Ca să nu se spună că-s “anti” când vine vorba de industria muzicală românească care (dacă privim realitatea) înseamnă la ora actuală doar fufe dezbrăcare, afoni şi manele, mi-am spus să revin cu un post în care-mi voi expune părerile despre piesele muzicale autohtone ce le consider eu de referinţă şi care le ascult cu plăcere la orice oră.

Timpuri Noi – Perfect

Una din primele melodii a lui Artan & co. ce se cânta în draci prin cluburile Bucureştene de pe la finele anilor 80. Un sound specific Timpuri noi, un Underground perfect pentru acele vremuri!

Şuie Paparude – Învăţături

Acest single fost extras de pe albumul “Urban” din 2000 (îl consider cel mai bun produs al lor) după care am umblat ceva vreme până l-am găsit şi era doar pe casetă. Îmi plăceau cei de la Şuie pe care i-am şi văzut de câteva ori “live” dar de când l-au “adoptat” şi pe Junkyard în echipă nu prea mă mai atrag… De pe acel album mai recomand “Mutaţia”.

Taxi – Ea încă mă iubeşte

Piesele de dragoste ale taximetriştilor te lasă pur şi simplu fără grai!

Stela Enache – Extemporal la dirigenţie

Extrasă de pe coloana sonoră a filmului “Liceenii”… Deja devin NOSTALGIC!

Ansel – Metamorfoza

O piesă cu un sound destul de agresiv apărută prin 1999, ritmuri psihedelice numai bune de rupt pardoseala. Păcat că n-am mai auzit nimic de băieţii ăştia “răi”…

Holograf – Ochii tăi

Dintre toate hiturile celor de la Holograf pe care îi respect foarte mult şi de la care aş aminti doar: “Singur pe drum”, “Vine o zi”, “Fără ea”, “Ţi-am dat un inel” sau “Dimineaţa” am ales piesa aceasta ca fiind cea mai reuşită, deşi în cei peste cei 20 de ani de activitate s-a vorbit doar la superlativ de această trupă.

Cargo – Aproape de voi

De câte ori ascult live-ul acestei piese se ridică părul pe mine, absolut senzaţională! Cargo, cu Kempes la timonă, atrăgea de fiecare dată o mare de oameni care-i ovaţiona la fiecare refren… Adevăraţi profesionişti!

Florin Chilian – Zece

Dacă sunteţi în criză de inspiraţie când vreţi să faceţi o declaraţie de dragoste iubitei, puneţi-o să asculte acest cântec şi sigur vă va strânge în braţe după ce termină de ascultat! ;)

Direcţia 5 – Povestea noastră

Tot cântec de dragoste… Eh, ce să fac dacă sunt ceva mai romantic? Oricum, Direcţia 5 se numără printre preferinţele mele!

Vali Sterian – Vino Doamne

O piesă emoţionantă ce se cânta obsesiv pe toate posturile de radio/TV imediat după Revoluţia din 1989.

Phoenix – Timişoara

Hitul băieţilor de la Phoenix este în acelaşi ton cu oraşul, adică minunat!

Zdob şi Zdub – Dragă otee

Un folk-rock de succes de dincolo de Prut.

Verso – Vreau

Un cântec drăguţ apărut acu` câţiva ani, nu reţin exact când. Mi-au plăcut versurile şi l-am adoptat imediat…

Laura Stoica – Mai frumoasă

O altă voce de excepţie ce a fost apreciată (din păcate) la adevărata valoare când deja era prea târziu… :(

Iris – Floare de iris

Cu toate că nu sunt fan Iris, au fost vreo 2-3 piese ce mi-au plăcut de la ei printre care şi asta.

Viţa de Vie – Praf de stele

Nonconformiştii din vie au scos o piesă foarte soft, pe alocuri spumoasă…

Activ – Lucruri simple

Îmi place Activ (aproape toate hiturile lor în limba română), pe cei doi tipi din trupă îi şi cunosc, fiind chiar colegi de liceu cu ei. O piesă simplă dar plină de viaţă. De vară târzie. De evadare spre vise interzise…

Loredana Groza – O fată singură-n noapte

Una dintre cele mai bune voci de la noi. “O fată singură-n noapte” a fost printre primele hituri ale cântăreţei…

Mai sunt şi altele… dacă-mi mai aduc aminte mai pun… ;)

În faţa casei lui Cody tocmai ajunsese Keops “călare” pe o bicicletă. Îi dădu un bip să vină cu sticla de Vodkă afară… dar niciun semn din partea lui. Îi mai dădu o dată. Tot nimic. Îl sună.
- Alo, alo, Cody!
- Daaa. Cineeeee-i?
- Keops. Ce faci, dormi?
- Da, m-am pus să citesc ceva şi am adomit. Cât e ceasul?
- 4:10
- Offf… Unde eşti?
- În faţa casei tale. Hai afară că îngheţ, e un frig şi a şi început să ningă…
- Hai că ies şi îţi aduc sticla.
- OK
…
- Uite aici sticla, du-te pe la Marin şi cumpără ţuică din aia de 54 de grade şi o bagi în sticla asta, nu o să ştie Roji ce o să bea.
- OK, o să merg, mai am şi io ceva p-acasă, mai bag apă peste ea.
- Fă cum vrei numa` să n-o faci mai slabă.
- Auzi, am auzit că ai ceva poze cu Elvira de când umbla cu ăla din Zădăreni, nu mi le pui şi mie pe un CD… :D
- N-ai merita!
- De ce măi Cody?
- Mai ţii minte când a umblat Elvira cu italianul ăla bătrân acu` 3 ani?
- Aaaaa, da…
- M-ai f***t atunci, ţi-am dat clipul ăla cu ei doi în Jeep-ul bătrânului şi i-ai spus la Oală că eu am videoclipul. A venit pe la mine, i l-am dat şi lui şi l-a pus pe youtube. Acuma nici nu mai pot să dau ochii cu Elvira. Când vreau să cumpăr de la magazinul ei îi trimit pe colegii de şcoală să-mi ia…
- Îmi pare rău…
- Dacă se întâmplă să mai afle careva de poze sau să trimiţi pe careva la mine, nu mai vezi nimic de la persoana mea. Absolut nimic. Te descurci singur şi cu siropurile şi cu sfaturile, nu mai avem ce discuta. Tot eu pic de “fazan” la aceste lucruri.
- Nu zic mă la nimeni, să mor io. Atunci n-am ştiut de Oală că o să pună pe youtube filmul ăla, mi-a zis doar că vrea să îl vadă. Nici nu am ştiut că are cont acolo.
- Are. Or apărut şi filmuleţele cu babele alea ce s-or bătut în Biserică, tre să îl ştii şi tu.
- Da, da… :))
- Şi ăla cu asistenta aia de la Moneasa ce o furat brazi din pădure şi i-a vândut de Crăciun la Bârsa. Cică făcea afaceri cu unu` de la Răpsig, ăla avea o firmă de Cadastru… ştii tu, măsurători şi d-astea…
- Ştiu şi faza aia, am văzut-o.
- Hai, du-te acuma, mai am puţin de învăţat că am ceva test.
- Dar tu eşti paranormal, doar ştii răspunsurile! Ce îţi trebuie să înveţi?
- Eh, ai mei nu ştiu că sunt paranormal, aşa scap de lucru, le spun că merg să învăţ.
- Mă, dacă n-ai ce face, hai cu mine mâine, am de tăiat lemne la Prinţu`, la Dezna.
- Prinţu? Ăla te cheamă în fiecare an, nu?
- Ăla, da! Te-am dus şi pe tine acum 2 ani. Nu ştii că am băut amândoi o sticlă de vin la el de am venit pe câmp acasă cu tractorul să nu ne prindă Poliţia.
- Da, bă, ce rău mi-o fost atunci, am borât pe parcul lui doctorul. N-a ştiut cui să-i mulţumească a doua zi dimineaţă…
- Daaa, ţin minte! Ce faţă mai aveai, ha ha! Tot mă puneai să opresc tractorul să te p**i.
- N-am mâncat aproape nimic toată ziua, de aia eram în starea aia!
- Deci, vii mâine cu mine?
- Vin, dar să nu ne mai dea de băut…
- OK, trec mâine pe la 1 pe la tine.
- Foarte bine, io la 12 ies de la şcoală!

Am sunat-o pe Mariana şi ne-am dat din nou întâlnire. I-am spus că vreau neapărat să o văd, am o veste pentru ea… Mi-a transmis: “Acelaşi bar, aceeaşi oră. Să vii singur însă, ştii că nu am încredere în nimeni”. I-am promis că o să vin doar eu: “Stai liniştită, ceilalţi sunt plecaţi în misiune…” Am fost scurt la telefon, am dat de înţeles însă că am ceva destul de important să-i transmit.
- Mă vrea singur, zice că nu are încredere în nimeni!
- Rahat!
- Stai liniştit, mă descurc eu! Oricum aşa-mi planificasem înainte de a-i trimite pe toţi acasă, să merg singur, ştiam cum e ea!
- O să fiu şi eu pe acolo, o să studiez zona, vreau să mă asigur că nu-i pusă proasta pe fapte rele…
- Nu-ţi fă griji! N-o să fie nimic, n-are ce să suspecteze, i-am povestit cum că toată lumea o să fie pe teren!
- Eu oricum o să fiu p-aproape!

Prea multe griji îşi făcea Marc`o, îl vedeam cum fierbe dar nu puteam să-l fac să-şi “înăbuşe” starea de agitaţie. I-am pun un pahar de Absint şi am încercat să-l liniştesc schimbând subiectul dar nu am reuşit, nu vroia să discute altceva. S-a conectat la serverul principal al WWT-ului şi a căutat o hartă cu zona unde trebuia să mă întâlnesc cu Mariana. Şi-a scos la imprimantă mai multe copii cu imagini din diferite unghiuri ale acelei zone şi a început să traseze câteva linii cu un marker. L-am lăsat câteva minute în pace şi m-am retras să o sun pe nevastă-mea să-i spun că mai am ceva treabă prin Ucraina, să nu îşi facă griji că nu mă-ntorc cu restul în ţară dar nu i-am spus că o să mă-ntâlnesc cu Mariana… Am fost destul de discret, chiar dacă nu ştiu să mint… :)

- G, o să fiu aici, o să urmăresc fiecare mişcare ce se va petrece în faţa localului, îmi spuse Marc`o arătându-mi o clădire.
- Mda…
- Nu e unghiul cel mai bun dar e clădirea cea mai potrivită, a fost propusă pentru demolare, e un fost hypermarket ce a ars în 2007 dar zona nu a fost curăţată nici astăzi pentru că sunt nu ştiu ce procese sunt în derulare referitor la acel teren. Acolo o să stau diseară. O să îmi iau şi puşca asta cu lunetă, e de 7,62, o bijuterie, e făcută de belgieni…
- Ştii că armele nu sunt domeniul meu! Generalul e mare expert, ar trebui să vă programaţi o dată în care să discutaţi. Are şi o colecţie de vreo 20 de exemplare, unele chiar şi de pe vremea primului război…
- Da, să ştii că nu e o idee rea…! Deci, te poţi baza pe mine, cât timp sunt acolo sus, eşti în siguranţă! Nu-ţi fă griji pentru mine, o să pregătesc eu totul să fie ca la carte!

Am plecat la aeroport pentru întâlnire, pe Marc`o l-am lăsat în cameră, abia aştepta să îşi intre în rol. Am ajuns la locul de întâlnire cu Mariana stabilit prin telefon dar cu 5 minute mai repede decât ora programată, am intrat în local şi m-am aşezat la masă aşteptând-o! A apărut şi ea, aproape la ora stabilită. Părea că e aceeaşi Mariana ca data trecută, nu am sesizat a fi ceva schimbat la ea, chiar nimic…
[...]
- Vrea Maxim să te vadă, o să vină la Moscova, la sediul WWT să-ţi acorde medalia de merit pentru întreaga activitate privind lupta antiteroristă. Chiar aseară am vorbit cu el, a şi dat comandă pentru ea, mâine cică e gata! Mi-a transmis că dacă nu vrei să vii la Moscova o să îmi trimită medalia să ţi-o înmânez eu dar ar fi tare încântat dacă ai veni, a pregătit un cadru festiv… doar pentru tine! Ce zici?
- Ce l-a apucat pe Maxim? Nu era fanul meu niciodată!
- Eh, te respecta şi te considera întotdeauna o valoare pe scena antiteroristă, chiar dacă nu “serveai” Undergroundul. De aceea vrea să te recompenseze, mai ales că ne-ai ajutat în cazul din `97, eşti un simbol şi un model pentru noi toţi!
- Şi când vrea să mă duc?
- Poimâine. El mâine seară ajunge în Rusia…
- Poimâine? Mda, sincer… m-ai surprins cu chestia asta!… O să vin, dar nu vreau nimic “grande”… n-o să stau prea mult pentru că a doua zi după asta trebuie să merg până în Baku!
- O să terminăm rapid, ai încredere în mine!
Atâta am vrut să aud, se pare că a muşcat momeala, trebuia să trec la planul 2. Ştiam că o să am o noapte albă din nou, aveam nevoie de puţină acţiune după ratarea misiunii de la Kiev.
Am stat în local vreo 70 de minute, i-am prezentat planul pe care-l pregătisem iniţial pentru a da de urmele lui Mambo. Părea foarte atentă, se concentra pe fiecare cuvânt din dosarul acestei misiuni. Bingo. E a noastră…

După ce am părăsit localul l-am sunat pe Marc`o.
- Marc`o, am prins-o!
- OK… dar eu vroiam acţiune, am îngheţat aici, cu arma în mână, spuse glumind el!
- Trebuie să plecăm din Kiev, îţi iei lucrurile şi o să ne reîntoarcem în Rusia (lucrurile mele erau la mine).
- Comandante, mi-am luat deja lucrurile, am presimţit că va fi o reuşită discuţia ta!
- Oh, Marc`o…
- Ne-ntâlnim la 23:00 în faţă la hotel Baikal
- OK, o să fiu acolo, acuma merg să iau un taxi.
Înainte de a ajunge în staţia de taxi l-am sunat pe Maxim pentru a-l pune la curent cu ultimele noutăţi.
- Generale, vino cât mai repede la Moscova, suntem aproape să punem mâna pe Mariana!

Nume de cod: 2152270109

Dimineaţă ascult de obicei pe Buzdugan şi Morar, îmi plac tare mult, doar ei mă fac să râd, pe vremuri am încercat şi cu cârcotaşii dar nu au fost aşa de “funny” aşa că îi ascult doar pe ei şi sunt mulţumit de dispoziţia matinală pe care o am. Altceva nu vreau să încerc.
Chiar dacă trebuie să ascult melodii de 2 lei, tot sunt mulţumit de programul lor. Totuşi e o piesă muzicală extrem de enervantă (cam ca toate producţiile lui Moga) ce mă exasperează la maxim, este vorba de Smiley, Alex şi Moga – Am bani de dat, piesă ce am şi inclus-o în topul meu pe 2008 de piese penibile. De multă vreme nu m-a mai disperat o piesă ca cea de mai sus, de la “Oficial îmi merge bine” – Simplu… tot producţie a “micului Mozart”… Promit că în următoarea perioadă o să trec pe blog câteva din piesele româneşti ce îmi plac, să nu zică lumea că-s “Gică-contra” muzicii autohtone!

Vineri eram pe acceleratul Timişoara – Baia Mare. La un moment dat, garnitura (“Săgeata Albastră”) porneşte din gara de la Oradea. O fată aleargă disperată spre uşă şi încearcă să o deschidă. “Doar n-a plecat?”, spuse fata după care se pune pe o banchetă şi începe să plângă; condusese pe cineva în tren dar a rămas “captivă”… L-a văzut pe controlorul de bilete şi i-a spus păţania… Acesta, milos, a oprit trenul şi a lăsat-o pe fată să coboare când trenul ajunsese la ieşirea din oraş. Eh, ar fi avut ghinion domnişoara că trenul s-ar fi oprit abia peste 45 de minute…
Până acuma am văzut multe chestii pe mijloacele de transport dar nu mi-a fost dat să văd până acum ca cineva să rămână în tren. Sper să nu mi se întâmple niciodată! :D

Ce mă amuză situaţia de la Rapid, cu un Copos disperat şi plangând ca o fată mare prin mass-media referindu-se la ultimele întâmplări de la clubul din Giuleşti. După ce că luase echipa cu o mână de “mărunţi” şi a lăsat-o cu datorii de 13 milioane de dolari (în acest răstimp păcălind pe toată lumea), acuma nu mai vrea nimeni să facă afaceri cu patronul bucureştenilor. Nu mai doreşte nimeni să ia “ţepe” de la el şi cum nici el nu este dispus să mai bage bani (oare chiar a băgat până acum?), situaţia la Rapid e sub lupa incertitudinii în acest caz… Telenovela aceasta va continua şi probabil că nu se vor schimba multe, tot Georgică al nostru o să rămână şef, până o găsi un fraier să-i vândă clubul pe o sumă cu zerouri multe care să-i convină şi lui!

… ar fi împlinit 91 de ani. Este vorba de Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte al statului în perioada 1965-1989, fiind executat împreună cu nevastă-sa Elena la Revoluţia din 89 (pentru cultura generală a celor din “generaţia 90+”).

Cei mai în vârstă încă îşi amintesc de acele vremuri în care ziua “conducătorului iubit” era o adevărată sărbătoare naţională în care maratonul datei de 26 ianuarie începea şi se sfârşea la TV sau Radio cu ode măreţe dedicate lui, era preamărit precum un zeu şi adulat de toată lumea prin cântece de cor sau poezii de Mihai Beniuc ori parade nesfârşite… aşa era în fiecare an… vrând parcă să copieze manifestările de gen din Coreea de Nord.

Cu toate că au trecut deja aproape 20 de ani de când dictatorul e sub pământ, mai sunt unii nostalgici care se mai roaga la mormântul lui şi-i aprind câte o lumânare, plângându-l în această specială zi. Ăştia, ori au fost cadre importante ale regimului comunist şi regretă vremurile în care trăiau foarte bine ori sunt oameni simplii care chiar deplâng “statul la coadă pentru orice”, deoarece atunci totul era restricţionat, de la mâncare, energie electrică şi până la libertatea de exprimare. Dacă asta regretă, atunci chiar îşi merită soarta… Dar hai să fim realişti şi s-o spunem pe faţă: vremuri proaste atunci, vremuri proaste şi acuma!

Cu toate că firea mea este foarte optimistă dar uitându-mă doar la ce conducere a avut ţara asta de la Ceauşescu şi până în prezent, nu acord nicio şansă de reabilitare acestui popor în următorul cincinal! Nici dacă va mai fi o revoluţie…

I-am trimis în ţară pe toţi cu excepţia lui Marc`o, el a ţinut morţiş să rămână cu mine deşi am încercat să-l conving să plece împreună cu ceilalţi.
- La ce te gândeşti, G?
- N-am niciun plan… nicio idee…
- Nici tu (râde)…
- Întorsătura asta mi-a tăiat tot elanul, cred că m-am concentrat prea mult pe misiunea asta, am conceput prea minuţios planul pentru a avea rezultate, acuma nu mai ştiu ce să zic…
- În primul rând, trebuie să ne mutăm de la hotelul ăsta!
- Mariana nu ştie unde suntem cazaţi… n-avem de ce să ne facem griji în privinţa asta!
- Nu ştie?
- Nu, nu i-am zis…
- De ce naiba trebuie să avem atâta ghinion? Pe Cody nu l-am prins, cazul 1A e în aer, misiunea din Viet Nam a rămas fără mari rezultate… Ce naiba…?
- Nu ştiu nici eu ce să zic… şi totuşi pregătim misiunile foarte bine dar rezultatele întârzie să apară!
- Acuma ce o să facem cu Mariana? Ne-ntâlnim cu ea şi… ce? mă-ntreba Marc`o.
- O invităm la WWT, la Moscova, îi spunem că vrem să îi înmânăm un trofeu al activităţii ei pe scena anti-teroristă… poate prinde… ce zici?
- Mda… nu m-am gândit la aşa ceva!
- Dacă ai alte idei, spune-mi…, mă duc să iau o sticlă de Absint, aşa aş bea un pahar!
- Vreau şi eu puţin…
- Revin!
- Ia-mi şi mie 1 pachet de ţigări, cumpără-mi un pachet de “Prima” mentolat, am auzit că sunt tare bune…
- OK, îţi iau…
Am ieşit, lăsându-l pe Marc`o în cameră, nu reuşeam să-mi fac ordine prin minte,mă “hăituiau” tot felul de gânduri… de la prinderea lui L, la atentatul de la Varşovia sau câmpul morţii lui Uji şi a armatei lui. WWT nu mai e ce a fost, câteodată îmi vine să renunţ, în ultimul an suntem într-o progresivă decădere atât la Bursă cât şi pe “harta” Underground şi în plus am şi pierdut doi oameni, pe Izvoreanu şi pe Miky. Nu pot trăi doar de pe misiunile din Dealul Mockrei, alea sunt deja pentru amatori, nu mai e nimic concret referitor la zona aceea. Până şi Priscilia e pe picior de plecare, vrea să se reîntoarcă în Koln, a primit o nouă ofertă de a profesa din nou acolo. Şi ce pot să-i promit ca să stea? Micşorarea de salariu din noiembrie nu i-a căzut nici ei bine! O cred! Nu ştiu ce va fi în continuare cu WWT, sunt destul de rezervat în legătură cu această organizaţie. Oare am făcut rău când am cumpărat-o acum 2 ani?

va urma

Vreau s-aduc povestea noastră la rang de artă…

Să-ţi sculptez trupul cu priviri de pasiune,
să-ţi cânt la ureche balade de-amor
să te alint spunându-ţi cuvinte de dor
şi dragostei noastre să-i dăm un nume!

În prima zi a misiunii, pe la ora 13:00 sună telefonul, numărul era necunoscut, zic “Cine naiba e?”, mai ales că mă suna pe frecvenţa privată…
- G, e o capcană, trebuie să plecaţi URGENT de acolo, dar URGENT!
- Ce s-a întâmplat Generale?
- Adună-i pe toţi şi părăsiţi Ucraina imediat, e o capcană a Marianei, e omul lui Mambo, îmi striga Maxim la telefon cu disperare…
- Cum se poate? De unde ai aflat? Nu înţeleg…
- Am descoperit unele informaţii azi noapte în timp ce căutam ceva date despre Dealul Mockrei, ea a fost la baza atentatului de la Podul Livingstone din 2004! Am căutat raportul lui Laura de la acel eveniment şi am găsit unele indicii… G, nu mai am bani pe cartelă, vorbim pe internet mai târziu, cheamă oamenii şi veniţi în ţară!
- O să-i strâng, o să-i trimit înapoi în America dar eu o să rămân aici să pun la punct unele lucruri!
- G, vino în ţară…!
- Maxime, ai încredere, o să fie bine!
- Aşa a zis şi Jon şi a sfârşit ciuruit de plumbi!
- Ştiu ce fac!
- Nu ştii, G, întoarce-te în ţară, nu fă ceva ce o să regreţi şi să te pierdem…
- Nu-ţi fă griji pentru mine, o să reuşesc!
- G, G, ce p*** mea nu înţelegi, poţi să mori, ce naiba… e prea periculos, sunt oamenii lui Mambo peste tot, scapi de unul dai de altul! Nu e de joacă, gândeşte matur doar!
- OK, o să mă mai gândesc. Pa, Generale!
- Cunosc glasul ăsta, G. Nu fă vreo prostie, gândeşte-te la WWT, la Mirr, la Jon…
- OK, pa! Mă duc să chem oamenii!
- Salut G! Ai grijă…
- O să am!
I-am închis telefonul generalului lăsându-l într-o confuzie referitoare la reîntoarcerea mea. I-am adunat în 90 de minute pe toţi şi le-am spus ce mi-a transmis Maxim la telefon. Le-am spus să-şi facă bagajele şi să părăsească ţara cât mai urgent, “Ne-ntâlnim în ţară, eu ajung mai târziu puţin” le-am spus după care m-am retras în camera mea să-l fac şi pe al meu… Apare şi Marc`o…
- Rămân şi eu cu tine! spuse hotărât, intuind că vreau să rămân…
- Nici vorbă, mergi în ţară cu restul!
- Doar nu crezi că te las singur aici! Nu plec!
- Marc`o … dacă află şi câinele că nu plec o să vrea să stea şi el şi nu am chef să-l supun pericolelor de aici.
- Am eu grijă de câine! Oricum nu plec în ţară, să fie clar…

va urma

Vineri am aflat că cei din Zimbabwe vor pune în circulaţie bancnota de 100.000.000.000.000 de dolari zimbabweni (zim dollar). Nu am greşit zerourile, sunt 14! Inflaţia din acest stat atingând cote alarmante. Când apare îî pun poza pe blog…
Probabil că deja circulă glume prin toată europa legate de această ştire dar dacă doriţi ceva funny, Made in Romania, intraţi aici…

Apropos de bani, am primit de la prietena mea Erika o monedă din Mauritius de 1 Rupee din anul 1990 (ca cea din imaginea alăturată), îmbogăţindu-mi astfel colecţia cu încă un exemplar (din Zimbabwe încă nu am :) )… şi cuprinde în prezent 506 de exemplare din 46 de ţări printre care aş aminti: Irak, Luxemburg, Liban, Israel, Cuba, Iran, Australia, Algeria, Tunisia sau Cipru!

In data de 18 noiembrie 2008, Parlamentul a adoptat legea nr.298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice. Astfel că, începând de marţi, serviciile de telefonie mobilă şi fixă vor intra în acţiune. Ce trebuie  să facă? Să stocheze timp de 6 luni numărul de telefon al apelantului şi al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locaţia celui care este apelat, cand a fost facut apelul şi cât durează convorbirea telefonică. La fel şi cu SMS-urile…
Din 15 martie ni se va pune “binoclul” şi pe internet, furnizorii de servicii de Internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre navigarea pe Internet: numele, adresa fizica si IP-ul celui care s-a conectat la Internet, data si ora la care s-a conectat, precum si data si ora la care s-a realizat deconectarea, scrie NewsIn.
O lege destul de “deplasată” dar… asta e… trebuie să ne supunem, chiar dacă nu ne convine… Aşadar aveţi grijă cu cine vorbiţi, ce SMS-uri trimiteţi, pe unde navigaţi şi cu cine vorbiţi pe messenger. K?

M-a amuzat puţin isteria asta referitoare la plecarea lui Rădoi la Al Hilal. Toate televiziunile de sport dădeau ştiri din juma` în juma` de oră, informându-ne despre toţi paşii pe care-i făcea fostul jucător stelist, de parcă el ar fi fost Maradona, nu un jucător de duzină. Vreţi să vă dau eu o concluzie simplă şi de 2 rânduri referitoare la acest transfer: Dacă Olăroiu nu era antrenor la arabi, Rădoi nu pupa locurile alea decât (poate) în vacanţă, nu ajungea NICIODATĂ să joace acolo şi se pierdea prin campionatul Ucrainei sau al Turciei. Dreptate am?

Anunţat drept un program revoluţionar, “Casa Verde” s-a dovedit a fi un mare “fâs” naţional, demonstrându-ne încă o dată (dacă mai era cazul) că ne aflăm în România…
Care era şpilu` cu programul ăsta? Ei bine, pe scurt vreau să vă spun: deci, tu, ca persoană fizică, prin acest program îţi puteai achiziţiona un sistem de încălzire ce funcţionează cu energie alternativă: geotermală, eoliană sau solară. Ce trebuia să faci? Să depui o cerere prin care solicitai un astfel de sistem la o societate autorizată de cei de la Mediu şi statul suporta 90% din cheltuielile acestui sistem! Însă firul se rupe la “societăţile autorizate”…
Societăţile ce doreau să se autorizeze aveau de pregătit un dosar ce trebuia depus la sediul AFM (Administraţia Fondului pentru Mediu) din Bucureşti. Doar că cei de la Mediu au amânat de câteva ori publicarea listei acestor firme motivând faptul că s-au depus foarte multe astfel de dosare, nu au avut timpul necesar să le parcurgă pe toate. Doar că acu` câteva zile avea să apară următorul comunicat de presă pe site-ul Ministerului Mediului…
Ministrul Mediului, Nicolae NEMIRSCHI, a anuntat astazi, in cadrul Briefingului de presa sustinut la sediul Ministerului, ca Administratia Fondului pentru Mediu nu a putut publica lista instalatorilor validati in programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încalzire cu sisteme care utilizeaza energiile regenerabile din cauza neaprobarii bugetului pentru anul 2009. Conform Ghidului de Finantare al programului mai sus mentionat, publicarea listei instalatorilor trebuie sa contina si cotele financiare alocate de catre AFM fiecarui instalator in parte, lipsa acestor informatii facand imposibila publicarea listei instalatorilor validati la data de 15 ianuarie 2009.
De asemenea, Ministrul Mediului, Nicolae NEMIRSCHI, a mentionat ca Ghidul de Finantare al programului necesita o analiza in amanunt, la nivel de Guvern, intrucat in forma actuala sufera grave carente atat din punct de vedere al stimularii eficientei energetice in România cat si din punct de vedere a modalitatii de accesare a acestui program de catre persoanele fizice interesate. Altfel spus, noua conducere a Ministerului Mediului considera ca regula stabilita prin Ghidul de Finantare care prevede ca “primul venit” sa fie si “primul servit” de catre instalatorul validat poate conduce spre o lipsa de transparenta in ceea ce priveste intocmirea listei cu persoanele fizice care solicita nota de acceptare de la instalatori. Totodata, o alta neregula identificata este aceea ca ghidul de finantare nu face referiri la montarea de echipamente de incalzire care utilizeaza energii regenerabile pe locuinte de vacanta, folosite de proprietarii lor doar in mica masura, banii publici neavand astfel o utilizare adecvata.
Un alt aspect subliniat de Ministrul Mediului se refera la faptul ca, in Romania, producatorii de astfel de echipamente sunt, practic, inexistenti, agentii economici fiind astfel pusi in situatia de a importa aceste sisteme, nu neaparat din Uniunea Europeana, iar acest proces poate fi considerat a fi nepotrivit, tinand cont ca ne aflam in situatie de criza economica.

Serviciul Relatii Publice al Ministerului Mediului

Interesant, nu-i aşa?

Azi diminează a fost o înghesuială ca niciodată, am scos telefonul şi am făcut vreo câteva poze pentru a le posta pe această pagină. Îmi cer scuze pentru calitatea lor dar au fost imortalizate cu un telefon mobil mai puţin performant şi nici poziţia pe care o aveam nu-mi dădea posibilitatea de a prinde cadre mai bune. O să revin pe viitor şi cu alte imagini, deoarece sunt sigur că voi mai avea ocazia să o fac…

… spre mijlocul tramvaiului

… uşa lateral stânga

… uşa lateral dreapta

… tot la mijloc