irak, i-a explodat grenada în mână
L: - Dar ce căuta el în Irak?
M: - A trebuit…………..
Aici s-a terminat banda, a fost distrusă de incendiu, însă tot ce am auzit a fost de mare ajutor în elucidarea mai multor cazuri petrecute în perioada 1995-1999…
E doar o ipoteză aceasta, a plecării Amiralului în căutarea lui Mambo, dar e cea mai plauzibilă. Totuşi sper să dea semnale când are ceva concret, indiferent unde se află si oricare ar fi situaţa în care se va găsi…
G out
Nume de cod: 2159160507

Imediat după convorbirea virtuală cu Amiralul m-am retras într-un birou şi am început să caut câteva informaţii referitoare la cei mai buni psihologi cu care a colaborat WWT în trecut: nu prea se potrivea nici unul cu ce căutam eu, oricum am găsit destul de puţini: Carolina, ultima dată a fost angajată la un azil de bătrâni, s-a retras din lumea Underground în 2002 după ce s-a despărţit de soţ. A avut un contract de colaborare cu organizaţia în anul în care s-a retras fiindu-mi alături după ce am stat 40 de zile în spital de la o altercaţie când am fost bătut cu o rangă.
Mills, era foarte bun psiholog dar pe măsură de afemeiat. Ţin minte cum îmi spunea Miki că îi tot face avansuri. A stat doar 4 luni în Underground, în 2001.
Felicia Joly zisă şi “fata din Texas” a fost cel mai bun psiholog al Underground-ului. A activat timp de 11 ani, din 1986 până în 1997 când a dispărut într-o vacanţă Norvegia. A fost căutată timp de 4 ani fără încetare dar nu a mai fost găsită…
Of, dacă m-aş putea împărţi în mai multe locuri ce bine ar fi… Stau proptindu-mă pe o masă cu diploma de doctor în psihologie obţinută încă din 1983. Ce pot face? Toată lumea fuge de postul acesta de parcă ar fi minat. Eda m-a refuzat în primăvară iar o altă propunere nu îşi are rostul. De-odată arunc diploma pe acea masă, îmi iau haina, ies din birou şi plec acasă în cea mai mare viteză. Caut într-o cutie în care îmi tin lucrurile şi găsesc o carte de vizită de-a psihologului de la Jayyl, Priscilia Philips. Mă întreb oare o mai fi bun numărul? Dau şi formez…
- Alo, Priscilia? Cu “li”, nu cu “ll”
- G! E ceva timp de când nu ne-am auzit
- De la execuţia lui L!
- 3 ani, Doamne ce a trecut timpul…
- Mai eşti la Jayyl?
- Mai, da… Cu ce gând mă suni?
- Vreau să-ţi fac o propunere, am nevoie de un psiholog la WWT. Tu eşti prima şi singura variantă pentru postul acesta!
- Am un contract cu Jayyl până în 2009. Nu pot pleca aşa, am nişte clauze…
- Fii fără grijă, dacă eşti decisă să vii o să se rezolve şi asta!
[…]
- Tot Maxim e şeful la WWT?
- Nu! Eu sunt preşedintele aici, WWT nu mai aparţine Underground-ului, am cumpărat eu acţiunile în martie anul acesta, organizaţia era să se desfiinţeze.
- Cumplit… mă gândesc comandante… mă găndesc…
- A fost ideea lui Izvoreanu şi a Amiralului să aduc un psiholog în echipă!
- Trimite-l pe Izvoreanu la Jayyl vineri după amiază, vreau să vorbesc cu el între 4 ochii… e o chestie mai veche… nu te neliniştii, e o problemă personală nu sunt secrete de stat…
- Atunci e OK!
[…]
- Îţi dau răspunsul în… să zic, o săptămână…
- Aştept!
Închid telefonul şi îl sun pe Tudor, avem urgentă nevoie de el. Sun şi nu răspunde. Plec din nou la sediu şi încep să fac planul pentru Canada. Apare şi câinele cam la o oră după ce l-am apelat, tot murdar şi cu hands-free-ul târându-l după el.
- Tudor, unde dracu ai umblat, uită-te la tine în ce hal araţi…
- M-am luptat cu câţiva traficanţi din Piaţă. Pe unul l-am bătut zdravăn iar celălat m-a lovit cu o bâtă în cap şi m-a aruncat într-un canal. Abia am ieşit…
- Ce naiba căutai tu în Piaţă la ora aia?
- M-am luat după o un tip ce îi furase geanta unui bătrân. Am vrut să o recuperez…
- Bine că n-ai păţit-o mai rău. Du-te de te spală, miroşi de nu-i adevărat… Nu ai nimic rupt în tine? Te trimit la Dr. Jones?
- NU am nimic. Nu vreau la Jones ca dă injecţii cu ac mare…
- OK, i-am zis râzând văzându-l cum s-a schimbat la faţă când a auzit de doctor…
- Îmi pare rău şefu!
- Stai să-ti scot hands-free-ul că tot e rupt şi aşa. Ia, du-te şi fă baie. Mâine dimineaţă la ora 7 eşti pe platoul din faţa Sediului. Plecăm spre Munchen, via Dealul Mockrei…
- Party, sefu!
- Te-ai prins, odihneşte-te, urmează două nopţi tari!
………………………………………………………………………………………………………………………………
Şi aşa a şi fost, două nopţi de pomină. Acum scriu tocmai din Munchen, mâine seară plecăm spre casă. Trebuie să ne pregătim de o misiune foarte grea, cea mai importantă de la celebra acţiune din iulie anul trecut când i-am urmărit pe Uji şi ai lui… Mergem în Canada, pe urmele lui Nini, fratele lui L…
Of, bine că am terminat cu petrecerile, aşa ne putem concentra asupra a ce va urma de acum înainte…
Nume de cod: 2031030507
G out