Am revenit cu ceva notiţe, cu mici fraze scrise la mirosul sărbătorilor ce se apropie vertiginos, cu puţină oboseală după un an lung şi anevoios şi chiar înainte de meciul Real – Barcelona, acest “El clasico” al spaniolilor dar care ţine cu sufletul la gură întreaga planetă, sper să-l găsesc şi eu pe ceva site rusesc că nu am Boom! Aaaa, zăpadă nu v-am adus, nici de data această. Poate la următoarea tură!

Observ acuma că toată presa loveşte în Gigi Becali după ultimele evenimente legate de clubul său sau de faptul că i s-a mai “evaporat” din avere…
Unde aţi fost când trebuia să îl luaţi la rost pe patronul stelei de fiecare dată când călca pe bec?
Atunci l-aţi sărutat în părţile dorsale, acuma când e pe “topogan” şi nu mai mâncaţi gratis la palat săriţi cu bâtele pe el.

Cea mai nouă şi la modă jignire prin Europa: “Băăă ce român eşti!”

A înviat Ceauşescu! Da, dictatoru`! L-au scos de la naftalină şi l-au pus ca imagine a unei societăţi arădene din domeniul imobiliar. Interesantă dar năstruşnică idee. Oare la vederea “fostului” lumea s-a înghesuit să mai cumpere de la ei sau doar nostalgicii? Cum, care nostalgici?
Iată şi poza (click pe ea) surprinsă cu telefonul mobil cu camera de 1,3 megapixeli, proprietate personală…

Mai nou, cică păpuşile se confecţionează făcându-le toate formele… u know… tot ce trebuie. Îs curios, dacă s-ar confecţiona şi păpuşoi (cred că ăsta-i masculinu` de la “păpuşă”) cu aceleaşi caracteristici cum ar arăta?

Dacă vrei să-ţi cumperi o haină mai normală din magazinele de pe centrul aradului nu găseşti nici în ruptul capului, aceleaşi veşminte ca prin 2005, preţuri mari, calitate ioc, în Jackson aceleaşi produse le găseşti mai ieftine cu cel puţin 30%. Tre` să dau o tură şi prin supermarketuri că, har Domnului, Aradul nu duce lipsă! Poate pe-acolo am noroc!

Ne-am mişcat repede, la două zile după ce Mariana ne-a dat vestea că Mambo e în Ucraina am şi pregătit  două echipe pentru această misiune. Ne-am cazat la un hotel de două stele din Kiev. Eram 12! Am făcut echipele… În prima eram eu, Marc`o, Tudor, Laura şi Van Dyk iar dincolo l-am pus şef pe Amiral, abia l-am scos de la el din laborator, a înjurat pe drum că nu-l lăsăm să lucreze, că avea de făcut nişte analize la ceva explozie din Mali. Alături de el e Gutierez, Bob, Priscilia, Kidiatulin (şeful WWT din Rusia), Sabaev şi Koleev (alţi membrii ai organizaţiei din Rusia). Niciodată nu e mulţumit Amiralul când îl scot pe teren dar nu am ce face, nu am oameni, e o echipă e în dealul Mokrei condusă chiar de gr. Maxim şi Priscilia, cei 5 conduşi de General sunt amatori, nu pot să-i iau la astfel de misiuni!
La hotel ne-am cazat în 6 camere, eu, Marc`o şi cu Tudor am stat în aceeaşi cameră, câinele ne-a promis că n-o să facă zgomot cum a făcut la nunta lui Halvorsen din Norvegia când a stat tot cu noi în cameră… S-a îmbătat de n-a mai ştiut de el, pe la 2 noaptea a început să miaune şi să facă scandal pe holul hotelului aruncând cu ghivece cu flori pe scări. Am şi plătit şi amendă pentru el…

L-am luat într-o seară pe Marc`o prin recunoaştere, în cluburile din Kiev, vroiam să ne facem o idee despre viaţa de noapte din oraş. Celorlalţi le-am dat liber până a doua zi când trebuia să punem la bătaie planul… A vrut şi câinele să vină dar nu l-am luat cu noi, nu e voie cu câini înăuntru. A înţeles până la urmă, a rămas în cameră să se joace pe televizor…
Am intrat în primul local întâlnit, aici era ceva petrecere de sfârşit de an universitar sau ceva de genul, i-am simţit după cântece. Nu am stat decât vreo 15 minute până am băut o limonadă şi am plecat mai departe. Marc`o avea un carneţel în care îşi nota toate detaliile. Am vrut să intrăm în al doilea club dar tipul de la poartă ne-a spus că avem nevoie de o ţinută adecvată. Am plecat…
Am auzit zgomot pe o străduţă şi ne-am zis că ar trebui să încercăm. Totul ara scris în rusă, habar n-aveam ce scria la intrare. Era un club de gay. Am ieşit în câteva minute afară. “N-avem noroc”, îmi zise Marc`o…
Ne-am reîntors pe trotuarul ce ducea spre centrul oraşului. Deja se făcuse frig afară chiar dacă eram la începutul lui August…

va urma

Aruncând un ochi peste clasamentele finale din Champions League remarc faptul că echipele favorite merg mână în mână în următoarea fază a competiţiei, outsiderele doar le-au încălzit pe cele mari…
În prima grupă Roma şi Chelsea şi-au asigurat biletele pentru 16-imi după un parcurs aproape perfect, italienii au început prost competiţia cu o înfrângere pe propriul teren în faţa debutantei CFR Cluj, o echipă ce a jucat un fotbal plăcut ochiului şi cu puţin noroc s-ar fi calificat măcar în Cupa UEFA. Cine ştie, poate la anul. Chelsea s-a calificat fără emoţii, pierzând doar un meci pe terenul liderului, terminând cu 4 puncte peste francezii de la Bordeaux care se califică în a doua competiţie a Europei după cele două victorii în faţa Clujului.
În grupa B s-au calificat Panathinaikos şi Inter. În general grupa s-a jucat sub semnul echilibrului, toate cele 4 echipe având şanse să se califice mai departe. Au fost răsturnări de situaţie în această grupă, “buturuga mică” Anorthosis făcând meciuri bune în faţa mai marilor adversari, acel 3-3 de pe teren propriu cu echipa milaneză fiind unul de excepţie, ciprioţii scăpând printre degete o victorie istorică, Cruz a egalat în minutul 80 pentru oaspeţi!
Pe 3 a fost Werder Bremen, formaţia germană s-a calificat după ce în ultima partidă a bătut un Inter calificat, aceasta fiind şi singura victorie a nemţilor!
Grupa C nu a avut istoric, Barcelona şi Sporting s-au calificat fără emoţii în faţa lui Sahtior şi FC Basel, ultima fiind ciuca bătăilor, chiar şi trupa ucraineană i-au bătut cu un 5-0 fără drept de apel!
În a patra grupă Liverpool şi Atletico Madrid nu au pierdut niciun meci şi s-au calificat pentru următoarea fază a competiţiei în faţa lui Marseille şi PSV, cele două echipe strângând doar 7 puncte împreuna!
Şi în grupa E, Manchester şi Villareal au făcut legea, Alboorg şi Celtic au fost prea mici pentru a le încurca pe cele două. Totuşi remarc calificarea lui Aalborg în UEFA, formaţia daneză părea la început adversarul perfect pentru oricare formaţie din grupă!
În grupa F Bayern şi Lyon nu le-au oferit nicio şansă lui Fiorentina şi Steaua. Şi ca să ne dăm seama de valoarea celor două echipe, Fiorentina a reuşit abia în ultimul meci prima victorie în faţa românilor în cea mai urâtă partidă pe care am văzut-o în Champions League, formaţia din Ghencea părând ca o formaţie de circ, fiind una din cele mai slabe în acest sezon!
În grupa G Porto şi Arsenal şi-au asigurat biletele pentru faza superioară în faţa lui Dinamo Kiev şi Fenerbahce, cele două s-au bătut doar pentru Cupa UEFA singua pretenţie pentru cele două!
Real şi Juventus au acces mai departe extrem de clar din ultima grupă, Zenit şi Bate n-aveau cum să le-ncurce pe cele două!

Urmează pauză până în februarie după aceea poate să înceapă cu adevărat show-ul, actorii celor 16 reprezentante rămase în competiţie vor face repetiţii în această iarnă pentru a fi în formă şi pentru a ne încânta privirile. Îi vom aştepta cu înfrigurare şi mult drag!

Astăzi am cutreierat youtube-ul pentru a mă delecta cu videoclipuri de mult apuse şi cu un sound ce foarte rar îl mai regăseşti pe la orice tip de petrecere sau orice eveniment de gen. E adevărat, vremurile acelea au cam apus dar muzica încă rămâne…
Am selectat câteva asemenea piese şi mi-am permis să le pun pe blog pentru a-mi sări mai repede în ochi când voi mai avea chef să-mi supun urechile la plăcere ascultând asemenea creaţii…

Alien Factory – Get the future started
Anul apariţiei: 1995

Atmosfera fantastică şi de bună dispoziţie de la începutul acestui material te ridică pur şi simplu de pe scaun şi-ţi îndeamnă paşii, parcă hipnotizat, spre ringul de dans. Iar tipa ce stă pe scaun şi bea ceva, te face să exclami “unde au dispărut fetele astea simple din cluburi, unde a dispărut feelingul ăsta de party, în ziua de azi, fiţe şi iar fiţe vezi pe la evenimente… sau a uitat lumea să se distreze?”

Marusha – Unique
Anul apariţiei:1995

Una din numeroasele piese ale artistei, celebră în lume datorită diverselor apariţii live la evenimente, cum ar fi loveparade sau mayday se încadrează în limitele unui sound diversificat şi plin de energie. Îmi place urma timidă de hardcore ce se simte la această piesă!
Marusha e DJ-iţa mea preferată, ca norocul că am şi văzut-o live la Timişoara acu` vreo 6 ani, o femeie de excepţie care ştie cum să facă show!

Moby – Feeling so real (Westbam remix)
Anul apariţiei: 1994

Pe la jumătatea piesei îţi zici “FUCK, de ce n-am aripi şă pot zbura?” Un remix de 5 stele la o piesă de 5 stele! Pfff, ce nebunie e în sala aia…

Raver’s Nature – Take off
Anul apariţiei: 1995

O mostră de happy hardcore într-o vreme în care acest gen se vindea ca pâinea caldă. Din nou remarc mişcările dansatorilor dar şi câteva chestii ciudate în clip, de exemplu ce căuta fetiţa aia într-un asemenea loc…?

U.S.U.R.A. – Open your mind
Anul apariţiei: 1992

Un old skool-trance aproape de perfecţiune, un clip ciudat însă dar bun pentru vremurile acelea în care, USURA a încercat să facă o combinaţie între acele sunete şi calculator. Piesa a fost reluată prin 1997 şi cu toate că videoclipul a fost puţin mai “normal”, nostalgicii au zis: “no thanks, prefer varianta aia din ’92.”

Bonus

DJ Misjah & DJ Tim – Access
Anul apariţiei: 1995

Nu are videoclip dar acidul din track mă aruncă în extaz de unde cobor pe un topogan al împlinirii abia când se aud ultimii biţi ai piesei!

Urăsc duminicile! Din tot sufletul. Pentru mine Duminica nu înseamnă ultima zi din săptămână sau una de odihnă ci mai mult o zi a despărţirilor, o zi tomnatică indiferent de lună sau de vreme ori o zi de umplere a timpului cu plictis!
Pierduţi într-o oază a gândurilor, această zi s-ar raporta la un să-mi bag piciorul, mâine e luni sau ultimul sărut dat iubitei urmat de ne vedem săptămâna viitoare, un salut cu mâna din tren sau tramvai celor dragi aflaţi pe peron sau chiar de admiraţie a picturilor din Biserică în pauza de spiritualitate!
Of, mâine chiar e luni…

Anul 2008 îşi trăieşte finalul, suntem pe ultima sută de metri în cursa pentru noul an. Agitaţia sfârşitului se simte în aer, spiritul sărbătorilor a pus deja stăpânire pe noi. Cine mai are chef de muncă, de şcoală…?

Am început şi eu vânătoarea după o locaţie unde să-mi petrec Revelionul, deocamdată studiez piaţa, ca şi în ultimii ani sunt indecis. Am vorbit şi cu prietenii dar şi ei, încă nu ştim… Sper că vom găsi ceva potrivit…

Fotbalul de primă ligă a intrat în vacanţă, până în februarie iarba de pe dreptunghiul verde se va odihni, show-ul se va muta în spatele cortinei unde vor continua meciurile. Cu siguranţă că vom avea parte de discuţii aprinse, transferuri spectaculoase (sau nu), scandaluri şi tot arsenalul pentru a ne condimenta viaţa, nouă, chibiţilor.

Citeam recent pe un site arădean despre o familie săracă cu 12 copii pentru care se cerea populaţiei să facă un gest umanitar, să-i ajute cu bani, haine etc.
Nu înţeleg pe ăştia ce fac copii la comandă şi ei sunt săraci lipiţi pământului, nu sunt în stare să le ofere un trai decent şi atunci se plâng pe unde apucă. Nu îi înţeleg nici pe aceea care lasă comentarii cu tentă religioasă care să încurajeze această practică.
Sunt atâtea metode de contracepţie în ziua de azi… În fine, eu unul rămân blocat când citesc d-astea!

În ultima perioadă ascult Sport Total FM, în special emisiunea lui Radu Banciu şi Andy Stănescu, “11 metri”, emisiune în care se discută cu cărţile pe faţă situaţia mai puţin roz din fotbalul românesc şi nu numai. Îmi place tare mult stilul lui Banciu, are un super-vocabular omul acesta, are şi cultură fotbalistică iar când susţine o idee vine imediat cu argumente beton. Niciun ascultător răzvrătit împotriva lui nu îi rezistă…

Legendara trupă The Prodigy a lansat de curând un nou videoclip intitulat “Invaders must die”, o piesă ce va da şi titlul albumului ce va fi lansat pe 2 martie 2009. Videoclipul e chiar reuşit dar piesa mi se pare prea melodioasă pentru stilul celor ce rupeau ringurile de dans prin anii `90, cu piese de genul “No good”, “Firestarter” sau “Voodoo people”

Bandi, dacă nu-mi pomeneai numele pe site-ul sportarad.com nu mai vedeai nicio diplomă de la mine la cupa ta de la Chişineu Criş…

Dora ajunsese la atelierul lui Gigi pe la 5.15. Bărbatul tocmai se pregătea să închidă deoarece nu a avut comenzi la tâmplărie fiindcă era început de an şi lumea era pe “zero” după concediile de sărbători…
- Gigi, ce faci, închizi…? spuse femeia
- Dora… ce surpriză… da, mă pregăteam să închid, azi nu am avut nicio comandă, ştii cum e la început de an…, zise el, în timp ce căuta cheile printre foile de pe birou!
- Eh, eu sunt norocul tău pentru azi, vreau o fereastră…
- Păi numa` ce le-ai schimbat, unde vrei să o pui?
- Nu pentru mine, lui Keops îi trebuie una` ieftină, i-a spart-o pe al lui doctoru`!
- Ia un loc…
Dora a venit la întâlnirea cu amantul lui îmbrăcată foarte sumar şi extrem de machiată, aproape de perfecţiune. Gigi o privea foarte discret dar cu gânduri destul de fanteziste…
- Dă-mi dimensiunile…
- Uite aici, sper să se înţeleagă ceva, desenul îi făcut de Doru.
- Am vreo trei variante de material, din astea ieftine, am ceva turcesc, l-ar costa vreo 107 euro, am ceva românesc, e 133 de euro şi unul din China, îi 85 de Euro.
- Vreau p-ăsta din Turcia, dacă îi punem chinezesc o să ne înjure doctorul tot neamul! Cu reducere îi preţul ăsta?
- Da, tu ai 27 la sută, ştii doar
- Da, puiu, ştiu! Mi-a fost dor de tine. Ce mi-ai adus de la munte…
- Ţi-am adus un parfum, nu prea am putut face cumpărături de nevastă-mea că a fost tot timpul cu mine! Dar lasă Pisi, în week-end mă duc la Moneasa după profile că nu prea mai am în depozit. Sper să vii şi tu că deja am închiriat camera noastră.
- Acuma în week-end?
- Da, are ceva? Poţi să vii?
- I-am promis lui Elvira că mă duc cu ea până la Arad, la Selgros dar o să îi spun că nu mai pot merge. Nu e nicio problemă!
- Hmm…. trebuia să te fi anunţat că o să merg!
- Hei, nu-şi fă griji, rezolv eu cu Elvira, o să merg săptămâna viitoare cu ea…
- OK, atunci ne vedem acolo, sper că ai cu ce să vii…
- Nu-ţi fă griji, mă descurc! Ia, dă-mi ofertele alea să le duc la Keops, să nu zică Doru că nu i-am rezolvat problema…
- OK, uite-le aici, mai vorbim, o să te sun eu diseară!
- Bine! Ciao!
Dora se-ndreptă spre casă… Keops stătea pe bancă afară şi fuma o ţigară.
- Dora, bună! fată, îşi zise în gând.
- Keops, iar fumezi!
- Da! Vrei şi tu una?
- Nu, merci!
- Pe unde hoinăreşti
- Am fost să-ţi rezolv geamul, la Gigi. M-a rugat frate-meu. Nu ştiu ce afacerile dracului aveţi iară…
- Ce afaceri… nimic. Suntem doar prieteni…
- Da…
- Mulţam!
- Ţi-am scos un preţ bun! Ce dai?
Ţi-aş zice eu ce ţi-aş da! gândi el. – Ce vrei…?
- O cola la 2 l, la Elvira!
- Ok, s-a făcut!
- Pa!
- Nu vi la o cafă, am făcută…
- Pa!
Uhhh, bună eşti…
Femeia ajunse acasă, îşi făcu o cafea, un sandwich şi se puse în fotoliu pentru a urmări ştirile la televizor. În clădirea vecină, bătrânul era deja cu binoclul în mână…

Dorul de el atingea cote nebănuite. Nimeni nu ştia ce e în sufletul ei, nici cea mai bună prietenă a sa Nicole nu simţea cât de distrusă-i era inima. Ştia că suferă dar nu se gândea niciun moment cu adevărat ce cancer îi topea sufletul. Oricum n-ar fi înţeles întru totul ce se petrecea în subconştientul ei.
Nu se exterioriza niciodată, însă în camera ei îşi începea în fiecare seară ritualul cu lacrimi… Stătea întinsă pe pătura de mătase şi privea cu ochii umezi tavanul pictat parcă într-o zi de toamnă şi contempla… Chiar şi această culoare brună îi dădea o stare de tristeţe… “O să dau ordin să-mi redecoreze camera” îşi zicea în fiecare seară, dar a doua zi “uita” de tot…
Plânsul o mai liniştea dar fantomele gândurilor din trecut o urmăreau pretutindeni. Nu putea să scape de râsul lor ce-i acaparau mintea, îi sugea încetul cu încetul fiecare urmă de optimism.
Cei de la Palat încercau să-i explice că el nu mai e, că a murit, chiar au vrut să-i prezinte dovezi dar ea nu vroia să audă aşa ceva, nu se împăca cu ideea că el nu mai este, ştia că trăieşte si că într-o zi va veni şi-i va netezi mintea tulburată de dorul lui.
Curtenii chiar au încercat să-i mai aline suferinţele (măcar cele trupeşti) dar toate încercările lor s-au prefăcut în scrum, fiecare atingere a unui străin îi provoca repulsii (chiar şi cea mai inocentă), nu accepta pe nimeni, prefera să se afunde în singurătate şi să-şi aline singură fanteziile, între lacrimi şi zâmbete perfide dar izvorâte din dragostea pentru jumătatea sa!
Nu-l înşelase niciodată, nici măcar cu gândul şi spera că va veni şi ziua când va simţi din nou sărutul lui fierbinte sau îmbrăţişarea sa puternică…
Se săturase de vise, vroia realitate. Îl vroia pe el!