Se apropie! Se simte în aer mirosul fotbalului, un miros presărat cu o aromă de Alpi, printre marmote şi vaci vopsite şi condimentată cu cascaval Emmentaler într-o ambianţă feerică, pe ritmuri clasice.
Regatul fotbalului îşi va muta capitala pe cei 125.156 km2 , în acest perimetru se va desfăşura competiţia inventată acu` un secol şi jumătate de englezi, cei ce nu vor lua parte la această acţiune ce se desfăşoară o dată la 4 ani şi în care 16 reprezentative îşi vor disputa mult râvnitul trofeu deţinut de Grecia, echipa-surpriză de pe tărâm portughez când i-a învins pe aceştia chiar la ei acasă!
Febra fotbalului a cuprins pe toată lumea mai ales că e prezentă şi naţionala ţării noastre, ajunsă la un turneu final după 8 ani. Cu mutuşichivu vom încerca marea cu degetul în Austria/Elveţia în „grupa morţii” cum des aud pe la TV sau citesc prin presă, o grupă cu Italia, Olanda şi Franţa, trei team-uri de temut pentru orice Naţională, nu doar pentru ai noştrii care sunt sceptici în privinţa unor rezultate pozitive, însă ei nu şi-au propus niciun obiectiv clar. Auzi tu, niciun obiectiv, mergem „la ce iasă”…dacă venim cu coada între picioare o să fie vinovaţi jucătorii iar dacă ne-om întoarce cu capul sus, primele laude o să le aibă “şefii” de la FRF, ca de obicei…
Nu vreau să fiu răutăcios, nu asta urmăream, chiar nu îmi place aerul acesta de mister pe care îl degajă Piţurcă, oricum, recunosc că nu sunt cel mai mare fan al său tocmai datorită faptului că e antisociabil. Îl cred că presiunea apasă pe umerii lui, că în cazul unor eşecuri toate se vor sparge în capul lui dar măcar are alibi, echipele ce le-au întâlnit „tricolorii” sunt peste noi, nu doar prin nume cât şi prin istorie. Bine că măcar o parte din jucători sunt optimişti…
Eu, personal cred în acestă echipă însă fără tupeu, dăruire şi puţin “bulan” nu avem nicio şansă, adversarii noştrii vor venii foarte bine pregătiţi tactic şi orice greşeală ne va costa scump, un 0-1 e foarte greu de remontat la tricolori, cifrele vorbesc de acest lucru, e clar că nu suntem o echipă de moral…
Apropos de istorie, mă-ntorc în timp să amintesc performanţele celor trei cu care ne vom duela… Italia a jucat finala în 1968 împotriva Iugoslaviei pe care a câştigat-o la rejucare cu 2-0 (a fost prima şi singura finală de Campionat European ce s-a rejucat, în primul joc scorul a fost 1-1). 32 de ani mai târziu ei pierdeau în faţa ţării organizatoare Franţa cu 2-1 printr-un gol de aur realizat de Trezeguet.
Franţa, a mai câştigat un titlu în afară de cel din 2000, şi de data aceasta turneul s-a disputat tot pe tărâmul lor, în 1984 când i-au învins pe spanioli cu 2-0.
Olandezii s-au impus o dată în această competiţie în anul 1988 în faţa URSS-ului cu 2-0 când la „batavi” evoluau celebrii Gullit, Van Basten sau Rijkard…
Că tot am făcut saltul acesta peste istorie vreau să precizez că acesta este al 13-lea turneu de Campionat European , prima finală s-a disputat în 1960 şi a opus URSS şi Iugoslavia, sovieticii au câştigat cu 2-1…
România nu are un bilanţ de invidiat la această competiţie, doar 3 reprezentaţii, în 1984 (Franţa) când a „reuşit” doar un egal cu Spania (1-1) şi două înfrângeri cu RFG, scor 1-2 şi 0-1 cu Portugalia, apoi în 1996 (Anglia) când am fost executaţi de Franţa, Bulgaria (scor identic, 0-1) şi Spania (1-2), plecând fără niciun punct din Regat. Poate dacă am fi căzut cu ţara gazdă în grupă am fi făcut ceva pureci… cum s-a întâmplat 4 ani mai tarziu în Belgia/Olanda după 1-1 cu Germania şi 0-1 cu Portugalia printr-un gol primit în minutul 94 a venit prima victorie de la un turneu final de Campionat European 3-2 cu ei, fiind naşii lor pentru că pe unde îi prindem îi cam batem. La acest Euro ne-am oprit în „sferturi” fiind eliminaţi de Italia cu 2-0.
Germania deţine „supremaţia” la cifre fiind implicată în 5 finale, câştigând 3 dintre ele – în 1972: R.F. Germania – URSS 3-0, în 1976: Cehoslovacia – R.F. Germania 2-2 (5-3 la penalty-uri), în 1992: Danemarca – Germania 2-0, în 1996: Germania – Cehia 2-1 (gol de aur). Şi anul acesta Germania este mare favorită putând ajunge foarte uşor până în fazele superioare ale competiţiei!
Dacă la turneele finale de Campionat Mondial nu prea e loc de surprize, „europenele” ne arată că balonul e rotund şi că nu există logică la acest joc – dovadă finala de acu 4 ani când Grecia s-a impus deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă să iasă din grupe, apoi episodul „1992”, unui foarte cunoscut în rolul principal Danemarca, echipă ce a câştigat acel „Euro” din Suedia, cu toate că nu s-a calificat, primind undă locul vacant datorită excluderii Iugoslaviei din competiţie din cauza problemelor interne din ţară…
O altă atracţie la acest turneu e titlul de golgeter, un trofeu ce rezistă din 1984 când marele Platini înscria 9 goluri, acel record ar putea fi “dărâmat” în această lună, dovadă numele grele ce se perindă pe aici: Torres, Henry, C. Ronaldo, eu însă mizez pe Luca Toni, jucătorul lui Bayern München, cel ce le-a rezolvat nemţilor numeroase meciuri, atât în campionat cât şi în cupele europene fiind letal când se află în faţa porţii!
În concluzie, amanetaţi-vă televizorul pentru perioada aceasta, puneţi berea la rece (nu cola sau apă plată), alimentati-vă cu pungi uriaşe de popcorn, seminţe, alune sau orice altceva de ronţăit, trimiteţi-vă soţiile/prietenele/logodnicele în camera alăturată (asta dacă nu sunt fane ale fenomenului) şi pregătiţi-vă că începe… spectacolul!