Înainte de Crăciun
Urăsc perioada aceasta a sărbătorilor de iarnă cu toată agitaţia specifică, îmi dă o stare de dezorientare ceva de groază. Ba mă sună unu, ba altul să îmi ureze sărbători fericite şi aşa telefonul e roşu că zornăie toată ziua, avem atâtea cazuri…
Mă mai sună şi ăia de la Trondheim să mă întrebe dacă primesc tichete cadou de Crăciun, le spun să îl contacteze pe Amiral să le dea el detaliile, l-am pedepsit să se ocupe cu astea dar e tot în laboratorul lui… nu mai ascultă de nimeni. O să îl transfer la TCO să se ocupe cu developarea fotografiilor dacă s-a săturat de WWT. Nimeni nu mai vrea să lucreze cu el….
Mi-e dor de un personaj ca Miky, fata asta se dedica în tot ceea ce făcea… mai rar aşa caracter… păcat pentru ca am pierdut un om de valoare. Chiar nimic nu mai ştiu de ea după despărţire…
Revenind la oile noastre, ieri seară mă sună Tolstoi de la sediu şi spune să mergem în centru, la magazinul “Roşu” (magazinul unde toţi angajaţii erau îmbrăcaţi în Moş Crăciuni, muzica de sărbătoare, tot felul de globuri şi chestii multicolore – chiar uram magazinul ăsta), unde a avut loc un atac terorist, sania cu renii din faţa magazinului a fost aruncată în aer. Nu mi-a dat mai multe detalii….
L-am chemat şi pe Amiral cu mine să pot să îi transmit decizia mea de a-l transera la TCO pentru următorul an… Pe drum tot mi-a reproşat dotarea veche a laboratoarelor şi condiţiile precare pe care WWT-ul le are… “Dacă tot cu metodele astea vechi lucraţi nu facem nicio treabă. Şi la Secţine am avut condiţii mai bune în 2002, ce tot spre mine arătaţi cu degetul că nu mă implic? Dacă ies din laborator se dărâmă pe ăştia. Numai amatori avem la organizaţie pe parte de cercetare. Fă ceva şi nu imi mai trimite studenţi pe cap că toată ziua ascultă muzică la iPod. Ori pui laboratorul la punct şi mai aduci câţiva oameni ori plec… O să mă ocup eu de toate dar am nevoie de 890.000 de dolari. Trebuie să te hotărăşti. Nu mai pot lucra cu microscoape din anii 70, producţie Cehoslovacă, nu există altă alternativă… Nu mă mai pune să fac toate rahaturile. De ce mi i-ai pus pe cap pe cei de la Trondheim cu bonurile de masă, ţi-am zis că nu mă ocup… Dacă ai fi cerut să analizăm rămăşiţele găsite în Bulgaria io îi dădeam de capăt cu metodele mele pe care – sincer o spun şi fără modestie, nu le ştie nimeni… ”
Am tăcut tot drumul, nu i-am răspuns la acuze… Ajungem la locul cu pricina, pompierii tocmai au terminat treaba…
Magazinul era distrus aproape în totalitate dar fiind o oră înaintată nu s-au înregistrat victime. Vreo 4 tipi îmbrăcaţi în Moş Crăciuni plângeau lângă un stâlp… Damn, urăsc tipii îmbrăcaţi în Moş Crăciun… ce caz mai avem! Mă apropii de ce a mai rămas din sania artizanală dar vine un poliţist tânăr şi îmi spune că n-am ce să caut acolo după care mă înjură destul de urât. Îl iau de guler şi îi bag legitimaţia de WWT în gură, spărgându-i un dinte după care îi spun “Vrei să o simţi şi în cur? Suntem de la WWT idiotule, poate vrei de mâine să lucrezi ca şi gardian prin Bronx… toţi vă credeţi mari… ia marş de aici” În timp ce mă certam cu poliţistul acesta tânăr, Amiralul era lângă sanie, îşi pusese mănuşile şi preleva probe într-o cutie după care scosese din haină un aparat mic de pe care citea ceva, practic era un breloc ce-l ţinea la chei…
Cei de la TCO tocmai au ajuns şi au început să facă poze…
Se apropie de mine Amiralul şi-mi spune “A fost mâna lui Mambo sau a oamenilor lui, doar el foloseşte şi praf de petardă la confecţionarea explozibilului. Am luat nişte probe…”
Mă trage la o parte şi îmi spune că dacă ar fi avut nu-ştiu-ce aparat, mi-a dat o denumire foarte lungă pe care n-am reţinut-o, ar fi determinat toate caracteristicile acestui explozibil pe care alte aparate nu le determină… şi a început din nou cu criticile la adresa mea că nu pun bazele pe laborator. În acest timp sună telefonul. Erau cei de la Trondheim…
Nume de cod: 1131131207
G out!