UTA - Gloria Bistriţa 0-1
Vremea bună de Duminică după-amiază m-a scos afară din casă, eram curios de (cică) noua faţă a UTA-ei… deşi, sincer să spun eram sceptic înaintea începerii acestui mini-retur… De când s-a terminat sezonul m-am tot plâns ca UTA să aducă măcar un atacant de valoare deoarece echipa stătea destul de nasol în acest compartiment…
Ajung la stadion destul de târziu, pe la două şi un sfert, până am luat bilete şi m-am învârtit căutând intrarea am ajuns când echipele se aflau la centru (chiar acum Nicoliţă îşi dă autogol la meciul Iaşi - Steaua) pregătite de începutul meciului…
Nu mi-am luat seminţe deoarece nu mănânc decât înainte de începutul meciului… însă oferta era foarte generoasă, ţigăncile erau dotate cu tot arsenalul…
Meciul începe iar eu sper ca UTA să bată cu 1-0 chinuit pentru a scăpa din zona nisipurilor mişcătoare. Ajungând în ultimul moment am prins locuri mai puţin bune, chiar în spatele băncilor de rezerve opturându-mi parţial vederea însă eram happy că mă aflam în tribună.
Celebrul şi cunoscutul “Bin Laden” făcea flotări lângă gard, probabil încerca să intre şi el în tensiunea acestui meci. Doi gardieni însă îi întrerup încălzirea…
Eram puţin agitat deoarece luându-mă cu grabă am uitat să beau cafea de după masă… m-am uitat spre o măsută unde câteva domnişoare drăguţe vindeau suc şi ceva de mâncare. Nu aveau cafea, mi-am luat însă un pahar de pepsi să-mi satisfat cererea de cofeina deşi nu sunt un mare fan al acestei băuturi…
Aaaa… pe teren cei 22 jucau ceva apropiat de fotbal, o luptă oarbă undeva la centrul terenului fără faze de poartă. Doar greşelile de arbitraj mai animau tribunele. Mamele arbitrilor n-aveau motive de invidie…
Vine şi pauza, mă mut în cealaltă parte de tribună, la poarta unde ataca UTA. Sper că antrenorul Barbu va schimba ceva în compartimentul tactic deoarece nu se lega mai nimic în jocul băieţilor…
Repriza a II-a începe sub acelaşi şablon, nimic nu mergea însă eu speram în continuare într-un gol norocos. Se fac schimbări încercându-se implantarea unor noi forţe dar parcă ăştia erau mai obosiţi. Aceleaşi pase lungi din partea UTA-ei pe vârfuri prelungea agonia din tribune… Timpul trece, oamenii se uită la ceas, seminţele dispar în dinţii spectatorilor în timp ce alţii îşi sună cunoscuţii să le transmită live evoluţia meciului…
Un copilaş mi-a atras atenţia, nici el nu mai avea răbdare să privească meciul şi făcea ture stânga-dreapta. O voce din apropiere se aude “ăsta e viitorul UTA-ei”.
Când credeam că nu se mai poate întâmpla nimic în acest meci, fundaşii arădeni greşesc în apărare şi oaspeţii înscriu pentru 0-1 la, poate singurul şut pe poartă a lor, scor ce se va menţine până la final în unul din cele mai slabe meciuri pe care le-am văzut de când mă duc pe la fotbal ( şi am fost atât la meciuri de Divizia A cât şi la cele de “Judeţ 1″)…
Cu asemenea evoluţii din partea arădenilor şi de la anul o să vin la meciuri de la ora 11:00… de fiecare dată, unde, cred eu, copiii mici nu or să mai fie prezenţi…
Am plecat de la stadion fără nicio reacţie, nu puteam să fac niciun calcul, nu puteam trage concluzii după acest meci, în minte aveam întipărit programul următoarelor etape. Data viitoare meci la “U” Cluj apoi acasă cu Oţelul… Va urma o perioadă agitată… ca în sezonul trecut de altfel…