Surpriză! Mare surpriză!
L-am lăsat pe Marc`o pe laptop şi am făcut o plimbare prin oraş, aveam chef să cumpăr câte ceva din piaţă. M-am întors după câteva ore însă el nu mai era în zonă, plecase. M-am pus să îi scriu Amiralului să pregătească datele deşi ştiam că duminica nu lucrează şi că o să se enerveze iar, asta dacă o să îl prind online… Culmea e că am dat de el dar era tare imbufnat dar deja i-am învăţat năravurile. Mi-a spus că o pregătească documentaţia pe marţi seara şi o să ne-o trimită urgent. Era puţin reţinut, nu prea avea încredere că o să meargă planul lui Marc`o…
Şi s-a ţinut de cuvânt, marţi seara am avut datele de la el. Marc`o era tare nerăbdător să le “înveţe” pentru a putea să acţionăm…
- 12 pagini, plm, n-o putut scrie şi el mai puţine… îmi zice.
- Lasă-le dracu, sunt şi multe poze…
- Am urât istoria şi acum trebuie să învăţ pe de rost date fictive, pfff…
- A fost planul tău, ce nu te-ai gândit la altceva?
- Da, da…
- Auzi, ai găsit profilul perfect pe net?
- Doar a unei asistente, cică e din Germania şi îşi dă doctoratul aici, o cheama Heidi Neumann, are 32 de ani…
- Dar tu ai peste 40, crezi că o să se uite la tine? 
- Băăăă, aşa mă susţii… o să se uite… dacă nu, am pus-o!
- Dacă nu, chiar că ne-am ratat misiunea pentru că nu mai putem da ochii cu cei de aici. Ori e albă, ori e neagră!
Tot discutând aşa a trecut timpul făcându-se ora 2.40. Lui Marc`o i s-a făcut somn şi a plecat şă se culce. Eu mi-am aprins laptopul şi am mai navigat puţin, nu aveam somn, multe gânduri îmi invadau mintea dar imi era şi tare dor de Mirr. E mai mult de o lună de când suntem plecaţi…
Miercuri de dimineaţă mă sună generalul să-mi spună că a găsit pe cineva să-l înlocuiască pe Izvoranu, că e din noua generaţie de detectivi şi că vine din Spania, numele lui este Gutierez. Îi zic în glumă “Generale, ăsta are nume de terorist”, a zâmbit spunându-mi că are un CV bogat…! I-am zâmbit şi eu spunându-i “Sper să fie bun…”
Apare Marc`o cu nişte hârtii în mână spunându-mi
- Mâine vom fi în spital, uite aprobarea…
- Cam repede s-a aprobat…
- Da, dar banul trebuie să circule…!
- Marc`o…! Să dea Dumnezeu să nu dăm greş!
- Sper şi eu!
Noaptea de Miercuri/Joi a trecut foarte greu, am reuşit să dorm de la 12 până la 2, mă gândeam la ce va urma a doua zi…
Diminează la o cafea l-am observat şi pe Marc`o puţin agitat, chiar crispat schimbându-şi des mimica feţei şi încruntându-se din când în când. Ultimele retuşuri aveau loc la acea ceaşcă…
Drumul până la Spital ni s-a părut o veşnicie deşi în condiţii normale nu făceam mai mult de 20 de minute… La poartă, un gardian cu o privire destul de respingătoare ne-a cerut aprobarea în timp ce ne-a studiat din cap până în picioare. “Trebuie să lăsaţi un act de identitate” ni s-a adresat după care Marc`o s-a grăbit să îl lase, totodată semnând într-un caiet… Ne-a spus Gardianul unde trebuie să mergem desenându-ne pe o coală de hârtie traseul. Spitalui arăta înfiorător, parcă era ceva centru de cercetări pe cobai. Înfricoşător loc… Am urmat traseul pe care ni l-a prezentat gardianul şi ajungem în dreptul unei uşi de pe care era luată jos plăcuţa cu numele şi funcţia celui din spatele ei. Batem la uşă şi ne răspunde o doamnă în engleză “da! intraţi!”
Ne facem curaj şi deschidem uşa. Intrăm înăuntru şu când o văd pe doamna din spatele biroului stând pe un scaun şi uitându-se la noi am înlemnit, chiar nu am mai putut face niciun pas. Marc`o la fel ca şi mine, parcă am fost hipnotizaţi la vederea chipului femeii. De ce? Pentru că femeia respectivă era Miky!