… ar fi împlinit 91 de ani. Este vorba de Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte al statului în perioada 1965-1989, fiind executat împreună cu nevastă-sa Elena la Revoluţia din 89 (pentru cultura generală a celor din “generaţia 90+”).

Cei mai în vârstă încă îşi amintesc de acele vremuri în care ziua “conducătorului iubit” era o adevărată sărbătoare naţională în care maratonul datei de 26 ianuarie începea şi se sfârşea la TV sau Radio cu ode măreţe dedicate lui, era preamărit precum un zeu şi adulat de toată lumea prin cântece de cor sau poezii de Mihai Beniuc ori parade nesfârşite… aşa era în fiecare an… vrând parcă să copieze manifestările de gen din Coreea de Nord.

Cu toate că au trecut deja aproape 20 de ani de când dictatorul e sub pământ, mai sunt unii nostalgici care se mai roaga la mormântul lui şi-i aprind câte o lumânare, plângându-l în această specială zi. Ăştia, ori au fost cadre importante ale regimului comunist şi regretă vremurile în care trăiau foarte bine ori sunt oameni simplii care chiar deplâng “statul la coadă pentru orice”, deoarece atunci totul era restricţionat, de la mâncare, energie electrică şi până la libertatea de exprimare. Dacă asta regretă, atunci chiar îşi merită soarta… Dar hai să fim realişti şi s-o spunem pe faţă: vremuri proaste atunci, vremuri proaste şi acuma!

Cu toate că firea mea este foarte optimistă dar uitându-mă doar la ce conducere a avut ţara asta de la Ceauşescu şi până în prezent, nu acord nicio şansă de reabilitare acestui popor în următorul cincinal! Nici dacă va mai fi o revoluţie…