# S.T.Î.L.P.U.

Mi-am adus aminte aseară destul de târziu că sunt meciuri de cupă, m-am luat cu ceva treabă şi am uitat complet. Intru repede pe livescore să văd ce s-a întâmplat şi stupoare… Dinamo a luat-o-n goarnă cu Mioveniul cu 1-0 iar la Rapid cu Urziceni era minutul 20 şi scor alb. “Taci că-i bine” îmi zic…
Caut pe net articole să văd ce a determinat înfrângerea “câinilor”… nu prea erau cuvinte de lauda la adresa lor, plus ca au avut şi un eliminat încă din minutul 4. Oricum, nici în meciul cu Ceahlăul n-au practicat un joc grozav, e chiar departe de pretenţile conducerii. Dar dacă mă uit în clasament, poziţia ocupată de ei e pe aceeaşi lungime de undă cu jocul practicat şi deci nu ar trebui să mire pe nimeni. Oricum, eliminarea cu Mioveni e ruşinoasă dar cred că în acest sezon piteştenii au devenit naşii dinamoviştilor, trebuie să ne amintim doar de meciul din tur când Dacia au călcat câinii chiar la ei acasă scoţând un 1-1 meritat după aspectul jocului!
Când făceam pe calcule cu dinamoviştii, cei din Urziceni au penalty ratat însă, portarul giuleştenilor ghicind colţul. Se termină 0-0 la pauză dar bucureştenii joacă fără orizont. Presimt un succes al trupei lui Petrescu ce joacă mai cu vână, mai tot timpul primii la minge, mai proaspeţi şi în final marchează pentru un 1-0 scoţând din cursă şi ultima echipă bucureşteană ce era angrenată în această competiţie…
După meciuri, talk-show-uri peste talk-show-uri, statistici, cifre, presa de a doua zi a dedicat pagini întregi acestor eliminări premature, a curs multă cerneală azi noapte, multe lacrimi au varsat gazetarii, chiar şi eu am vărsat lacrimile prin şliţ pentru cele două echipe eliminate…
Pe 12.03.1994 se întâmpla ultima dată să nu existe nicio echipă bucureşteană în semifinalele competiţiei, astfel:
La Tg-Mureş: U Cluj - Gloria Bistriţa 1-4 (după 11 m)
La Bucureşti: U Craiova - FC Argeş 1-0
Competiţia avea să o câştige echipa bistriţeană cu 1-0… iată ca au trecut 14 ani de atunci, 14 ani în care ne-am obişnuit cu dominaţia bucureşteană. Se pare însă că în acest sezon nu le mai merge chiar aşa, frământările din interiorul cluburilor, scandalurile aproape săptămânale, transferurile nereuşite, desele schimbări de antrenori au dus la ratarea obiectivelor (aproape) pe toate planurile…
Oricum, cum nu sunt un mare iubitor de echipe bucureştene tocmai datorită scandalurilor iscate în jurul lor, a grandomaniei radiate de trioul steauadinamorapid, a mediatizării excesive, nu poate decât să mă facă să mă simt bine… ce zile liniştite o să am că n-o să mai văd interviuri pline de laudă ale mai-marilor celor 3 cluburi…

Dora nu mai avea stare prin casă, fuma ţigară după ţigară, era nervoasă că Simion stătuse toată noaptea la birt cu Kovacs dar se mai însenina căci astăzi trebuia să-i vină amantul din concediu de la munte.
Dădu toate ciupercile ce le pregăti pentru soţul ei la pisică după care îşi prepară un suc de fructe la aparat. S-a dus după aceea să facă un duş după care s-a pregătit de plecare, trebuia să meargă la alimentară la prietena sa Elvira să facă cumpărăturile de week-end…
În celălalt colţ de sat Keops se grăbea la poliţie călare pe scuterul lui Doru de la care îl împrumutase pentru că a fost sunat că au fost prinşi pe cei 3 ce i-au furat tractorul cu o noapte înainte. Vroia să afle cine i-a „deranjat” ograda în toiul nopţii… Ajunse la Poliţia din sat. Cei 3 stăteau fiecare pe nişte scaune însoţiţi de poliţişti…
- Bună dom` ofiţer… ăştia îs?
- Salut Keops! Ăştia, da…
Atunci, profitând de neatenţia unuia dintre poliţişti sări la unu` şi-l lovi cu palma după ceafă…
- Na, ***** de nesimţiţi că vă omor…
- Au, stai, nu da mă, ce ai?
- Taci în ******* că îţi crăp capu` …
- Hei, Keops, linişteşte-te, nu ne fă scandal, uite, ai vărsat cafa şi numa` ce am luat faţă de masă nouă. Ia, hai în camera cealaltă să stăm de vorbă, trebuie să scrii nişte hârtii, ştii tu, aşa e procedura…
Keops se conformă şi încercă să se calmeze. S-a dus cu unul din poliţişti în alt birou. Acesta îl pofti să ia loc după care îi puse un pahar de suc dintr-o sticlă de 3 l scoasă dintr-un dulăpior…
- Am şi ţuică, vrei un pahar?
- Nu beau, ştiţi că nu beau dom` poliţist…
- Keops, uite o coală de hârtie, tre` să depui plângere pentru cei trei cum că ţi-au furat tractorul. După cum ştii cei doi sunt cu antecedente penale, iar de ăsta micu` chiar mi-e milă, *** maica mă-sii că de când a plecat taică-su în Spania la lucru s-a prostit, s-a luat cu vagabonţii, şi-a băgat cercei peste tot şi o bate pe bună-sa luîndu-i pensia. Si la Elvira la magazin are cont dar de la o vreme nu i-a mai dat. Uite ce a ajuns… Şi n-are numai 19 ani…
- E problema lor, daca nu spărgeam geamurile la doctoru` m-ar fi omorât ăştia trei. Dă-i dracu, doar n-o să-i iert….
Keops a scris hârtiile sub privirile nevinovate ale celor trei ce mai plecau capul din când în când.
Doi dintre cei trei erau vechi clienţi de-a Poliţiei, Mustaţă şi Vizuină… Erau doi dintre cei mai periculoşi locuitori ai satului…
Mustaţă a făcut prima dată cunoştinţă cu forţele de ordine în 1985 când falsifica cartele de pâine, a fost prins şi condamnat la 3 ani de închisoare. Era membru marcant UTC, chiar în acel an a terminat profesionala angajându-se la un atelier auto. După ce a ieşit din închisoare în 1988 a comis-o din nou când a bătut doi controlori de bilete de tren, pe ruta Arad-Brad, în gară la Târnova. A stat la răcoare alte 8 luni. S-a căsătorit în 1990 iar în 1991 i se naşte primul copil. Chiar dacă a devenit familist a incendiat în 1992 un tractor după ce pierduse la poker 6000 de lei. Abia în 1996 s-a aflat de isprava aceasta fiind condamnat la 2 ani de închisoare.
În 1994 s-a angajat la Cărămidărie, unde a lucrat şi Keops. A fost dat afară un an mai târziu după ce a furat 600 de cărămizi de şi-a construit un coteţ. După ce a aflat că va fi închis iar după ce a incendiat tractorul, soţia lui divorţează şi pleacă împreună cu copilul. De atunci nu a mai văzut-o niciodată!
În 1999 sparge vitrina la alimentara Elvirei pentru că nu a vrut să-i dea băutură pe cont fiind închis pentru alte 3 luni.
În 2000 se mută în chirie la Hunedoara şi lucrează la o firmă în zona industrială a oraşului pentru 2 ani, în acest timp se alege cu amenzi pentru diverse scandaluri din barurile hunedorene.
În 2004 se angajează la un grajd din sat dar nu stă decât 5 luni pentru că pleacă în Italia la muncă, stă un an şi revine acasă. Cu banii câştigaţi îşi renovează gardul şi îşi zugrăveşte casa…
În 2006 fură două biciclete şi le vinde în piaţă dar este prins şi închis pentru alte 7 luni… Totul se termină cu încercarea de furt a tractorului de tăiat lemne a lui Keops împreună cu Vizuină şi Axente.
Vizuină a intrat în atenţia forţelor de ordine abia în 2003 când a falsificat alcool, făcea ţuică de pufoaică cum era denumită de săteni… A primit 2 ani de închisoare dar a fost eliberat după 14 luni pentru bună purtare, scria versuri în celula lui. După ce a ieşit de la mititica a început să se ocupe cu creşterea albinelor, lucrând în paralel la o balastieră ca şi şofer pe camion. Făcea afaceri cu motorină pe care o vindea la un SMT din satul învecinat. I-a mers doar un an pentru că l-au concediat…
Ultima ispravă s-a derulat la casa lui Keops şi-şi aşteaptă acum pedeapsa…
Axente avea dosarul curat, singura abatere a avut-o la şcoală când agresat o profesoară spunându-i că o leagă de scaun şi o tunde cheală dacă nu-l trece la materia ei.
S-a prostit doar în ultima perioadă, după ce tatăl lui a plecat să muncească în Spania pentru a face bani deoarece un incendiu le-a distrus jumătate din casă. Mama lui i-a părăsit şi s-a remăritat în Canada, el a rămas în grija bunicii lui pe care n-o ascultă şi îi ia banii de pensie.
A început să iasă cu vagabonţii din sat cu care mergea prin baruri, băga la pokere şi s-a apucat să bea monopol cu ei… totul sfârşind cu furtul tractorului. În acea noapte s-a aflat sub influenţa alcoolului…

Un prim eveniment trance de mare anvergură marca “house parade” va avea loc în Timişoara în data de 8 martie şi va purta semnătura “Nucleonyx 2008″.
Invitaţii - Blank&Jones, DJ Jean, MC Gee, Scot Project şi Benjamin Bates.
Locaţia acestui eveniment va fi Expovest.
Biletele s-au pus în vânzare încă din 13 februarie în Timişoara şi din 19 februarie în restul ţării, preţul unui tichet este 48 de lei si se poate achiziţiona din reţeaua de magazine Diverta, pe www.ticketpoint.ro şi www.bilete.ro.
Feel the trance!

Mai multe pe http://www.nucleonyx.eu

Vremea bună de Duminică după-amiază m-a scos afară din casă, eram curios de (cică) noua faţă a UTA-ei… deşi, sincer să spun eram sceptic înaintea începerii acestui mini-retur… De când s-a terminat sezonul m-am tot plâns ca UTA să aducă măcar un atacant de valoare deoarece echipa stătea destul de nasol în acest compartiment…
Ajung la stadion destul de târziu, pe la două şi un sfert, până am luat bilete şi m-am învârtit căutând intrarea am ajuns când echipele se aflau la centru (chiar acum Nicoliţă îşi dă autogol la meciul Iaşi - Steaua) pregătite de începutul meciului…
Nu mi-am luat seminţe deoarece nu mănânc decât înainte de începutul meciului… însă oferta era foarte generoasă, ţigăncile erau dotate cu tot arsenalul…
Meciul începe iar eu sper ca UTA să bată cu 1-0 chinuit pentru a scăpa din zona nisipurilor mişcătoare. Ajungând în ultimul moment am prins locuri mai puţin bune, chiar în spatele băncilor de rezerve opturându-mi parţial vederea însă eram happy că mă aflam în tribună.
Celebrul şi cunoscutul “Bin Laden” făcea flotări lângă gard, probabil încerca să intre şi el în tensiunea acestui meci. Doi gardieni însă îi întrerup încălzirea…
Eram puţin agitat deoarece luându-mă cu grabă am uitat să beau cafea de după masă… m-am uitat spre o măsută unde câteva domnişoare drăguţe vindeau suc şi ceva de mâncare. Nu aveau cafea, mi-am luat însă un pahar de pepsi să-mi satisfat cererea de cofeina deşi nu sunt un mare băutor al acestei băuturi…
Aaaa… pe teren cei 22 jucau ceva apropiat de fotbal, o luptă oarbă undeva la centrul terenului fără faze de poartă. Doar greşelile de arbitraj mai animau tribunele. Mamele arbitrilor n-aveau motive de invidie…
Vine şi pauza, mă mut în cealaltă parte de tribună, la poarta unde ataca UTA. Sper că antrenorul Barbu va schimba ceva în compartimentul tactic deoarece nu se lega mai nimic în jocul băieţilor…
Repriza a II-a începe sub acelaşi şablon, nimic nu mergea însă eu speram în continuare într-un gol norocos. Se fac schimbări încercându-se implantarea unor noi forţe dar parcă ăştia erau mai obosiţi. Aceleaşi pase lungi din partea UTA-ei pe vârfuri prelungea agonia din tribune…  Timpul trece, oamenii se uită la ceas, seminţele dispar în dinţii spectatorilor în timp ce alţii îşi sună cunoscuţii să le transmită live evoluţia meciului…
Un copilaş mi-a atras atenţia, nici el nu mai avea răbdare să privească meciul şi făcea ture stânga-dreapta. O voce din apropiere se aude “ăsta e viitorul UTA-ei”.
Când credeam că nu se mai poate întâmpla nimic în acest meci, fundaşii arădeni greşesc în apărare şi oaspeţii înscriu pentru 0-1 la, poate singurul şut pe poartă a lor, scor ce se va menţine până la final în unul din cele mai slabe meciuri pe care le-am văzut de când mă duc pe la fotbal ( şi am fost atât la meciuri de Divizia A cât şi la cele de “Judeţ 1″)…
Cu asemenea evoluţii din partea arădenilor şi de la anul o să vin la meciuri de la ora 11:00… de fiecare dată, unde, cred eu, copiii mici nu or să mai fie prezenţi…
Am plecat de la stadion fără nicio reacţie, nu puteam să fac niciun calcul, nu puteam trage concluzii după acest meci, în minte aveam întipărit programul următoarelor etape. Data viitoare meci la “U” Cluj apoi acasă cu Oţelul… Va urma o perioadă agitată… ca în sezonul trecut de altfel…

Aceste rânduri au fost scrise în 21 mai 1998, cu puţin timp înainte de a absolvirea clasei a XII-a (mai precis XII-a F “hidro” cu o ultimă generaţie în vechea clădire de “pe mal”). A fost imnul de sfârşit de an al claselor a XII-a, versuri ce au fost cântate şi la banchetul din iunie de la “Restaurantul Lido”. Rândurile de mai jos au fost scrise de mine cu ajutorul lui Bene Florian în colaborare cu Burza Magdalena şi Negoi Dan… Nostalgicii cred că îşi mai amintesc… Aceasta este varianta cenzurată (cât de cât)… Acest imn nu este recomandat a fi citit de cei lipsiţi de simţul umorului…

Da` cât îi Maramureşu`,
Fost-au proşti ca io şi tu.
Fost-am io omu` pădurii
Şi nu m-or mâncat lupii.
Coborâi din deal în vale
Şi-ntâlnii o fată mare.
Pentru-n colţ de pită neagră,
Ţi-am lucrat o vară-ntreagă.
Da tu mi-ai zis că eşti virgină
Şi-acu` iau penicilină.
Fost-am mândro la-nchisoare
Că ţi-am dat-o-ntre picioare.
Io stau bine cu mândruţa,
Că-mi arată noaptea ****.
Hai mândruţo-n dealu` şurii
Să-ţi arat viteza puştii.
Vino mândro înapoi,
Că mi-am fracturat un c**.
Am bătut în tablă cuie
Şi-acum vin ca să-ţi dau ****
Am amu o mare boală,
Că d-o lună nu se scoală
M-o făcut mama la şură
Şi-o uitat să-mi pună ****.
M-o făcut mama în paie
Ş-o uitat să-mi pună *****.
Cine-o inventat căciula,
La ăla să-i crească ****
Cine-o dat cu piatra-n buna,
Bată-l soarele şi luna.
Am acasă o muiere
Ce nu-mi dă bani să-mi iau bere.
Fost-am noaptea la băut
Şi-am ajuns acasa mut.
Şi-am ajuns acasă beat
Şi am adormit sub pat.
Fetele din doişpe de
Îs de gaşscă şi-s faine.
Trăiască Ben şi Rusu
C-or scris Maramureşu.

Fără a realiza o introducere să spunem că autorul acestei telenovele ne duce cu gândul la satele colectivizate din zona Bocovinei, undeva pe la 1984.

Personajul principal era un om simplu ca n-avea cu ce să se-mbrace (nu dăm nume… parcă am vrea să vedem Dosarele Securităţii, nu-i aşa?). El îşi avea obârşia pe coasta unui deal şi trăia cu mă`sa, tac`su a murit la război. Era cioban, statea toata ziua cu oile, le îngrijea, le mulgea le…

Cum statea el aşa în mijlocul naturii cu cărţile lui Balzac (cică le citea) auzi un scheunat. Se ridică din iarbă (sau pe înţelesul tuturor îşi lăsă joint-ul pe mai târziu), luă cu el şi spray-ul paralizant pe care-l primise cadou de la Moş Crăciun de Paşte. Aici intervine mitul imposibilului, al inexistentului, citat practic din celebra frază “Adevărul e dincolo de noi…” Nici el nu-şi putea explica ce se întâmpla şi ca prin levitaţie ajunsese la locul cu pricina şi găsi câinele prins în zancă pusă de braconieri pentru a prinde urşi, lupi şi vulpi… În timp ce-şi elibera câinele din zancă, veniră şi braconierii (personajele negative ale povestirii) să-şi vadă captura… Cei doi erau căutaţi de Interpol şi de Inter Sibiu, echipă de la care cei doi au fugit din cantonament… Aceştia nu au nume în povestire, căci autorul a vrut să păstreze proporţile anonimatului la toate personajele… Aici intervine Intriga Povestirii. Intriga Povestirii era mătuşa unuia dintre braconieri, tocmai se întorsese din Italia şi pe care nu o s-o descriu în acest comentariu fiind un personaj inexistent de secundar…
Cei doi s-au hotărât să-l omoare pe bucovinean pentru că ştia prea multe despre ei, mai ales că ştia că ei au furat pasta de dinţi şi asta o întrecea pe toate, chiar şi pe Gabriela Szabo…
Oaia stătea şi asculta după un copac (nu dupa un pom sau stâlp cum s-a vehiculat prin presă… convorbirea celor doi şi o înregistă pe CD, în timp ce bucovineanul nostru trecea dealul în fugă cu câinele rănit în braţe. S-ar observa şi ceva metafore în această piesă dar autorul nu a reuşit să le pună prea bine în valoare în cele câteva rânduri ale poeziei…
Nu poţi să nu remarci, încă de la prima citire a poeziei relevanta absolutistă ce poate fi uşor confundată cu o conduita relativistă a eului transformată în…(ă… ce naiba spun?)…
Aţi putea spune că nu puteau lipsi comparaţiile din această capodopera literară, ei bine ele lipsesc cu desăvârsire, parcă ar fi faze dintr-un meci de fotbal din campionatul Romaniei!
Să spunem câte ceva despre personajul nostru pozitiv, care era un tip modest, trăia într-o căsuţa, fără lumină (da` cine avea lumină în `84?), fără caldura si fara banii.
Cum stătea el aşa şi-şi ocupa tot timpu`, vine pe la spate pe la spate (intenţionat am scris de două ori…) oaia şi începe a grăi:
-Fratele meu, vezi că ăia doi vor sa te omoare!!!
-Ce-i bă cu tine de când dracu vorbeşti?
-De cand am luat iarba ceea în gură prin piăa…
Versul “Nici iarba nu-ţi place” relevă acest lucru astfel că oaia s-a cam săturat să tot tragă jointuri pe camp şi s-a decis să meargă la clinică pentru dezintoxicare. Şi-a luat rucscul în spinare, CD player-ul în jeb şi a plecat în lume să-şi găsească vocaţia, lăsându-l pe omul nostru fără cuvinte…
Ştiind că pericolul îl paşte, s-a pregătit să plece în lume, să dispară pentru totdeauna şi să-i lase pe cei doi ciobani cu oile. Mai mult îi păsa lui de posterele cu Pamela Anderson pe care le lipise la stână…
Se spune ca orice inceput îşi are sfârşitul dar nu se aplica şi în cazul acesta deoarece autorul (şi el aproape anonim) nu a mai avut chef sa realizeze un final sau i-au decedat ideile, lăsându-ne cu buza umflată şi la mâna criticilor literari care au avut de lucru cu acest final Cum nu sunt un critic literar vă las în grija lor… cam asta-i tot, sau cum ar zice americanu` The End!

Vreau să precizez câteva lucruri:

1. Dragi elevi, dacă aţi ajuns cumva la acest comentariu căutând referate nu-l luaţi de bun că riscaţi sa primiţi o notă care nu o sa vă ajute sa promovaţi materia…

2. Dragi profesori daca sunteti aici şi citiţi aceste rânduri, nu le predaţi copiilor acest comentariu ca o să ajungă nişte “bagabonţi”.

3. Criticii literari nu cred ca vor citi aceste rânduri…

Notă autor:

1. Prima apariţie a acestei parodii a fost pe www.starlog.ro în 30 noiembrie 2006.

2. Prima varianta a Mioritzei  a apărut în 29 nov. 1999 după care s-a modificat în 9-10 feb. 2002 rezultând această versiune!

Chiar trec printr-o criză de idei anul acesta când vine vorba despre a-mi expune părerile legate de sărbătoarea americană aşa că m-am gândit să îi las pe cei trei băieţi de la Scooter să vă spună cum stă treaba cu Valentinul…

A doua zi de dimineaţă Keops se îndreptă spre birt să bea o cafea având o faţă de parca n-ar fi dormit 2 zile…
Văzându-l Kovacs şi Simion l-au luat peste picior
- Iar ai dormit la Roji azi noapte, pari stors de tot, ha ha ha…
- Taci Kovacs… nu vezi că abia mă ţin pe picioare…
- Dar ce ai păţit, hai zi-ne, stai aici cu noi, hai ca dau un monopol…
- Nu beau nimic, stai să îmi iau o cafă şi stau aici cu voi…
- Nu te-am văzut niciodată aşa zise Simion şi mai luă o gură de monopol….
- Bă, îi 8:30, voi la ora asta băgaţi monopol în voi?
- Noi suntem de aseară aici , nu am mai plecat… noroc că e non-stop aici…
- Pfff… sunteţi duşi…
- Hai zi-ne ce s-a întâmplat…
- Bă, să vezi drăcia… pe la 3 dimineaţa aud căţ`aua lătrând din toţi rărunchii. La început nu i-am dat importanţă, am zis că o să se oprească, dar ea nimic… mai să rupă lanţul. Zic, iar or venit câinii la ea, o fi nuntă? Ies afară numa` în chiloţi , iau juma` de cărămidă să pălesc câinii şi când colo era să leşin, poarta era deschisă şi tractorul nu-i….
- Ţi l-au furat???
- Stai să vezi… intru înapoi în casă, îmi iau nişte haine şi bâta de base-ball ce mi-am făcut-o când am lucrat la mobilă şi ies după urme…
- Nu merg nici 200 de metri că după colţ văd vreo 3 tipi ce împingeau tractorul. Strig “Băăăă, lăsaţi tractorul, %/¤(/&(/%&%# că vă omor pe toţi, unul câte unul… Se opresc din împins şi se uită în spate. Io am crezut că or s-o ia la fugă, când colo ei se îndreaptă spre mine. Atunci îl văd pe unul că ia o piatră de jos în timp ce altul încercă să rupă o creangă dintr-un prun. M-aplec şi eu să iau câteva pietre… ei s-apropie de mine însă nu i-am văzut la faţă că aveau traşi ciorapi…
- Ai de %¤(/%%& zise Kovacs…
- Da cum de nu eşti vânăt mă-ntreabă Simion?
- Văzând că ăştia 3 n-au avut teamă de mine, cu pietrele din dotare sparg două geamuri de la doctoru`, că eram în faţa casei lui după care porneşte sistemul de alarmă. Îi văd pe tipi luând-o la fugă care pe unde au apucat. A ieşit doctorul afară din casă şi a dat drumul la bulldog. Mă vede afară şi iasă la stradă şi înainte de a spune ceva i-am spus că m-au prădat hoţii de tractor, i-am zis că o să îi pun eu geamurile că mă înţeleg bine cu Gigi şi o să îmi facă o reducere. La naiba, tre` să tai 3 luni gratis lemne să pot să-i plătesc doctorului ferestrele. Bine măcar că am scăpat cu viaţă…
- Şi noi ne bucurăm, Keops…
- Tre să dai de băut pentru asta… zise Simion
- Mai mergeţi măi acasă… de când sunteţi aici?
- De ieri de la 5 după masă zise Simion
- Şi mai puteţi bea? Sunteţi groaznici
- Păi am băut numai bere, de bere nu te-mbeţi…
- Io plec acuma, mă duc în piaţă să îmi iau un sistem de alarmă pentru tractor, nu mai vreau să păţesc ce am păţit noaptea trecută…

Iată că a trecut deja o săptămână pe meleaguri vietnameze, o săptămână departe de casă în cea mai periculoasă misiune din ultimii ani…
Diseară trebuie să scriu concluziile primei săptămâni, gr. Maxim mi-a şi transmis deja un email cerându-mi să îi trimit raportul primelor zile…
Nu am avut probleme la aeroport, actele realizate de Amiral au fost perfecte, nu am avut probleme nici la graniţa vietnameză, chiar le-am dat vameşilor câteva brelocuri cu Dracula şi fluiere de lemn, doar eram arheologi români. Aşa am scăpat fără să le dăm şpagă însă ne-au controlat în bagaje. Nu prea aveau ce să găsească la noi în afară de obiecte artizanale româneşti, brelocuri, şterguri etc. Doar un laptop am avut la noi însă fără date de-ale WWT în el, aceasta este procedura organizaţiei ca în fiecare misiune să se meargă doar cu un laptop ce se va lega apoi cu ajutorul internetului la serverul privat al Organizaţiei…
Ne-am cazat la o pensiune de lemn de la marginea oraşului Hanoi numită “Old wood”, este destul de rudimentar aici dar măcar avem linişte… Şi au şi internet însă ce este interesant e faptul că există duşuri doar pe palier dar au piscină afară acoperită! Ce i-ar fi plăcut la Tudor aici să se bălăcească, adoră piscinele…
Am cumpărat o maşină de la un shop chiar a doua zi de când am ajuns cu 900 de dolari… e din 1986 dar merge foarte bine şi am plecat în cercetare prin oraş să studiem zona în care aveam de acţionat.
În a treia zi am fost la Primăria din localitate şi am cerut avize pentru cercetări la unele ruine din oraş. Pentru că aveam nevoie de aceste avize în regim de urgenţă am dat 100 de dolari şpagă pentru a le obţine în câteva ore. Altfel aveam de aşteptat vreo 2 sau 3 zile…
Fiind turişti, lumea se uită puţin ciudat la noi, negustorii ne opresc pe străzi să ne vândă tot felul de lucruri iar hoţii de buzunare sunt prin toate pieţele, nu e chiar un rai aici…
Deja ne-am făcut câţiva prieteni, tipul de la barul de lângă hotelul nostru ne salută în româeşte… Noroc cu Marc`o că mai ştie ceva română de când a fost într-o misiune în Bulgaria prin 1991 când a trebuit să prindă câţiva traficanţi de benzină, blugi şi alcool contrafăcut de pe Dunăre, aduse din România. I-a învăţat pe vietnamezi înjurături şi s-au duelat într-un concurs de scuipat spunându-le că la noi e ca un sport naţional…
Am căutat mult după un restaurant cu mâncare normală că nu am găsit numai câini şi mâţe şi tot felul de legume de-a lor. Cred că dacă ar fi văzut Tudor s-ar fi urcat în primul avion şi s-ar fi întors acasă…
Lăsând gluma la o parte… aveam de îndeplinit o misiune… aveam de intrat în spitalul unde a fost internat Cody dar nu aveam niciun plan. Deocamdată eram în zilele “de tatonare” a terenului, trebua să ne obişnuim cu fusul orar, clima şi oamenii de aici şi ce era mai important, să se obişnuiască şi ei cu noi…
G out
Nume de cod: 1941120208

Am fost mare fan Scooter prin liceu, era formaţia mea preferată! “… and the beat goes on!” a fost primul album al trupei şi cel mai bun, după părerea mea, apărut în 1995.

De pe acest album s-au extras nu mai puţin de 4 single-uri ce au făcut furori prin chart-urile germane şi nu numai…

M-am gândit să fac o descriere al acestui album, piesă cu piesă să mă întorc 12 ani în timp aducându-mi aminte de caseta cu copertă roşie cumpărată de la magazinul Eurostar din Arad.

Albumul debutează cu “Different reality” ce putea fi o piesă de introducere la orice discotecă, club sau party de gen al acelei perioade şi în acelaşi timp o simfonie de sunete gata, gata să te hipnotizeze!

“Move your ass” a fost al doilea single de pe album, un adevărat party-hit, ocupând locul 3 în Germania şi 23 la englezi… un clip OK şi… “It`s nice to be important, but it`s more important to be nice”…

Pe “Waiting for spring” îţi ziceai “de ce naiba nu trece o dată iarna asta…?”

“Endless summer” este una din cele mai bune piese a celor de la Scooter, fiind de asemenea extrasă pe single, a ocupat locul 5 în topul german. Eu zic că dacă urmăreşti clipul or să îţi treacă toate depresiile…

Pe “Cosmos” puteai liniştit să te culci, urma de ambient din ea te adormea aproape sigur.

La fel şi pe “Rhapsody in E”… în caz că încă mai erai treaz…

Raveria din primul single de pe album, “Hyper Hyper” (locul 2 în topul de single-uri din Germania şi discul de platină tot aici, având vânzări de 700.000 de copii) atingea cote maxime când H.P. Baxxter enumera DJ-ii: We want to sing a big shout to US, and to all ravers in the world! …And to Westbam, Marusha, Steve Mason, The Mystic Man, DJ Dick, Carl Cox, The Hooligan, Cosmic, Kid Paul, Dag, Mike VanDike, Jens Lissat, Lenny D., Sven Vath, Mark Spoon, Marco Zaffarano,… Hell, Paul Elstac, Mate Galic, Roland Casper, Sylvie, Miss Djax, Jens Mahlstedt, Tanith, Laurent Garnier, Special, Pascal F.E.O.S., Gary D., Scotty, Gizmo,… and to all DJs all over the World!!

Când ascult “Raving in Mexico”, gândul mă duce la un rave party dintr-un club din spatele unei benzinării izolate de prin America de Sud în care îţi este permis să faci orice…

În “Beautiful vibes” parcă eşti invitat să construieşti un puzzle din sunetele acestei piese…

“Friends” a fost un nou single al trio-ului ce a atins poziţia maximă 3 în topul din Germania. Are un videoclip destul de ciudat…

Albumul se încheie cu “Faster Harder Scooter”, o piesă ce nu a avut nicio legătură cu single-ul cu acelaşi nume apărut în 1999!

Cum spuneam la început, AM FOST fan Scooter pentru că de câţiva ani nu-mi mai place ce scot cei trei însă mai făceam compromisuri şi le mai cumpăram albumele dar ultimul lor album nu l-am cumpărat deoarece mi s-a părut foarte slab faţă de ce a fost odată … Scooter!