# S.T.Î.L.P.U.

Fără a realiza o introducere să spunem că autorul acestei telenovele ne duce cu gândul la satele colectivizate din zona Bocovinei, undeva pe la 1984.

Personajul principal era un om simplu ca n-avea cu ce să se-mbrace (nu dăm nume… parcă am vrea să vedem Dosarele Securităţii, nu-i aşa?). El îşi avea obârşia pe coasta unui deal şi trăia cu mă`sa, tac`su a murit la război. Era cioban, statea toata ziua cu oile, le îngrijea, le mulgea le…

Cum statea el aşa în mijlocul naturii cu cărţile lui Balzac (cică le citea) auzi un scheunat. Se ridică din iarbă (sau pe înţelesul tuturor îşi lăsă joint-ul pe mai târziu), luă cu el şi spray-ul paralizant pe care-l primise cadou de la Moş Crăciun de Paşte. Aici intervine mitul imposibilului, al inexistentului, citat practic din celebra frază “Adevărul e dincolo de noi…” Nici el nu-şi putea explica ce se întâmpla şi ca prin levitaţie ajunsese la locul cu pricina şi găsi câinele prins în zancă pusă de braconieri pentru a prinde urşi, lupi şi vulpi… În timp ce-şi elibera câinele din zancă, veniră şi braconierii (personajele negative ale povestirii) să-şi vadă captura… Cei doi erau căutaţi de Interpol şi de Inter Sibiu, echipă de la care cei doi au fugit din cantonament… Aceştia nu au nume în povestire, căci autorul a vrut să păstreze proporţile anonimatului la toate personajele… Aici intervine Intriga Povestirii. Intriga Povestirii era mătuşa unuia dintre braconieri, tocmai se întorsese din Italia şi pe care nu o s-o descriu în acest comentariu fiind un personaj inexistent de secundar…
Cei doi s-au hotărât să-l omoare pe bucovinean pentru că ştia prea multe despre ei, mai ales că ştia că ei au furat pasta de dinţi şi asta o întrecea pe toate, chiar şi pe Gabriela Szabo…
Oaia stătea şi asculta după un copac (nu dupa un pom sau stâlp cum s-a vehiculat prin presă… convorbirea celor doi şi o înregistă pe CD, în timp ce bucovineanul nostru trecea dealul în fugă cu câinele rănit în braţe. S-ar observa şi ceva metafore în această piesă dar autorul nu a reuşit să le pună prea bine în valoare în cele câteva rânduri ale poeziei…
Nu poţi să nu remarci, încă de la prima citire a poeziei relevanta absolutistă ce poate fi uşor confundată cu o conduita relativistă a eului transformată în…(ă… ce naiba spun?)…
Aţi putea spune că nu puteau lipsi comparaţiile din această capodopera literară, ei bine ele lipsesc cu desăvârsire, parcă ar fi faze dintr-un meci de fotbal din campionatul Romaniei!
Să spunem câte ceva despre personajul nostru pozitiv, care era un tip modest, trăia într-o căsuţa, fără lumină (da` cine avea lumină în `84?), fără caldura si fara banii.
Cum stătea el aşa şi-şi ocupa tot timpu`, vine pe la spate pe la spate (intenţionat am scris de două ori…) oaia şi începe a grăi:
-Fratele meu, vezi că ăia doi vor sa te omoare!!!
-Ce-i bă cu tine de când dracu vorbeşti?
-De cand am luat iarba ceea în gură prin piăa…
Versul “Nici iarba nu-ţi place” relevă acest lucru astfel că oaia s-a cam săturat să tot tragă jointuri pe camp şi s-a decis să meargă la clinică pentru dezintoxicare. Şi-a luat rucscul în spinare, CD player-ul în jeb şi a plecat în lume să-şi găsească vocaţia, lăsându-l pe omul nostru fără cuvinte…
Ştiind că pericolul îl paşte, s-a pregătit să plece în lume, să dispară pentru totdeauna şi să-i lase pe cei doi ciobani cu oile. Mai mult îi păsa lui de posterele cu Pamela Anderson pe care le lipise la stână…
Se spune ca orice inceput îşi are sfârşitul dar nu se aplica şi în cazul acesta deoarece autorul (şi el aproape anonim) nu a mai avut chef sa realizeze un final sau i-au decedat ideile, lăsându-ne cu buza umflată şi la mâna criticilor literari care au avut de lucru cu acest final Cum nu sunt un critic literar vă las în grija lor… cam asta-i tot, sau cum ar zice americanu` The End!

Vreau să precizez câteva lucruri:

1. Dragi elevi, dacă aţi ajuns cumva la acest comentariu căutând referate nu-l luaţi de bun că riscaţi sa primiţi o notă care nu o sa vă ajute sa promovaţi materia…

2. Dragi profesori daca sunteti aici şi citiţi aceste rânduri, nu le predaţi copiilor acest comentariu ca o să ajungă nişte “bagabonţi”.

3. Criticii literari nu cred ca vor citi aceste rânduri…

Notă autor:

1. Prima apariţie a acestei parodii a fost pe www.starlog.ro în 30 noiembrie 2006.

2. Prima varianta a Mioritzei  a apărut în 29 nov. 1999 după care s-a modificat în 9-10 feb. 2002 rezultând această versiune!

This entry was posted on Luni, 18 Februarie 2008 at 3:07 pm and is filed under Parodie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.