În prima zi a misiunii, pe la ora 13:00 sună telefonul, numărul era necunoscut, zic “Cine naiba e?”, mai ales că mă suna pe frecvenţa privată…
- G, e o capcană, trebuie să plecaţi URGENT de acolo, dar URGENT!
- Ce s-a întâmplat Generale?
- Adună-i pe toţi şi părăsiţi Ucraina imediat, e o capcană a Marianei, e omul lui Mambo, îmi striga Maxim la telefon cu disperare…
- Cum se poate? De unde ai aflat? Nu înţeleg…
- Am descoperit unele informaţii azi noapte în timp ce căutam ceva date despre Dealul Mockrei, ea a fost la baza atentatului de la Podul Livingstone din 2004! Am căutat raportul lui Laura de la acel eveniment şi am găsit unele indicii… G, nu mai am bani pe cartelă, vorbim pe internet mai târziu, cheamă oamenii şi veniţi în ţară!
- O să-i strâng, o să-i trimit înapoi în America dar eu o să rămân aici să pun la punct unele lucruri!
- G, vino în ţară…!
- Maxime, ai încredere, o să fie bine!
- Aşa a zis şi Jon şi a sfârşit ciuruit de plumbi!
- Ştiu ce fac!
- Nu ştii, G, întoarce-te în ţară, nu fă ceva ce o să regreţi şi să te pierdem…
- Nu-ţi fă griji pentru mine, o să reuşesc!
- G, G, ce p*** mea nu înţelegi, poţi să mori, ce naiba… e prea periculos, sunt oamenii lui Mambo peste tot, scapi de unul dai de altul! Nu e de joacă, gândeşte matur doar!
- OK, o să mă mai gândesc. Pa, Generale!
- Cunosc glasul ăsta, G. Nu fă vreo prostie, gândeşte-te la WWT, la Mirr, la Jon…
- OK, pa! Mă duc să chem oamenii!
- Salut G! Ai grijă…
- O să am!
I-am închis telefonul generalului lăsându-l într-o confuzie referitoare la reîntoarcerea mea. I-am adunat în 90 de minute pe toţi şi le-am spus ce mi-a transmis Maxim la telefon. Le-am spus să-şi facă bagajele şi să părăsească ţara cât mai urgent, “Ne-ntâlnim în ţară, eu ajung mai târziu puţin” le-am spus după care m-am retras în camera mea să-l fac şi pe al meu… Apare şi Marc`o…
- Rămân şi eu cu tine! spuse hotărât, intuind că vreau să rămân…
- Nici vorbă, mergi în ţară cu restul!
- Doar nu crezi că te las singur aici! Nu plec!
- Marc`o … dacă află şi câinele că nu plec o să vrea să stea şi el şi nu am chef să-l supun pericolelor de aici.
- Am eu grijă de câine! Oricum nu plec în ţară, să fie clar…

va urma