Destăinuirile Prisciliei
Am ajuns pe 12 noiembrie în jurul orei 11:00 dimineaţa la St. Petersburg. Ne întâlnim cu Priscilia şi Greuceanu în Piaţa Senatului, ei au ajuns de aseară şi s-au cazat la un hotel din oraş.
- Haideţi la o cafea, au aici o cafea excelentă, am băut aseară, să ne aşezăm puţin că afară e foarte frig, am să vă spun ceva… ne întâmpină Priscilia.
- Să intrăm, şi noi suntem obosiţi de pe drum, chiar merge o cafea…
Am intrat într-o cafenea destul de liniştită, doar o muzică instrumentală de balalaică la o intensitate foarte redusă se auzea la o boxă aşezată pe un postament deasupra ferestrei. Comandăm câte o cafea fiecare după care Priscilia începe:
- Astăzi e o zi importantă, poate fi una istorică în ceea ce priveşte cazul 1A… dar să încep cu începutul… Pe 10 noiembrie sună telefonul mobil – era un număr de Rusia… răspund… La capătul celălalt o voce gravă masculină încerca să-mi transmită ceva: “Doamna Priscilia, veniţi vă rog la St. Petersburg, e ceva legat de moartea surorii mele. Vă aştept cât mai curând… nu mai pot vorbi… Sunt la ospiciul Brainstorm. Vă aştept!”
- Păi se spunea că nu poate vorbii… 12 ani de tăcere…
- Nu ştiu Comandante… nu ştiu ce s-a întâmplat…
- Dar de unde îl ştii pe fratele Ginei?
- A fost la mine la cabinet după moartea tatălui său, pe vremea aceea nu eram în Underground, era distrus, nu mai ştia ce să facă. A venit vreo 2 luni la şedinţe după care nu l-am mai văzut. Se plângea că are datorii la Bancă şi că abia îşi permite să mă plătească. Nu i-am luat niciun ban însă. Eu aveam cabinetul la Köln, iar el avea o mătuşă acolo… aşa l-am cunoscut…
- În ce an a fost asta? întrebă Mirr
- În 1993.
- Şi mai păstrezi numărul de mobil de atunci???
- Tipul a sunat la Cabinet, la Köln dar după ce am plecat din Germania am fost la operatorii de telefonie şi le-am spus să redirecţioneze numărul de la fostul cabinet pe telefonul mobil.
- Şi când ai plecat de la Köln? o întreabă aceeaşi Mirr.
- În 2002, atunci m-am transferat la Jayyl, la închisoarea din New York!
- Pe Gina ai văzut-o vreodată pe la cabinetul tău? întrebă Greuceanu
- Nu, niciodată însă îmi povestea fratele-său Dimitr despre ea, îşi iubea foarte mult sora şi lucra zi şi noapte ca să o poată ţine la şcoală. Mi-era aşa milă de el…
- Cu siguranţă că vom afla lucruri noi dim moment ce te-a contactat…
Am băut fiecare cafelele după care am luat un taxi până la ospiciu. Pe chipul Prisciliei citeam emoţie în timp ce Greuceanu îşi pregărea telefonul pentru a înregistra convorbirea cu Dimitr. La poartă a trebuit să completăm nişte formulare ca să ne lase să intrăm… Un gardian ne este ghid… urcăm cu un lift destul de uzat, Greuceanu chiar făcea glume că o să rămânem blocaţi acolo.
Undeva la etajul 4, în capătul holului, la camera 414 se afla închis cel ce ar putea revoluţiona cazul acesta. Gardianul deschide uşile dar înainte de a intra ne dă fiecăruia câte un pistol cu şocuri electrice în caz că ne atacă Dimitr.
Prima intră Priscilia, după ea Mirr…îi fac semn lui Greuceanu să intre şi el după care pătrund şi eu în cameră…
Va urma
Nume de cod: 1253221107
G out!
Decembrie 10th, 2007 at 11:31 pm
de unde pot sa fac rost si eu de un pistol cu socuri electrice? imi trebe pt pescuit…