# S.T.Î.L.P.U.

Iată că a trecut deja o săptămână pe meleaguri vietnameze, o săptămână departe de casă în cea mai periculoasă misiune din ultimii ani…
Diseară trebuie să scriu concluziile primei săptămâni, gr. Maxim mi-a şi transmis deja un email cerându-mi să îi trimit raportul primelor zile…
Nu am avut probleme la aeroport, actele realizate de Amiral au fost perfecte, nu am avut probleme nici la graniţa vietnameză, chiar le-am dat vameşilor câteva brelocuri cu Dracula şi fluiere de lemn, doar eram arheologi români. Aşa am scăpat fără să le dăm şpagă însă ne-au controlat în bagaje. Nu prea aveau ce să găsească la noi în afară de obiecte artizanale româneşti, brelocuri, şterguri etc. Doar un laptop am avut la noi însă fără date de-ale WWT în el, aceasta este procedura organizaţiei ca în fiecare misiune să se meargă doar cu un laptop ce se va lega apoi cu ajutorul internetului la serverul privat al Organizaţiei…
Ne-am cazat la o pensiune de lemn de la marginea oraşului Hanoi numită “Old wood”, este destul de rudimentar aici dar măcar avem linişte… Şi au şi internet însă ce este interesant e faptul că există duşuri doar pe palier dar au piscină afară acoperită! Ce i-ar fi plăcut la Tudor aici să se bălăcească, adoră piscinele…
Am cumpărat o maşină de la un shop chiar a doua zi de când am ajuns cu 900 de dolari… e din 1986 dar merge foarte bine şi am plecat în cercetare prin oraş să studiem zona în care aveam de acţionat.
În a treia zi am fost la Primăria din localitate şi am cerut avize pentru cercetări la unele ruine din oraş. Pentru că aveam nevoie de aceste avize în regim de urgenţă am dat 100 de dolari şpagă pentru a le obţine în câteva ore. Altfel aveam de aşteptat vreo 2 sau 3 zile…
Fiind turişti, lumea se uită puţin ciudat la noi, negustorii ne opresc pe străzi să ne vândă tot felul de lucruri iar hoţii de buzunare sunt prin toate pieţele, nu e chiar un rai aici…
Deja ne-am făcut câţiva prieteni, tipul de la barul de lângă hotelul nostru ne salută în româeşte… Noroc cu Marc`o că mai ştie ceva română de când a fost într-o misiune în Bulgaria prin 1991 când a trebuit să prindă câţiva traficanţi de benzină, blugi şi alcool contrafăcut de pe Dunăre, aduse din România. I-a învăţat pe vietnamezi înjurături şi s-au duelat într-un concurs de scuipat spunându-le că la noi e ca un sport naţional…
Am căutat mult după un restaurant cu mâncare normală că nu am găsit numai câini şi mâţe şi tot felul de legume de-a lor. Cred că dacă ar fi văzut Tudor s-ar fi urcat în primul avion şi s-ar fi întors acasă…
Lăsând gluma la o parte… aveam de îndeplinit o misiune… aveam de intrat în spitalul unde a fost internat Cody dar nu aveam niciun plan. Deocamdată eram în zilele “de tatonare” a terenului, trebua să ne obişnuim cu fusul orar, clima şi oamenii de aici şi ce era mai important, să se obişnuiască şi ei cu noi…
G out
Nume de cod: 1941120208

This entry was posted on Marți, 12 Februarie 2008 at 7:49 pm and is filed under WWT. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.