Radio, radiouri
De când mă ştiu am ascultat radioul, de multe ori l-am preferat chiar în locul televizorului…
Primul impact cu undele l-am avut pe la mijlocul anilor 90 când Radio 3 România Tineret mi-a captat atenţia, rămânând mult timp pentru mine radioul No. 1. Ascultam sâmbăta noaptea emisiunea “Top Dance 100″, cred că prin 96 sau 97 era şi “Mai mult de 200 de minute live” de joi de la 21.00 cu Bogdan Cruţescu şi Ştefan Naftanailă. A fost şi sursa mea pentru muzică, mai înregistram pe casete piesele ce le adoram. Internetul nu îl descoperisem încă…
După o vreme, cei de la Radio 3 s-au mutat doar pe net iar emisiunile de mai sus au dispărut în neant…
A urmat perioada Pro FM, ţin minte şi acum piesa celor de la Timpuri Noi - Star station, făcută special pentru acest post, prin 98, dacă nu mă-nşel. Ăsta cred că era singurul din banda mea de FM ce-l prindeam, pe lângă Radio 3. O dată cu trecerea timpului am ascultat din ce în ce mai puţin acest post…
Perioada Radio Vest a început cât timp am stat la cămin în Timişoara, era favoritul meu. Câteodată mai schimbam şi pe Europa Nova, un alt post local…
După anul 2000, FM-ul s-a umplut de posturi, din ce în ce mai diversificate şi mai “colorate” iar netul a absorbit undele vechiului radio, comprimându-le în streamuri. O nouă eră începea…
Această “revoluţie” m-a prins şi pe mine - Guerilla, Digitally Imported Radio, Lynx, Radiototal sau Naţional erau radiourile ce le ascultam virtual iar clasicul aparat începusem să-l uit undeva în praful nepăsării, doar dimineaţa după ce mă trezesc îl mai aprind pentru jumate de oră pe Europa FM sau sâmbăta pe Radio Timişoara când ascult etapa în seria B din Liga a II-a.
Probabil că nu sunt singurul care se face “vinovat” de neglijarea acestui accesoriu nelipsit din niciun habitat dar această eră tehnologică a schimbării a pus stăpânire şi pe mine, m-a înghiţit şi mi-a furat vechile obiceiuri transformându-le, robotizându-le…
Octombrie 29th, 2008 at 3:24 pm
Vai, cu radioul din poza m-ai făcut iarăşi nostalgic - ai tu talentul ăsta!
Să scormoneşti omul acolo unde zice el că a uitat… Bunicul meu avea astfel de aparat. Mergea tare bine, în ciuda paraziţilor. Prindea puzderie de posturi, avea lampa aia ciudată, verde, care se mărea când erai pe frecvenţa exactă. Şi boxe cu bass…Nu se mai fac aşa. Din păcate, eu cîntam la butoanele cu frecvenţele ca la pian, grăbindu-i uzura. Dacă aş fi fabricant de radiouri, aş păstra ceva din designul celui din foto.
Octombrie 29th, 2008 at 3:27 pm
Un astfel de radio aveau şi ai mei la Ineu, nici nu ştiu dacă neamurile mele îl mai păstrează prin pod, tre` să urc să văd dacă mai dăinuie p-acolo. Cu siguranţă că nu mai merge, dar am prins şi eu perioada lui de viaţă…