Într-o vineri, la sărbătoarea oraşului
Citeam în urmă cu câteva săptămâni pe un site arădean că vor fi în curând zilele oraşului. Mă uit peste program şi dau să caut ce evenimente vor avea loc pe ştrand… vineri mi-au sărit în ochi Holograf şi 2 Unlimited iar sâmbătă, Florin Chilian. Mi-am făcut plan să mă duc să-i văd pe cei de la 2 Unlimited, când eram prin liceu ascultam cu plăcere muzica lor şi ţineam neapărat să-mi amintesc hiturile de acu` 14-15 ani ce făceau furori prin discoteci, şi aş aminti doar: “No limit”, “Tribal dance”, “Maximum overdrive”, “The real thing” sau “No one”…
Am ajuns pe ştrand pe la 8:30, cânta Analya Selis şi deşi nu sunt un fan al ei m-a impresionat “armata” de instrumentişti ce i-a luat cu ea. “Are voce tipa”, mi-a trecut prin minte… Au urmat Neri Per Caso din Italia, timp în care m-am dus să mănânc ceva. Terasele erau pline, damn… am găsit un loc undeva pe “centru” unde am îngurgitat o pizza cam rece… nu mi-a plăcut. Io îs mare iubitor al hamsiilor dar nu am găsit pe la terase, în anii trecuţi ştiam un loc unde mâncam hamsii dar acuma or deschis acolo “Fornetti” (cre` că aşa se scrie)… Abia după festival am înţeles că se găseau şi hamsii la “rulotele” ce înconjurau mulţimea.
Când am revenit de la mâncare, cei de la 2 Unlimited şi-au început recitalul. Mi-am frecat mâinile de bucurie la auzul vechilor hituri dar cu cât mă apropiam de locul cu pricina mi-am dat seama că doar vocea era a Anitei, pe scenă era o tipă (negresă) ce “cânta” peste vocea ei. Îmi zic “şi-or fi schimbat componenţa ăştia” după care mă complectez “dar de ce naiba nu cântă pe vocile lor, de ce le trebuie playback?”…
Hmmmm… eram confuz şi când îi criticam mai rău în gândul meu se opreşte banda… Negru o dă pe repăreală (cu siguranţă că n-a fost Roy, oricum, pentru mine toţi negrii seamănă între ei) şi banda porneşte din nou. Încep cei doi să “cânte” după care se întrerupe iarăşi şi iarăşi… de au interpretat “Jump for joy” de vreo 3-4 ori în seara aia, 
după care s-au enervat datorită deselor întreruperi de bandă şi s-au tirat rapid de pe scenă lăsând în urmă o prestaţie penibilă. Apropos de penibil, pe scenă au urcat Simpu, copilaşii ăia ce se cred că fac muzică. Pentru puştime a fost delir însă…
După ăştia or urcat pe scenă Holograf şi borăcimea s-a evaporat, am mai înaintat câţiva metri si am putut asculta o trupă ce se respectă având în spate ani grei de activitate. Profesionişti adevăraţi în toate sensurile! Un bravo pentru ei, cei ce au salvat seara de vineri la o sărbătoare a oraşului ce ar fi trebuit pusă la avizier la secţiunea “aşa nu!”.
Şi aşa evenimentele pe acest mare ştrand tind către 0 şi mai ales că sărbătorile oraşului au loc doar în perioada aceasta a anului, puteau organizatorii să aducă (pe bani la fel de mulţi) în locul celor 2 nelimitaţi (chiar m-au dezamăgit prestaţia celor 2) pe alţii, sunt atâtea trupe, atâţia cântăreţi… nu înţeleg care e logica aici. De fapt ce să mă tot mir atâta, doar ăsta e Aradul! Să ne trăiţi!