Mândruloc, Arad, România

ora 7.22

Tocmai traversam DN 7 şi mă-ndreptam spre alimentara de unde îmi beau prima cafea. În staţie era maşina de intervenţie a CTP-ului şi două tramvaie “înţepenite” pe şine… Vânzătoarea îmi zice “azi cred că vei întârzia”. “Da”, îi zic, “aşa se pare…” după care îi dau un leu pentru băutură.
Ajung în staţie. Primul tramvai avea pantograful distrus. Cel din spate era doar blocat de acesta… Lucrătorii de la CTP se-nvârteau pe lângă cele două vagoane dar nicio intervenţie din partea lor… probabil aşteptau să se întrerupă curentul pentru a putea acţiona.

ora 7.34

Apare dinspre dealuri un autobuz ce făcea ruta Lipova-Arad. Se opreşte. O parte dintre cei ce aşteptau (în zadar) cursa de 7.28 se-nghesuie în el. Şoferul le cere bani pentru călătorie, oamenii nu zic nimic şi-i plătesc acestuia. Noi am rămas pe marginea drumului, nu vroiam să ne-nghesuim… Abia după ce a plecat am văzut că mai erau locuri în spate. Damn!

Ora 7.55

Dinspre Arad soseşte autobuzul ce o să ne ducă în oraş. Din el coboară un tip şi strigă la trecători: “Merge careva încolo?”, după care porneşte în trombă spre Ghioroc să-i “culeagă” şi pe ceilalţi friguroşi…

Ora 8.11

Mi-au îngheţat urechile, îmi iau o căciulă pe cap…

Ora 8.17

Abia acum se urcă unul din muncitori pe scară pentru a vedea ce e cu pantograful. După câteva minute îşi dă seama că nu se mai poate nimic. Se dă jos…
Cele două tramvaie prezente în staţie se leagă şi îşi continuă drumul început foarte matinal, spre capăt de linie, adică la Ghioroc…

Ora 8.32

În locul tramvaiului ce trebuia să vină la această oră din Arad apare un autobuz. Călătorii coboară…

Ora 8.33

În sfârşit apare şi “al nostru”. Parcă mai mai cald era jos. Nu mai zic nimic. Visul meu era sa ajung odată la lucru cât mai repede.
La prima oprire coboară câţiva călători ce lucrau la Combinat. În staţia de tramvai erau două garnituri “parcate”. În iarbă era un pantograf. :O “Ce naiba, a început vânătoarea de pantografe?” îmi zic în gând.

Arad, România

Ora 8.50

Autobuzul ajunge la “Calul Bălan”. Din mulţime se aude o voce care anunţă că până aici a fost cursa şi că de aici sunt tramvaie. Puhoiul de înjurături a început să apară. Şi eu i-am luat la ocară, nici eu nu i-am iertat…
Dar ce folos, ne-am descărcat nervii pe săracu` şofer când de fapt celor de la CTP li se fâlfâie de noi, cei de pe ruta Arad-Ghioroc.
Ştiam că cei de la Companie sunt extrem de indolenţi când este vorba de această rută, dar nici chiar aşa. Condiţiile sunt mizere, domnilor, sunt de anul 1967 nu de 2008! Ruşine să vă fie!

Ora 9.33

Ajung la serviciu, cu capul cât China şi cu nervii făcuţi zob. Noroc că fetele au făcut cafea. A doua pe ziua de azi!