# S.T.Î.L.P.U.

“Pe data de 28.11.1999 se înfiinţa în Timişoara, în Căminul 22, camera 109 a, aşa zisul Cenaclu CG Brothers & Friends 2000…”, aşa mi-am început prezentarea profilului pe acest blog….
Da, iată că au trecut 9 ani de la prima filă aşezată în acel dosar pe care şi acuma îl am, 9 ani de scrieri în care am îmbinat în timp fantezia sau realitatea, parodia ori poezia, sportul dar şi politica…
Deşi în primii ani mă axam prin a scrie doar chestii ce ţinea de imaginaţie, din 2006 am început să pun pe hârtie şi ideile izvorâte din realitate odată cu primul contact cu blogosfera, Starlog fiind poarta de lansare spre acest tip de scriere!
Cu trecerea timpului am încercat să-mi perfecţionez scrisul deşi nu de fiecare dată mi-a ieşit articolul aşa cum am vrut! Poate că asta ţine şi de inspiraţie…
Din 20 noiembrie 2007 # S.T.Î.L.P.U. e şi pe internet, nevoia de schimbare s-a simţit şi în cazul meu, dacă internet nu e nimic nu e, aş spune, schimbând puţin sensul cunoscutei piese muzicale…
Iubesc scrisul, poate mai mult decât meseria ce o fac, îmi place să las măcar o frază salvată ca draft în eter, o idee, o ştire… orice!
# S.T.Î.L.P.U. a mai îmbătrînit cu un an, e mai matur… O să încerc şi eu să nu dezamăgesc în continuare şi să îmi îmbunătăţesc de la articol la altul stilul, limbajul, vocabularul… totul, pentru a ieşi “lucrarea” cât mai aproape de tare articolul.
Cum spuneam acu` câteva zile, nu mă pricep la bilanţuri, nici nu încercam să fac aşa ceva, doream doar să amintesc că acum 9 ani începeam primul contact adevărat cu scrisul. Şi chiar mi-a plăcut…

Mândruloc, Arad, România

ora 7.22

Tocmai traversam DN 7 şi mă-ndreptam spre alimentara de unde îmi beau prima cafea. În staţie era maşina de intervenţie a CTP-ului şi două tramvaie “înţepenite” pe şine… Vânzătoarea îmi zice “azi cred că vei întârzia”. “Da”, îi zic, “aşa se pare…” după care îi dau un leu pentru băutură.
Ajung în staţie. Primul tramvai avea pantograful distrus. Cel din spate era doar blocat de acesta… Lucrătorii de la CTP se-nvârteau pe lângă cele două vagoane dar nicio intervenţie din partea lor… probabil aşteptau să se întrerupă curentul pentru a putea acţiona.

ora 7.34

Apare dinspre dealuri un autobuz ce făcea ruta Lipova-Arad. Se opreşte. O parte dintre cei ce aşteptau (în zadar) cursa de 7.28 se-nghesuie în el. Şoferul le cere bani pentru călătorie, oamenii nu zic nimic şi-i plătesc acestuia. Noi am rămas pe marginea drumului, nu vroiam să ne-nghesuim… Abia după ce a plecat am văzut că mai erau locuri în spate. Damn!

Ora 7.55

Dinspre Arad soseşte autobuzul ce o să ne ducă în oraş. Din el coboară un tip şi strigă la trecători: “Merge careva încolo?”, după care porneşte în trombă spre Ghioroc să-i “culeagă” şi pe ceilalţi friguroşi…

Ora 8.11

Mi-au îngheţat urechile, îmi iau o căciulă pe cap…

Ora 8.17

Abia acum se urcă unul din muncitori pe scară pentru a vedea ce e cu pantograful. După câteva minute îşi dă seama că nu se mai poate nimic. Se dă jos…
Cele două tramvaie prezente în staţie se leagă şi îşi continuă drumul început foarte matinal, spre capăt de linie, adică la Ghioroc…

Ora 8.32

În locul tramvaiului ce trebuia să vină la această oră din Arad apare un autobuz. Călătorii coboară…

Ora 8.33

În sfârşit apare şi “al nostru”. Parcă mai mai cald era jos. Nu mai zic nimic. Visul meu era sa ajung odată la lucru cât mai repede.
La prima oprire coboară câţiva călători ce lucrau la Combinat. În staţia de tramvai erau două garnituri “parcate”. În iarbă era un pantograf. :O “Ce naiba, a început vânătoarea de pantografe?” îmi zic în gând.

Arad, România

Ora 8.50

Autobuzul ajunge la “Calul Bălan”. Din mulţime se aude o voce care anunţă că până aici a fost cursa şi că de aici sunt tramvaie. Puhoiul de înjurături a început să apară. Şi eu i-am luat la ocară, nici eu nu i-am iertat…
Dar ce folos, ne-am descărcat nervii pe săracu` şofer când de fapt celor de la CTP li se fâlfâie de noi, cei de pe ruta Arad-Ghioroc.
Ştiam că cei de la Companie sunt extrem de indolenţi când este vorba de această rută, dar nici chiar aşa. Condiţiile sunt mizere, domnilor, sunt de anul 1967 nu de 2008! Ruşine să vă fie!

Ora 9.33

Ajung la serviciu, cu capul cât China şi cu nervii făcuţi zob. Noroc că fetele au făcut cafea. A doua pe ziua de azi!

Campionatul ligii I autohtone e pe ultima sută de metri, săptămâna viitoare va fi cea din urmă etapa în care lider e (surprinzător) Unirea Urziceni. Pe #2 se află Dinamo, însă bucureştenii nu joacă absolut nimic, unde nu poate aranja n-are cum să câştige. Craiova e pe 3 şi echipa lui Mititelu visează frumos, o asemenea poziţie a oltenilor şi la anu` vor juca în UEFA. Mai jos cu o poziţie e Argeşul, echipă ce poate fi trecută la secţiunea “Surpriza campionatului”, formaţia piteşteană fiind nou-promovată. La celelate două grupări din capitală sunt mari probleme, dovadă şi poziţiile lor 5 (Steaua) respectiv 8 (Rapid), cele două nu mai sperie pe nimeni, doar numele a rămas de ele… Şi în Champions League, Steaua s-a prezentat lamentabil, la fel ca şi în sezonul trecut când şi-a trecut în cont doar un punct, la fel ca în toamna aceasta…
Campioana CFR Cluj e în picaj atât în campionat cât şi în ligă, oboseala şi-a spus cuvântul în jocul echipei, acelaşi nucleu de jucători au dus greul în cele 3 competiţii în care a fost angrenată formaţia. Probabil că se va rata şi primăvara europeană, indiferent că vorbim de Champions League ori de Cupa UEFA, s-a văzut încă de la jocul cu Bordeaux că evoluţia lor a fost mult mai ştearsă faţă de celelalte confruntări. Roma vine la “totul sau nimic” în timp ce Clujul dacă pierde poate să se gândească la ultimul meci de la Londra ca la o excursie.
Timişoara, cu cele 6 puncte “furate” este pe locul 7. Cu acea zestre era pe #3, la egalitate cu Dinamo, echipă cărora cei de pe Bega le-a dat meciul în această toamnă. Ce performanţă se vrea la Timişoara când cedezi punctele “duşmanilor”? Degeaba Iancu se bate cu cărămida în piept, interesele sunt altele. Păcat!

Mutându-mă mai în vest, nu pot sa nu remarc excelentul parcurs a nou-promovatei Hoffenheim, formaţie ce se află pe primul loc în liga din Germania.
Promovată în premieră în Bundesliga la sfârşitul sezonului trecut, formaţia din mica localitate de 3000 de locuitori se afla la începutul anilor ‘90 prin a 8-a divizie însă an de an şi-a îmbunătăţit performanţele şi ajutaţi financiar de Dietmar Hopp (unul din cei mai potenţi oameni din punct de vedere financiar din Germania) a reuşit o promovare istorică în primul eşalon de unde, iată face minuni, ultima victimă a fost în acest week-end FC Koln. Formaţia joacă la Mannheim deoarece stadionul pe care evolua nu îndeplinea standardele pentru a evolua în prima divizie. Acum se construieşte un nou stadion ultra-modern de 30.000 de locuri, care să-nlocuiască vechea arenă de 6.350 de locuri pe care va evolua echipa începând cu returul acestui sezon.

Mi-am trecut privirea peste partea superioară a clasamentelor din principalele campionate ale Europei, vroiam să-mi fac o părere pe final de tur… în Anglia - Chelsea, Liverpool şi Manchester Utd. îşi împart primele 3 poziţii, în Italia un trio cu greutate, Inter, Milan şi Juventus se luptă pentru întâietate. La spanioli Barcelona s-a instalat pe fotoliul de lider urmată la 3 lungimi de eterna rivală Real Madrid. Pe 3 e Villareal.
În Portugalia, pe primul loc e Leixoes e liderul surpriză, formaţia ce în sezonul trecut abia se salvase de la retrogradare i-a lăsat în urmă pe Benfica şi Nacional. În Olanda, AZ Alkmaar îşi împarte primul loc cu NAC Breda, cele doua au 26 de puncte şi sunt urmate de Ajax şi Groningen. PSV e abia pe 5 în timp ce Feyenoord nu se regăseşte, fiind pe locul 11!
La scoţieni, aceiaşi luptă Celtic-Rangers, restul nu contează…
În Franţa, Lyon e deja obişnuită cu înălţimile fiind şi anul acesta favorită la titlu. Pe 2 e Nice iar pe 3 Marseille…

A trecut şi meciul cu Georgia, unul plin de chin şi neputinţă pentru ai noştrii care au câştigat într-un final cu 2-1 după ce gruzinii i-au condus pe români cu 1-0 la pauză. Presarii mitici erau tare agitaţi şi îşi puneau semne de întrebare legate de joc. Şi cum dracu aţi vrea să joace, doar e tot Piţurcă la Naţională…?
Şi să n-aud texte de genul: “Au fost mulţi debutanţi de aceea jocul nu a mers cum ne-am fi aşteptat”… S-a jucat cu Georgia măi, dar aşa tremurau pantalonii pe fundaşii noştrii de parcă e luptau cu brazilienii… Halal echipă! Sau cum ar zice boracii ăştia cu iPod-ul în urechi: “Hai mă, mă leeeeeeeeeeeeşi!”

Astăzi # S.T.Î.L.P.U. împlineşte un an de www! Pe 20 noiembrie 2007 s-a lansat stilpu.wordpress.com iar din 8 iunie anul curent s-a mutat la “casă nouă”, fiind adresa la care e-nregistrat şi astăzi.
Deşi mi-am propus să fac un bilanţ, am renunţat deoarece nu sunt prea priceput la asemenea chestii şi decât să mă chinui şi să pierd vremea pentru acest lucru m-am rezumat să vă amintesc pe blog acest lucru.

De dimineaţă era aşa o agitaţie la chioşcurile de ziare, ceva de speriat, cei de la Adevărul au dat al doilea volum gratis din colecţia de 100 (restul de 98 vor costa zece lei) ce au lansat-o săptămâna trecută. Când e vorba de gratuităţi românii sar ca arşi. Normal că s-au epuizat ca pita caldă. Vroiam să-mi iau şi io un Caţavencu la ora aia… Când aude vânzătorul de la chioşc ce-i cer, zice “Eşti primul care nu întreabă de Adevărul…”
Am vut să-mi iau şi eu săptămâna trecută Notre Dame de Paris dar la ora 8 deja n-ai mai găsit…

Ăştia de la Complexul comercial “Armonia” ştiu cum să facă să nu mă aibă de client, organizând concerte cu Simplu şi Pavel Stratan pe 22. Apropos, azi au deschis Realu` supermarket (nu ca am duce lipsă în oraş de aşa ceva) la ieşire din Arad spre Deva, lângă Selgros. Amu seara când m-am întors erau atâtea maşini în parcare de am crezut că îi revoluţie…

Singura veste bună vine de peste hotare, cei de la The Prodigy vor scoate un nou album în data de 2 martie şi se va intitula “Invaders Must Die”.
Hai ca pun un “No good”, să-mi aduc aminte de vremurile bune…

Când e vorba de topuri, indiferent de domenii, toată lumea e interesată de primele locuri, doar acelea contează, aşa e şi în fotbal, şi aici mă voi referi la clasamentul FIFA/Coca-Cola …
Ei bine, eu nu mi-am propus să vorbesc despre echipele aflate în fruntea acestui clasament deoarece s-a “citat” deja în toată mass-media şi nu are rost să vin cu un subiect deja “fumat”, de accea o să vă prezint ultimele 10 poziţii în acest clasament, valabil luna aceasta.

Astfel, pe locul 198 îi găsim pe Timor Leste, micuţul stat de 15.007 kilometri pătraţi a fost afiliat la FIFA abia în septembrie 2005.
Formaţia asiatică a fost o vreme chiar “lanterna” acestui clasament dar datorită egalului cu Cambodgea (2-2) din 19 octombrie au scăpat de acel loc. Pe lângă această partidă, echipa a mai disputat anul acesta 3 jocuri, toate pierdute: 0-1 cu Filipine, 1-4 cu Brunei şi 1-2 cu Laos.
Ca şi un fapt interesant, mijlocaşul Reinaldo Moreira evoluează în seria a II a a ligii secunde din România, la Liberty Salonta…

Pe poziţia 199 se află Somalia, formaţie ce nu a disputat însă niciun meci în acest an, ultima partidă jucată de somalezi s-a înregistrat pe 16 noiembrie 2007 şi i-a avut ca adversari pe Djibouti, echipă ce i-a învins cu 1-0. Parcă-l văd pe antrenorul învinşilor zicând “Aţi pierdut, nu mai vedeţi mâncare…”
În aprilie 1995 ocupa locul 158, cel mai înalt în acest clasament!

Locul 200 l-a acaparat Republica Centrafricană, nici această formaţie nu a disputat vreo partidă în acest an. Probabil că s-au vorbit cu somalezii să o lase mai moale anu` ăsta cu soccerul…
Cea mai înaltă poziţie a formaţiei africane a fost 148 şi datează din decembrie 1992…
Vedeta naţionalei e Foxi Kethevoama, atacantul lor evoluează la clubul maghiar Újpest.
Cele mai concludente victorii sunt cele cu Ciad din noiembrie `99, scor 4-1 şi cu Sao Tome şi Principe, scor 3-0, tot în noiembrie `99… Ultima partidă disputată datează din 16 martie anul trecut când a cedat într-o partidă amicală în faţa Ciadului cu 1-0.

O poziţie mai jos găsim 7 echipe, toate având cifra “0″ în dreptul coeficientului…
Prima din cele 7 pe care o prezint e San Marino, acest team se afla acum 15 ani pe locul 118, acesta fiind cea mai bună clasare a lor în acest top.
Deşi suntem familiarizaţi din mass-media cu înfrângerile lor pe bandă rulantă, San Marino a reuşit şi două egaluri de palmares în partidele oficiale, un 0-0 cu Turcia (în martie 1993) şi 1-1 în deplasarea din Letonia (în aprilie 2001). San Marino a câştigat o singură partidă, 1-0 cu alţi “necăjiţi”, Liechtenstein, în aprilie 2004.
Cea mai severă înfrângere s-a conturat în septembrie 2006 când au cedat cu 13-0 în Germania, în preliminarile pentru Euro 2008…

Tot pe locul 201 este şi Anguilla, formaţia din Antilele Mici a jucat doar 3 partide în 2008, toate pierdute. Mai întâi a fost El Salvador - Anguilla 12 - 0 în 06.02, apoi pe 26.03 s-a înclinat în faţa aceleiaşi echipe cu 4-0, ultima partidă s-a desfăşurat pe 17.09 şi s-a încheiat cu victoria lui St. Vicent cu 3-1.
Cea mai înaltă poziţie în clasamentul FIFA: 189, în iunie 1997.

Guam este o altă formaţie ce-mparte locul 201 cu cele de mai sus, echipa s-a-nfiinţat în 1975 şi e pe lista FIFA din 1996, în luna august a acelui an ocupa cea mai înaltă poziţie în acest clasament - 182.
În 2008 a disputat 3 meciuri pe care le-a pierdut, 1-5 cu Sri Lanka, 1-4 cu Taipei şi 2-9 cu Pakistan. Totuşi, aceste înfrângeri sunt destul de “soft” faţă de umilinţa din 11 martie 2005 când a încasat 21 de “boabe” de la Coreea de Nord, fără să înscrie vreodată…

Despre Montserrat pot să încep mica descriere cu faptul că s-a înfiinţat în anul 1973 şi că a câştigat doar în faţa vecinilor de la Anguilla (pe care i-am prezentat mai sus) în “Carribean Cup” cu 3-2 şi 1-0 în `95. Mi-i imaginez pe cei de la Anguilla după aceste înfrângeri refuzând noi meciuri cu Montserrat: “Băăă, voi numa cu noi vreţi să jucaţi, dacă sunteţi aşa de buni de ce nu organizaţi un meci cu Santa Lucia…”
Anul acesta au jucat un singur meci în martie şi au pierdut cu Surinam cu 7-1!

Insulele Cook e tot pe 201 în acest top, cea mai înaltă poziţie fiind 169, prin iulie 2000. Anul acesta nu au disputat nicio partidă, ultimul meci al lor datează din 3 septembrie 2007 când au cedat în faţa celor din Tahiti cu 1-0!
La capitolul “Cea mai ruşinoasă înfrângere” întâlnim un rezultat foarte neobişnuit pentru acest nivel… 30-0 înregistrat pe 2 septembrie 1971 în faţa lui Tahiti.
Ultima victorie s-a înregistrat în 16.06.2000, echipa din insulele Oceanului Atlantic a câştigat cu Samoa, scor 3-2!

O altă insulă împarte ultimul loc în lume, este vorba de Samoa Americană. Şi ei au la activ un scor de maidan înregistrat pe 11 aprilie 2001 când Australia îi bătea cu 31-0.
Ei n-au câştigat niciodată un meci oficial, singura lor victorie a fost pe 22 august 1983 când au învins pe Wallis şi Futuna cu 3-0 (formaţia nefiind însă membră FIFA!)
Anul acesta s-a odihnit, nedisputând nicio partidă, ultimul meci l-au jucat în 25 august anul trecut când au luat-o cu 12-1 de la Insulele Solomon.
În octombrie 1998 se afla pe locul 192, cea mai înaltă poziţie din clasament în toată istoria sa…

Clasamentul FIFA îl încheie Papua Noua Guinee, formaţie ce a disputat doar o partidă în ultimii 2 ani când a pierdut cu Insulele Solomon, scor 2-1 în iulie anul trecut.
Faţă de formaţiile prezentate mai sus, Papua Noua Guinee se poate lăuda că cea mai dureroasă înfrângere a fost la “doar” 9 goluri diferenţă: 1-10 cu Malaezia în `76 şi 2-11 cu Australia, 4 ani mai târziu.
Au câştigat însă cu 20-0 cu Samoa Americană în 1987, în cea mai categorică victorie din istoria lor!
Cea mai înaltă poziţie în clasamentul FIFA a fost 160, în iunie 2004…

Sper că v-a făcut plăcere un asemenea top inedit, o să încerc să mai vin cu astfel de articole din fotbalul mondial deoarece există întotdeauna ceva fascinant în sportul rege şi chiar imprevizibil, doar… e rotundă mingea, nu?

De multe ori când scriam de “Gazeta Sporturilor” o făceam aproape de fiecare dată negativist, ba că scrie prea mult de steauadinamorapid, ba că promovează scandalurile, ba că sunt imparţiali când e să scrie despre echipele româneşti în cupele europene, ba că sunt superficiali sau că pur şi simplu promovează foarte multe ştiri mondene.
De prea puţine ori i-am lăudat, însă am apreciat de fiecare dată când au făcut ceva bun şi constructiv pentru sportul românesc.
De data aceasta vreau chiar să îi felicit pentru ideea pe care au avut-o de a dedica un DVD fostului mare fotbalist Gheoghe Hagi, un simbol al Naţionalei şi nu numai, un idol pentru toţi cei ce l-au urmărit jucând, un personaj legendar al fotbalului mondial…
Acest DVD se va pune în vânzare împreună cu ziarul de marţi 18 noiembrie şi cu revista dedicată “Regelui” şi vor fi prezentate cele mai bune momente ale fostului căpitan de la “Naţională”, în cariera sa glorioasă de fotbalist!
Cu siguranţă că acest produs se va vinde ca pâinea caldă deoarece Gică a avut mulţi fani şi e de înţeles pentru că acest om a făcut ceva pentru fotbalul românesc, faptele şi cifrele vorbesc de la sine. Câteodată urmăream filmuleţe pe youtube pentru a rememora cu nostalgie momente din perioada de aur a naţionalei sau goluri magnifice de la echipele de club la care a jucat!
De aceea seara zilei de Marţi 18 noiembrie o să o dedic urmăririi acestui DVD, o seară ce mă va trimite în trecut cu zâmbete şi satisfacţie…

Unul din cele mai amuzante clipuri pe care le-am văzut anul acesta şi la care am râs de m-a durut stomacul…

Sâmbătă dimineaţă trebuia să ajung în Arad. Aveam tramvai la 5.40 dar tată-meu mă avertzează “Vezi că sâmbăta vine mai repede…”, drept pentru care la 5.24 am plecat de acasă (stau destul de aproape de staţie)…
A fost tare frig la acea oră, îmi îngheţase urechile, cred că au fost în jur de 0 grade. Deja mă uitam obsedant la ceas. ” Nu mai vine odată…?” îmi ziceam în gând în timp ce minutele se depărtau de “şi 40″… Se face 5.49 când observ în depărtare tramvaiul…. “Uh, ce bine”, deja nu-mi mai simţeam urechile!
Era “vestitul” tramvai 1-2. Abia se opreşte dar uşile nu se deschid. Până la urmă le deschidem noi, manual…
Înăuntru aproape la fel de frig ca şi în exterior. M-a întâmpinat o beznă de mă vedeam deja prin tunelurile din Disneyland fugărit de mumii, fantome şi scufiţe pe roşu. În vagon, oamenii revoltaţi înjurau sistemul şi erau nervoşi că or să întârzie la lucru, alţii erau supăraţi (pe bună dreptate) pe CTP deoarece condiţiile sunt precare.
Normal că nici eu nu m-am abţinut să nu le zic vreo câteva în gând… Două scaune mai încolo un bătrân îşi povestea viaţa şi era mulţumit că mai are puţin timp până la pensie. Alţii dormeau zgribuliţi, nepăsându-le de nimic…
Garnitura traversează molcom Vladimirescu şi se-ndrepta spre oraş. Frigul şi întunericul nu au rămas în staţie…
Înainte de a ajunge la podul de la Micălaca, vatmanu spune: ” Vagonul se retrage în depou, vă rog să coborâţi, va veni un tramvai în spate.” N-ar fi prima dată…
Agitaţia şi vorbele de duh mergeau mână-n mână. Am scăpat şi io o sudalmă printre dinţi şi am coborât. Cei mai nerăbdători şi mai grăbiţi au mers la Taxi, ceilalţi au aşteptat cuminţi următorul tramvai ce a sosit după vreo 10 minute.
Ajung într-un final la Podgoria pe la 6.35, cu o întârziere de 25 de minute. Eu nu îi înţeleg pe cei de la CTP Arad, de ce bagă acest jeg de tramvai pe ruta Arad-Ghioroc şi mai ales sâmbăta, nu înţeleg de ce nu trimit la casat asemenea specimene numite Timiş, îs tare obosite, şi-au trăit viaţa. Şi aşa ne anunţau cei de la Companie că au achiziţionat de curând tramvaie din Austria aşa că ar trebui să trimită Timişurile pe linie moartă, singura linie acceptată pentru ele.
Pe siteul oficial al CTP, la rubrica “Parc auto/tramvaie” descoperim faptul că mai sunt 12 astfel de unităţi, cred totuşi ca aceste cifre nu sunt actualizate, eu am mai observat doar două garnituri hoinărind prin Arad, pe lângă 1-2 mai e 15-16, recondiţionate la Astra Arad pe la începutul anilor ‘90.
Şi ca să vezi drăcia dracu, la 8.30, dinspre arad ce tramvai credeţi că a venit? Exact, 1-2. Şi nu era clona lui!

S-apropie nebunia, s-apropie alegerile; afişele electorale au umplut stâlpii, copacii, parcurile, tramvaiele, creşele, grădiniţele, magazinele…
Toamna acesta m-am decis să nu merg la vot, de data asta mi se rupe, am tot fost anii trecuţi şi nu s-a schimbat nimic, de ce aş schimba eu ceva? Poate că nu gândesc tocmai corect dar deocamdată mi-e aşa de scârbă de politicienii ăştia că dacă ar fi să merg la vot cred că o să borăsc pe urnă. Pur şi simplu nu pot… m-am hotărât. Am fost în primăvară la “locale” dar n-am reuşit să schimb nimic, aceleaşi personaje…
Şi cu cine să votez mon cher? Am tras cu ochiul pe nişte afişe de pe panourile din centru şi am văzut feţe îmbătrânite care, dacă te uiţi la ele mai atent vei citi “Votaţi-mă, eu sunt continuatorul sistemului trecut, promit că voi fura cât mă vor ţine mâinile şi chiar mai mult decât atât. Promit solemn şi veţi vedea că nu vă voi dezamăgi!”
Da, m-am săturat de mânjiţii ăştia bătrâni, aproape toţi sunt la fel, lăsaţi-i domnilor pe cei tineri, cei ce respirau aerul comunist pe băncile şcolii şi nu ştiau cum stă treaba “acolo sus”. Gata! Lumea s-a săturat de voi, de acţiunile voatre, de feţele voatre, de tot.
Nu sunt fanul niciunui partid politic dar când îi văd pe cei de la PSD cum îşi fac campanie electorală şi mor! Ce tupeu mai aveţi măi să vă perindaţi prin faţa alegătorului să cereţi milă electorală când aţi condus atâţia ani ţara? Ce pretenţii să mai avem de la voi când trebuia să aduceţi ţara asta la alte standarde, voi sunteţi principalii vinovaţi pentru starea actuală a acţiunii? Comunişti au fost cei dinainte de 89, comunişti sunteţi şi voi.
Poate că nu sunt un mare cunoscător al fenomenului dar am atâta brain în cap să îmi dau seama cum merg lucrurile în ţara asta, de fapt cum nu merg.
Măi, nu am bai că ăstora le dă sute de milioane salariu dar măcar să se vadă ceva de pe urma lor, măcar puţin!
Zilele trecute am fost în Ungaria şi parcă am simţit că respir un alt aer, parcă ceva se mişcă acolo, chiar dacă şi ei au drumuri proaste sau trotuare cârpite. Se vede că ceva se schimbă, parcă şi vopseaua de pe clădiri e mai “primitoare”, parcă şi oamenii sunt mai zâmbitori…
Asta e concluzia mea, tare bine ar fi ca după aceste alegeri să vorbim în alţi termeni despre parlamentarii noştrii, pentru bunul mers al acestei ţări că dacă vom mai trăi 4 ani la fel ca cei ce tocmai se sfârşesc, atunci chiar că suntem un popor blestemat!
Ah… promit că nu mai scriu nimic de alegeri! Aici mi-am spus tot off-ul! Fuck off-ul…

Un interesant DVD despre începuturile muzicii electronice în Germania a apărut prin iunie iar eu, cu o “mică” întârziere, acum am dat de el pe marele internet.
Documentarul se numeşte “We call it techno” şi conţine printre altele imagini de la primele ediţii ale cunoscutului eveniment “Loveparade” precum şi diferite interviuri cu Dj-i ce s-au perindat prin acele vremuri la diversele acţiuni techno/rave ca: Sven Vath, Cosmic Baby sau Hell.
Acest film este realizat de Maren Sextro şi Holger Wick, are 100 de minute şi costă 26 de Euro, inclusiv taxele poştale!
Un DVD recomandat atât nostalgicilor dar şi celor din generaţia “minimal”, şi chiar dacă urmăreşti doar trailerul îţi pui întrebarea : Clubber sau Raver…?

Mai multe puteţi găsi aici