# S.T.Î.L.P.U.

m-am exilat într-o lume de basm
rătăcind pe cărările necunoscutului,
adulmecând razele soarelui
si-mbătându-mă cu parfum de liliac.
sunt aici să-mi caut fericirea…
deghizată într-o minunată zână.
am văzut-o… mi-a zâmbit… m-a hipnotizat…
acum sunt în lumea ei!
dar cu fiecare pas ce-l fac
o simt tot mai aproape,
chiar şi inima-mi tresare
încercând să evadeze.
înseamnă…
că sunt pe drumul cel bun!

Etapa a XXXI-a a Ligii I la fotbal s-a desfăşurat sâmbăta, datorită Sfintelor sărbători ale Paştelui…
La Timişoara, Poli a câştigat în ultimele clipe meciul cu Gloria Buzău dar rămâne pe poziţia a 6-a a clasamentului urmând a evolua săptămâna viitoare tot împotriva unei echipe aflată în suferinţe, Ceahlăul Piatra-Neamţ pe care speră să o învingă pentru a prinde un loc 4, maximum ce ar realiza la finalul acestui sezon, oricum bănăţenii sunt calificaţi în Cupa UEFA dar şi-ar dori şi o clasare cât mai bună… De cealaltă parte, buzoienii simt nisipul cum se mişcă deoarece sunt pe locul 14, primul deasupra liniei, la un punct de nemţeni, aflaţi cu un picior în liga a II-a. Ei trebuie să învingă pe Universitatea Craiova etapa viitoare pentru a se salva, un eventual insucces le-ar compromite şansele de a evolua şi în sezonul viitor pe prima scenă fotbalistică mai ales că în ultima etapă se vor deplasa la Bucureşti pentru meciul cu Steaua unde nu vor pune nici cea mai mică problemă, asta dacă nu va fi şi Bunică în teren…
La Arad, UTA a pierdut cu 1-2 cu Unirea Urziceni şi gazdele vor intra cu un handicap de două puncte din ediţia viitoare a Ligii a II-a deoarece e greu de crezut că vor reuşi să-şi facă baremul în ultimile două etape când se vor duela cu Rapid, în “Giuleşti” şi acasă cu Dinamo…
Şi U Cluj a dat cu piciorul în cele trei puncte în partida cu Farul, “ardelenii” au pierdut cu 1-2, rămânând la 23 de puncte ca şi UTA cu care va merge braţ la braţ în Liga a II-a. Farul a avut un retur de excepţie ocupând într-un clasament un onorabil loc 4!
Vasluiul a câştigat în sfârşit un meci, învingând pe Pandurii Tg. Jiu cu 1-0, revelaţia acestui retur într-o partidă lipsită de importanţă ce trebuia doar bifată…
Oţelul s-a descătuşat pe acest final de campionat marcând 8 goluri în ultimele două etape, în acest week-end victima gălăţenilor s-a numit Ceahlăul Piatra Neamţ pe care i-a învins cu 4-1. În etapa trecută buzoienii au simţit pe propria piele tăvălugul Oţelului pierzând cu 4-0 chiar pe teren propiu.
În alt meci fără importanţă, Gloria Bistriţa a învins Poli Iaşi cu 2-0. Şi-au calculat bine bistriţenii parcursul din acest retur împărţindu-şi sezonul în două iar când au tras linie şi-au dat seama că pot să stea “capră” la unele partide (vezi doar meciurile cu Steaua şi Ceahlăul). Deh, vechile obiceiuri nu se uită…!
Craiova - Steaua 1-2. No comment! Se ştie cum au ajuns bucureştenii pe locul 1 în ligă…
Mioveniul continuă să spere, respirând prin aparate după acest 0-0 cu CFR Cluj dar se află tot în zona minată a clasamentului şi aşteaptă paşii greşiţi ai Gloriei Buzău dar şi ai … Ceahlăului. Ca o părere personală… Dacia Mioveni e a treia retrogradată…! Clujenii s-au resemnat că vor pierde campionatul, Steaua are nevioie doar de 1 punct în deplasarea de la Dinamo pentru a fi campioni, meciul cu Gloria Buzău este deja câştigat, cum chiar patronul Gigi Becali a lăsat să se înţeleagă!
În derby-ul etapei, în Giuleşti, Rapid - Dinamo 1-2 o partidă ce a contat doar pentru statistică, ambele formaţii vor reprezenta România în Cupa UEFA.

Îţi mulţumesc dragă lună
că-mi aduci zâmbetul pe buze,
când orologiul bate-nceput de 23,
trimiţându-mi în suflet şi în gând
imaginea ei perfectă!
Am crezut ca ai uitat de viata mea…
Aveai însă un alibi, ştiu că eşti ocupată…
Însă ţi-ai amintit de mine!
Şi-acum aş mai vrea inima ei!
Sper să mi-o dăruiască…

Da, ştiu…!
Cu albastrul ochilor tăi
s-a colorat marea,
s-a pictat cerul…
Şi cu lumina din ei
s-a modelat soarele!
Iar zâmbetul…
Desprins parcă
dintr-o filă a inocenţei,
în care se pot citi rânduri de diamante
ce reflectă imaginea purităţii!
Şi chipul tău divin…
aduce primăvară în iernile geroase…
şi poate-ndepărta chiar norii cenuşii…
Dar mai ştiu
chiar dacă nu mi-a spus nimeni,
c-ai fost înzestrată cu un suflet mare!

Azi noapte pe stadionul Vicente Calderon din Madrid s-a desfăşurat finala competiţiei “Copa del Rey”, ce a opus echipele Valencia şi Getafe…
Barcelona şi Bilbao deţin cele mai multe trofee, “catalanii” au în vitrină 24 de cupe în timp ce “bascii” se mândresc cu 23 de succese.
“Liliecii” câştigaseră de 6 ori trofeul până la această partidă (1940-41, 1948-49, 1953-54, 1966-67, 1978-79, 1998-99) în timp ce Getafe nu a câştigat-o niciodată, însă se afla pentru al doilea an consecutiv în finala acestei competiţiei după ce anul trecut a cedat cu 1-0 în faţa celor de la Sevilla.
În faţa a 55.000 specatori cele două echipe au oferit un spectacol agreabil demn de o finală de cupă, un meci animat şi pe alocuri foarte spectaculos …
Valencia începe tare acest joc şi în doar 11 minute conducea cu 2-0 prin punctele lui Marta (3`) şi Alexis (11`), ambii au înscris cu capul taxând astfel apărarea visătoare a celor din Getafe. Până la pauză aceştia revin la joc şi marchează prin Granero dintr-un penalty scos de Contra în minutul 44.
După pauză jocul rămâne echilibrat, cei de la Getafe forţează egalarea în timp ce jucătorii lui Koeman contra-atacă periculos ori de câte ori au ocazia, ratangiul de serviciu din tabăra Valenciei s-a numit David Villa, acesta având câteva bune oportunităţi de a marca… Şi Getafe îşi arată colţii prin acelaşi Granero care este foarte aproape de egalare în minutul 60 însă nimereşte doar bara.
Baraja executa în forţă o lovitură liberă de la 30 de metri, portarul Ustari respinge greşit în faţă şi noul intrat Morientes marcheză tot cu capul în minutul 85. Se pare că blestemul portarilor continua la Getafe după ce Abbondanzieri a comis-o săptămâna trecută în cupa UEFA…
Aşadar a fost Valencia - Getafe 3-1, băieţii lui Laudrup au dat din nou mâna cu dezamăgirea, au fost ucişi pentru a doua oară în nicio săptămână după ce Bayern Munchen a înfipt paloşul letal după acel halucinant 3-3 de pe pământ madrilen iată că şi Valencia le-a dat o lovitură, impactul a fost la fel de tragic ca şi joia trecută, cifra 3 se pare că este cu ghinion pentru Getafe…
O perioadă neagră pentru mica formaţie de la metropolele Madridului, agonia i-a cuprins pe suporteri dar şi pe antrenorul Laudrup ce se pare că s-a născut într-o zodie cu ghinion sau… cine ştie…? poate că vor veni şi vremuri mai bune pentru danez şi echipa sa.
De cealaltă parte, Valencia chiar dacă se află pe un loc deloc de invidiat în Primera Division (poziţia a 16-a) a reuşit aseară să strângă rândurile şi să facă o partidă perfectă, totul culminând cu ridicarea deasupra capului a mult-râvnitului trofeu!
Au evoluat:
Valencia: Hildebrand; Miguel, Albiol (Caneira, m.57), Alexis, Moretti (Edu, m.67); Arizmendi, Baraja, Marchena; Mata; Silva; Villa (Morientes, m.74).
Getafe: Ustari, Cortés, Tena (Braulio, m.76), “Cata” Díaz, Licht; Contra (Pablo Hernández, m.55), Casquero (Celestini, m.64), De la Red, Granero; Manu şi Albín.

Cu ajutorul lui Miki am reuşit să punem mâna pe datele referitoare la evadarea lui Cody din ospiciu în 29 iunie 1984 omorând 4 doctori. Ea a adunat toate datele ce ne-ar putea fi de folos şi le-a pus pe un CD pentru a desluşi acest caz…
Oricum, astăzi nu se mai ştie nimic despre vărul lui L, cu siguranţă am fi aflat multe date din Canada dacă am fi reuşit să dăm de M, fratele marelui terorist L, misiunea din Quebec a fost un fiasco şi cred că a fost avertizat de Warehouse să plece din ţară spunându-i că suntem pe urmele lui.
Oricum suntem în posesia datelor referitoare la evadarea lui Cody, cred că ar muri de ciudă cei din Underground dacă ar afla că am fost în Viet Nam pentru a cerceta acest caz.
Vineri 14 martie am făcut şedinţă la sediu în care a participat Maxim, Van Dyk, Priscilia, Marc`o, Laura şi Greuceanu, o şedinţă privind acest caz. Le-am dat tuturor să studieze datele primite de la Miky ca să avem o bază de discuţii. Mi-am făcut nişte slide-uri să le prezint la proiector celor din sală cele mai importante momente de atunci…
Să reiau filmul acestui caz, modelat după datele primite de la Miki Miky…
Aşadar, data de 29 iulie, ora 7.15 a.m., Cody strigă după ajutor deoarece camera în care stătea luase foc, din câte povesteşte un gardian, de la el din încăpere ieşise un fum dens, un doctor aflat întâmplător pe hol dă să intre în cameră cu un stingător în mână însă nu reuşeşte să o spargă şi cheamă gardianul cu cheile să-i deschidă uşa. Un alt martor al acestei întâmplări povesteşte că l-a văzut ieşind din încăpere cu stingătorul în mână şi într-un halat de doctor pe el alergând spre scări. Un alt medic a încercat să-l oprească însă a fost lovit de acesta cu stingătorul, acesta a căzut în gol între scări decedând pe loc la fel ca şi medicul ce a intrat la el în celulă lovindu-l pe acesta de două ori în cap cu acelaşi obiect, gardianul a scăpat însă dar a stat în spital câteva zile.
În drumul său spre libertate mai omoară un medic ce se afla lângă o maşină cu care a reuşit să fugă din spital cu toată opoziţia gardienilor care au deschis focul asupra lui însă nu au mai putut face nimic - Cody evadase. Unul dintre gardieni sunase la Poliţie şi la spital pentru a trimite o ambulanţă deoarece gardianul din celulă se afla între viaţă şi moarte la fel şi o asistentă lovită de acelaşi obiect, stingătorul a fost găsit în maşina părăsită pe o stradă mică din capitală. A furat apoi o motocicletă cu care a mers câţiva kilometri şi a abandonat-o pentru că nu a mai avut combustibil. De aici nu se mai ştie de el nimc… Poate l-a aşteptat cineva, poate toată acţiunea a fost premeditată! Se pare totuşi că face echipă cu văru-său M şi cu marele Mambo. Dar se poate ca el să fi decedat între timp, totul este un mister, acestea fiind singurele date pe care le avem despre el. “Cum a ajuns în Viet Nam?”, întreabă Priscilia încercând să mă surprindă. Ei bine datele acestea nu le-am dat celor de la Organizaţie ci doar cele strict legate de caz. Cody a fost adus în Hanoi pe 19 noiembrie 1983 după ce a spart 17 vitrine ale unor magazine de lux din capitala Viet Nam-ului fiind imediat internat şi după analizele ce i s-au făcut s-a decis să rămână internat aici. Până la acea dată fatidică în care a omorât 4 doctori, a rănit un gardian şi o asistentă s-a comportat chiar bine, rezultatele tratamentului au fost bune!
Este totuşi un caz destul de încurcat deoarece, chiar dacă se cunoaşte felul în care a acţionat şi victimile ce le-a făcut nu se ştie ce l-a determinat să faca asta mai ales că testele lui erau foarte bune şi, cel mai probabil ar fi fost externat în cel mai scurt timp… Oricum se va cerceta în Arhivă ce evenimente au avut loc în anul 1984 pentru a vedea dacă nu există vreo legătură cu el.
Şedinţa a durat mai mult de 2 ore la finalul căreia i-am pus pe Greuceanu şi pe Gutierez să intre în Arhivă să caute date despre cazurile WWT din 1984 şi 1985. Toată lumea urăşte viaţa de arhivă şi nu ştiu de ce? Mie chiar mi-a plăcut, acu` 5-6 ani stăteam cu săptămânile închis acolo…
G out!
Nume de cod: 1519130408

Deşi credeam că n-o să văd un meci mai slab ca UTA - Bistriţa de acum câteva etape, iată că m-am înşelat, astăzi, meciul cu Farul a fost şi mai slab cu o evoluţie sub orice critică a UTA-ei, toate culminând cu un autogol a portughezului Amorerinha ce a însemnat 3 puncte pentru marinari, dar la cum s-au desfăşurat ostilităţile ambele echipe ar fi trebuit să primească 0 puncte, măcar la capitolul artistic. Astăzi arădenii şi-au arătat limitele într-un joc de 6 puncte ce trebuia câştigat pentru a mai spera într-o salvare miraculoasă dar prin această înfrângere, pe lângă faptul că au preluat “lanterna” şi-au rezervat biletele pentru matineu. Nici oaspeţii n-au jucat nimic şi ar merita să se ia de mânuţă cu arădenii pentru liga a II-a…
Păcat pentru suporterii acestei formaţii care astăzi n-au mai îndurat umilinţa şi şi-au apostrofat favoriţii aproape pe tot parcursul meciului pentru evoluţia lor şi pentru indolenţa unora dintre ei; păcat pentru stadionul acesta care suferă reale modificări în această perioadă - s-a montat de curând o tabelă ultra modernă iar stâlpii de nocturnă abia aşteaptă să fie “plantaţi”, păcat însă că echipa va beneficia de calităţile ei în al doilea eşalon!
Astăzi miserupismul unora dintre jucătorii alb-roşii a atins cote insuportabile şi aş aminti doar pe Simao, M. Ilie, Bălţoi sau Mărginean…
Dar cum s-a ajuns aici, în această situaţie? Bani sunt, salariile sunt plătite la zi… alta e treaba… hai să pun pe tapet doar câteva motive:
- problemele interne din iarnă din cadrul conducerii când Bara se juca cu echipa de-a alba-negra, “astăzi sunt, mâine nu sunt” a afectat o mare parte din vacanţa arădenilor suferind teribil în principal la capitulul “transferuri”…
- apropos de transferuri, câteva nume noi de valoare (nu ce au adus utişti) erau bine-venite în acea perioadă deoarece nu poţi face o echipă de fotbal cu jucători refuzaţi de alţii şi pe deaspura pe jumătate expiraţi şi mă refer aici doar la Oliveira, Amorerinha, Bălţoi, M. Ilie, Mărginean, Fl. Dan, Opriţa sau Roszel.
- pregătirea slabă făcută de antrenorul de atunci M. Barbu, dovadă au fost rezultatele nesatisfăcătoare din meciurile amicale…
- că tot vorbeam de antrenor, acest M. Barbu e în mare măsură vinovat pentru evoluţiile din acest mini-retur, tactica sa “baloane lungi” n-a dat roade la niciun meci, părerea mea că debarcarea lui de la club s-a făcut destul de târziu, pentru a mai îndrepta ceva…
Astăzi şi suporterii şi-au întors spatele la jucători, cei din galerie chiar au continuat protestul la adresa lor început acu` 3 etape, afişând diverse bannere cu următoarele mesaje ” vreţi linişte, aveţi linişte” sau “min. 60 - game over” taxând astfel lipsa de pregătire din pauza competiţională a băieţilor.
Cu părere de rău o spun că această echipă nu e UTA, e o iluzie proastă făcută de un magician ieftin din ograda lui Dragomir, e o corabie ce se scufundă şi din care scapă cine poate; cei ce joacă acum la acest club ar trebui să fie mândrii că o fac sub tricourile alb-roşii; UTA e o echipă respectată ce a dat titluri de campioană acestui oraş însă indolenţa unor jucători compensată cu non-valoarea lor a dus ca acest club să se lupte în mocirla subsolului unui campionat şi aşa vai de capul lui, totul culminând cu această retrogradare ruşinoasă.
Trebuie reconstruit tot, trebuie reorganizat clubul din vară cu oameni capabili şi care să pună suflet pentru această echipă, indiferent că “şef” va fi sau nu tot Bara sau altcineva…
Nu mai sunteţi doriţi aici dragi aşa-zişi fotbalişti care ne ignoraţi meci de meci atât pe noi cei ce vă urmărim evoluţiile cât şi pe cei din conducere, de aceea vă rugăm plecaţi din Arad cât mai departe de acest oraş şi să nu vă mai întoarceţi niciodată aici decât poate ca şi adversari şi atunci să nu vă aşteptaţi să fiţi primiţi cu braţele deschise!

“Închideţi uşa vă rog”, zise ea cu un glas răguşit, făcând un semn cu mâna care să confirme ceea ce a spus… după care ne-a invitat să luăm loc pe nişte fotolii foarte moi, cred că erau cu apă sau cu ceva gel în interior…
Eu încă aveam un nod în gât ce mă făcea să-mi amân primul cuvânt rostit în acest birou în timp ce Marc`o i-a înmânat timid dosarul ce-l avea în mână.
Miki scrisese rapid ceva pe o foaie şi mi-o dă să citesc: “Nu vorbiţi nimic în plus, sunt camere peste tot şi nu vreau sa avem necazuri!” Citeşte şi Marc`o după care îi înmânez foaia fostei neveste.
Atunci într-o greacă aproape perfectă o întreb “de ce?” la care ea “o să înţelegi tu odată, nu îţi dau explicaţii acuma! O să vă fac un disc cu tot ce aveţi nevoie şi mâine dimineaţă vreau să fiţi înapoi în ţară, s-a înţeles?”
Am aşteptat cuminţi pe fotolii CD-ul şi am plecat imediat fără a-i mai pune vreo întrebare şi înainte să plec m-am întors capul spre ea dar nu s-a uitat cum părăsim biroul ci şi-a aţintit ochii în masă puţin tristă însă o tristeţe sobră. Am ieşit rapid din birou şi am părăsit spitalul cu destinaţia hotel, ne-am făcut bagajele şi am plecat la aeroport nu înainte de a vinde maşina unui chelner ce i-am promis că o să i-o lăsăm când vom pleca înapoi în SUA. La ora la care scriu aceste rânduri sunt în avion în drum spre ţară, am reuşit să ne uităm puţin peste CD, cazul acesta o să îl dezbatem zilele următoare la Sediu după care o să pubicăm concluziile referitoare la acest caz în perioada următoare.
Oricum întrebările îmi invadează mintea, “cum a ajuns Miky în Viet Nam?”, “ce căuta la spital?”, “de ce ne-a dat datele acestea?”… , din păcate fără răspunsuri, răspunsuri pe care cred că nu le vom afla niciodată…
G out!
Nume de cod: 2017070408

Luna aprilie se anunţă una plină de evenimente de club în partea aceasta de ţară (Arad şi Timişoara), o lună ce debutează în acest week-end cu un party denumit Tuborg Green Party ce va avea loc la patinoarul din Arad şi îi vor avea ca invitaţi pe:
04.04.2008 - Trophy Twins, DJ Sava
05.04.2008 - Mark Wilkinson, DJ Andi
Seria de party-uri Tuborg Green Parade a început la Piteşti pe 29 februarie continuând cu Sibiu, Alba Iulia, Deva, Timişoara, Arad, Oradea, ca ultima reprezentaţie (într-o primă fază, deoarece acest turneu va cuprinde 20 de oraşe) să fie la Cluj pe 10 mai avându-l ca invitat pe Tom Novy.
În Timişoara, evenimentul a avut loc în week-end-ul trecut, invitaţi fiind Danny Graham, Paul Thomas (28.03) şi John Creamer (20.03).

Rămân tot la oraşul Arad unde un eveniment important va avea loc în clubul Mooskea pe data de 18 aprilie având-o invitată pe Ida Corr, celebră datorită colaborării cu Fedde le Grand în piesa “Let me think about you”. Ida va mai concerta la Cluj pe 17 aprilie şi la Piteşti în 19 aprilie.

Pe 26 aprilie va avea loc la Timişoara o nouă ediţie a “Trance Vibrations” organizând in premiera in Romania Black Hole Label Night la Expovest Timisoara, ce va avea ca slogan “God is our DJ tonight” deoarece se va desfăşura chiar în noaptea de înviere.
Black Hole Recordings este cunoscută ca fiind una dintre cele mai renumite case de discuri din Olanda, înfiinţată în anul 1997 de către celebrul DJ Tiesto împreună cu Arny Bink.
Invitaţii acestui eveniment sunt: Mark Norman, Phynn, Jonas Steur, Ton TB, Con Fijneman, MC Gunner şi VJ Kitsune.
Preţul unui bilet este de 48 de lei.

Have fun!