În stilul în care v-am obişnuit la articolul “Un altfel de clasament”, m-am decis să revin cu un nou post în care vă voi prezenta cele mai slabe echipe din Champions League în faza grupelor şi voi face referire la formaţiile ce au cifra “0″ în dreptul punctelor.

Primul nume care iasă în evidenţă la acest capitol e Košice, slovacii se califica în premieră (a fost şi singura calificare a lor) în faza aceasta a competiţiei după disputarea a două tururi preliminare în sezonul 1997-1998.
În primul tur a eliminat pe Íþróttabandalag Akraness din Islanda după 3-0 acasă şi 1-0 pe terenul nordicilor iar în cel de-al doilea a lăsat în afara competiţiei pe mult mai titrata Spartak Moscova pe care a învins-o cu 2-1 acasă şi a remizat alb în Rusia.
La sorţi au fost repartizaţi în grupa B unde au dat peste Manchester U., Juventus şi Feyenoord, o grupă mai mult decât infernală în care nu au reuşit în cele 6 meciuri disputate să realizeze nici măcar punctul de onoare.
Rezultatele lui Košice au fost: de două ori 0-3 cu Manchester U., 0-2 (d) şi 0-1 (a) cu Feyenoord, 0-1 (a) şi 2-3 (d) cu Juventus. Linia de clasament nu a fost deloc de invidiat 6 0 0 6 2-13 0.

A trebuit să treacă 4 ani ca o formaţie să aibă un bilanţ la fel de catasrofal ca şi al lui Košice. În sezonul 2001-2002, turcii de la Fenerbahçe aproape că i-au copiat pe cei amintiţi mai sus, având un bilanţ aproape de cel al lor. Dar, să las cifrele să vorbească…
Şi ei au venit din calificări însă au disputat doar un tur preliminar (al treilea), având adversar pe Glasgow Rangers. După un 0-0 pe terenul celor din Glasgow a urmat o victorie cu 2-1 pe “Şükrü Saracoğlu”, echivalentă cu o calificare în grupe.
Ghinionul lor a fost să dea peste adversari de prim calibru al fotbalului european: Barcelona, Bayer Leverkusen şi Lyon. A fost peste puterile lor ca să reuşească ceva în atare condiţii, astfel ca la sfârşitul campaniei a trebuit să se recunoască învinsă în toate cele 6 partide din cadrul grupei F. A fost 0-3 (a) şi 0-1 (d) cu Barcelona, 0-1 (a) şi 1-3 (d) cu Lyon şi de două ori 1-2 cu Bayer Leverkusen, la finalul partidelor am “contabilizat” următoarele în clasament: 6 0 0 6 3-12 0.

Un an mai târziu Spartak Moscova avea să fie ciuca bătăilor în grupa B în care se calificase, având cel mai catastrofal bilanţ dintre toate echipele participante în această fază a competiţiei. Fără a fi nevoie de a parcurge tururi preliminare (ruşii s-au calificat direct), cei de la Spartak au fost tare relaxaţi în prima fază a grupelor încasând 18 “boabe”, reuşind totuşi să marcheze un gol.
O “dublă” de 0-2 cu Basel, o “dublă” de 0-3 cu Valencia precum şi un usturător 0-5 (d) şi 1-3 (a) cu Liverpool au propulsat echipa rusă la coada grupei şi chiar a competiţiei, bilanţul lor va fi greu de egalat…
În cea de-a doua fază a grupelor (pe atunci se disputau două faze ale grupelor), Bayer Leverkusen a fost cea mai obosită dintre competitoare, reuşind “performanţa” de a nu culege nimic. În prima fază ei au reuşit 3 victorii şi 3 eşecuri (golaveraj 9-11): 2-6 (d) şi 2-0 (a) cu Olympiacos, 1-2 (a) şi 0-2 (d) cu Manchester şi 2-0 (d) şi 2-1 (a) cu Maccabi Haifa, terminând pe locul 2 în clasamentul grupei F.
În faza a doua a gupelor a avut un parcurs dezastruos: 1-2 (a) şi 0-2 (d) cu Barcelona, 2-3 (d) şi 0-2 (a) cu Inter Milan şi o dublă de 1-3 cu Newcastle. Linia de clasament a nemţilor a fost: 6 0 0 6 5-15 0.

Sezonul 2004-2005 a adus pentru acest tip de statistici o echipă belgiană: Anderlecht Bruxelles. Veniţi din turul 3 preliminar după ce a eliminat pe puternica Benfica Lisabona după 0-1 (d) şi 3-0 (a), belgienii au fost cuprinşi de euforia acestui eveniment şi până să-şi revină la realitate meciurile se încheiase şi ei aveau 0 puncte.
Rezultatele lor în grupa G au fost: 0-2 (d) şi 1-2 (a) cu Valencia, 1-3 (a) şi 0-3 (d) cu Inter Milan şi 1-2 (a) şi 1-5 (d) cu Werder, zestrea lor după aceste partide a fost: 6 0 0 6 4-17 0.

Peste un an, Rapid Viena avea să respire aerul înălţimilor ce s-a dovedit a fi mult prea tare pentru ea, trupa austriacă a trebuit să trecă de două tururi preliminare pentru a se bucura de mari meciuri şi pentru a aduce în capitală trupe de calibru precum Bayern şi Juventus.
Dar până să se bată cu aceste echipe, Rapid s-a distrat în turul 2 preliminar cu F91 Dudelange din Luxemburg pe care i-a “distrus” cu un “general” de 9-3 (6-1 acasă şi 3-2 în deplasare) după care a dat piept în ultimul tur cu Lokomotiv Moscova şi după o remiză 1-1 (a) a urmat un succes cu 1-0 pe terenul ruşilor şi s-au calificat în grupa A din Champions League.
Impactul a fost prea dur pentru ei, rezultatele vorbesc de la sine: 0-1 (a) şi 0-4 cu Bayern, 0-3 (d) şi 1-3 (a) cu Juventus, 0-1(a) şi 2-3 (d) cu Brugge; 6 0 0 6 3-15 0 a fost bilanţul lor în acel sezon.

Bulgarii de la Levski Sofia au fost foarte fericiţi după prima (şi singura) lor calificare în faza grupelor din sezonul 2006-2007, ei ajungând aici după disputarea a doua tururi preliminare, la fel ca şi Rapid Viena anul trecut.
O “dublă” de 2-0 cu Sioni Bolnisi din Georgia în al doilea tur preliminar şi un 2-0 (a) şi 2-2 (d) cu Chievo în turul 3 a făcut ca formaţia bulgară să se afle pentru prima dată la “masa bogaţilor” însă parcursul lor în cele 6 partide au fost jalnice, adversarii ei din Grupa A au fost neiertători, administrându-le corecţie după corecţie.
Rezultatele negative ale lor au fost: 0-5 (d) şi 0-2 (a) cu Barcelona, 1-3 (a) şi 0-2 (d) cu Chelsea, 0-2 (d) şi 0-3 (a) cu Werder. La sfârşit, clasamentul avea “imprimat” următorul rând în dreptul sofioţilor: 6 0 0 6 1-17 0. Jenant, nu?

În sezonul competiţional 2006-2007, Dinamo Kiev a fost “fazanul” din faza grupelor, suferind în toate partidele disputate în Grupa F…
Venită din calificări unde a reuşit în ultimul tur preliminar să-i elimine pe FK Sarajevo din Bosnia după 3-0 (a) şi 1-0 (d), ucrainienii au nimerit într-o grupă incendiară de unde au ieşit foarte şifonaţi. Rezultatele “vorbesc”: 0-2 (d) şi 1-4 (a) cu Roma, 1-2 (a) şi 0-3 (d) cu Sporting Lisabona, 2-4 (a) şi 0-4 (d) cu Manchester. Doar 4 goluri au reuşit să marcheze cei de la Dynamo, primind în schimb 19…

Sper că nu v-am plictisit cu atâtea cifre şi informaţii şi poate pe viitor o să revin şi cu alte chestii inedite din universul fotbalistic …

Astăzi, i-am prezentat unei foste colege de liceu serialul meu cu care mă mândresc “Roua de pe haine” spunându-i: “E parodie, e din genul celor pe care le scriam prin liceu” aducându-mi aminte cum parodiam toate basmele pe care le ştiam, împreună cu colegul Marchiş “Bătrânu`”.
Brusc am avut un flash-back ce m-a adus în timp până prin 1995/1996 şi mă şi vedeam înconjurat de colegi în timp ce ne amuzam pe creaţia proaspăt ieşită de sub albastrul pixului.
Am rămas puţin pe gânduri şi mi-am zis: “Oare când am scris prima dată, care a fost prima creaţie pe care am conceput-o?”. Am ajuns acasă şi am încercat să mă-ntorc în timp şi bazat pe amintiri şi pe “dovezi” mi-am zis că trebuie să refac şirul scrierilor de la început până în prezent încercând totodată să mă redescopăr şi să dau praful jos de pe unele titluri de mult uitate…
Cu toate că primele mele însemnări (parodii sau versuri) nu le mai păstrez, pierzându-se cu mulţi ani în urmă, am încă unele “foi” datând din 1997 sau 1998, adică din epoca de început, în care scrisul mi se părea o distracţie şi cam tot ce scriam era de larg amuzament (bine, nici acuma n-am scăpat de acel “virus” ) sau doar să-mi ocup timpul, nicidecum nu eram serios în ceea ce puneam pe coala albă…
Aşadar, înşiruirea anilor va începe imediat ce termin această frază şi sper să nu vă plictisesc cu atâtea informaţii ce, chiar îmi face plăcere să le prezint…

1995, 1996
Primele scrieri – Apar parodii la basmele copilăriei noastre, de la cele cu Făt-Frumos până la cele cu Scufiţa Roşie.
Prima poezie pe care o scriu vede lumina în 1997, se numea Love story (tema poeziei: dragostea), de fapt aproape toate poeziile mele au purtat acest titlu, numerotându-le pentru a le diferenţia.

1997
Primul titlu pe care-l deţin în arhivă datează din 5 XII 1997 şi este o baladă dedicată profesorului nostru de română, scrisă în stilul ce mă consacrase anterior, adică “Parodie”.

1998
Compun împreună cu un coleg imnul de sfârşit de liceu pe care-l cântă toate clasele de-a XII-a al liceului Hidro Arad, atât la cursul festiv cât şi la banchetul de sfârşit de an. Titlul acestui imn era “Maramureş plai cu dor” şi a fost un adevărat hit (lăsând modestia la o parte) în acel an, fiind “adoptat” cu zâmbetul pe buze de cei ce erau într-a 12-a… Ulterior mai apar două variante ale acestui imn…

1999
Îmi redescopăr cheful de a scrie versuri, grupate sub aceeaşi pecete de “Love story” (întotdeauna mi-a fost greu să găsesc titluri potrivite).
Din joacă mi-am făcut un dosar pe care l-am denumit “Cenaclul CG Brothers and Friends 2000″ în care îmi treceam scrierile, împreună cu un prieten, Slizauru, vecin de cameră în căminul în care am stat pe perioada studenţiei în Timişoara. Apar noi parodii, unele dintre ele le public şi pe internet…

2000
În 2000 am primul impact cu presa scrisă, împins de la spate de prietenul Claudiu aka. @lien mă las convins şi-i dau un material (o poezie… “Love story”, denumită pentru ziar “De dragoste”) pentru săptămânalul local ineuan “Informaţia”. Totul s-a derulat în august şi am fost foarte mândru de faptul că numele meu apărea în ziar alături de un articol! El a fost mai “happy” deoarece articolul lui apăruse pe prima pagină! Am mai repetat experienţa prin octombrie când am mai trimis un material spre publicare…
Nu renunţ la parodii şi, spre deliciul colegilor de cameră, scriu alte variante ale diverselor şi cunoscutelor titluri (Mioriţa, Moromeţii, Albă ca Zăpada) sau, tot la aceeaşi categorie “Parodie” şi programe TV, pe fiecare zi în parte.
Versurile pe care le scriu apar ca de obicei sub binecunoscutul “Love story”…
Apare “Moş Crăciun şi Rusia” pe care o şi public pe internet, la sfârşit de an…
Mai reuşesc să termin în acest an zeci de titluri, fiind unul foarte bogat, în special în parodii şi pamflete…

2001
Am încă 3 apariţii în “Informaţia” (într-un număr am chiar 4 titluri!), ajutat de acelaşi Claudiu. Un program TV (scris în 2000), o poezie, un articol despre muzica techno, câteva pamflete şi istorica “Psihologia Stîlpului” (ce a făcut senzaţie în Ineu şi Dealul Mocrei), au fost “propunerile” mele pentru respectiva publicaţie!
Deja vu-ul continuă cu “Love story” şi normal … parodii… Câteodată-mi mai exersez talentul pe unele articole desprinse din diverse evenimente muzicale sau sportive… sau (mai rar) poezii, unele abstracte, despre stîlpi.

2002
Scriu primul meu roman intitulat “Misiunea” ce l-am terminat într-un an şi 5 zile dar care, la ora la care scriu aceste rânduri nu are aproape nicio valoare, având ca temă lupta antiterorism… scrisă “altfel”!
Din 4 aprilie 2002 încep să scriu o chestie cu adevărat serioasă pe care-o termin abia la sfârşitul anului 2007! Şi aceasta este doar prima parte a acestei creaţii (încă nu i-am găsit un titlu) pe care am de gând să-l public, sper eu, chiar în acest an! Este un fel de jurnal al unui comandant dintr-o organizaţie anti-teroristă în care sunt descrise în general misiunile la care el ia parte…
Tot în acel an creez pagina oficială a echipei mele de fotbal Mureşana Mândruloc ce evolua în liga a 5 din Arad şi cu timpul le făceam şi cronici la meciurile pe care le susţineau, iar din anul 2007, aceste cronici au apărut şi în săptămânalul local “Vladimirescu”.

2003
Am scris puţin în acel an, câteva poezioare, părţi din primul roman, file din jurnal şi puţine pamflete.

2004
Mă concentrez foarte mult pe acel jurnal conceput în urmă cu 2 ani, unele din “file” le public şi pe internet. Veşnicele parodii sunt pe cale de dispariţie, scriu din ce în ce mai rar asemenea compoziţii…

2005
Singurele scrieri sunt cele legate de Jurnalul comandantului, dosarul ce cuprindea acest “document” era din ce în ce mai gros…
În paralel cu “jurnalul” mă ocupam şi de pagina web a echipei mele ce evolua deja prin a patra ligă a judeţului, pentru un an doar deoarece a retrogradat după un singur sezon din acest eşalon…

2006
Cunoştinţa mea cu blogosfera mi-a făcut-o acelaşi Claudiu, cel ce mi-a creeat cont pe blogul lui unde puteam să-mi las ideile. Îmi plăcea, chiar foarte mult. După un an a apărut # S.T.Î.L.P.U. … însă nu am renunţat să las din când în când câte un post pe blogul lui…

2007
Cum spuneam, din acel an, pe 20 noiembrie a apărut # S.T.I.L.P.U., blogul meu personal unde găseşti cam tot ceea ce-mi trece prin cap, am şi făcut o descriere a ceea ce înseamnă acest blog la secţiunea “Despre # S.T.Î.L.P.U.” , nu vreau să mă mai repet…
Termin prima parte a “Jurnalului” pe care aş dori să îl public anul acesta şi sper ca să am timpul necesar să şi reuşesc!

2008
Încep partea a II-a a Jurnalului la care lucrez şi în prezent şi deja s-au adunat peste 30 de episoade! Poate că după ce voi reuşi să public prima parte a jurnalului voi face acelaşi lucru şi cu aceasta!
Continuu să scriu şi pe Starlog însă acolo mă axez în special pe articole din domeniul fotbalistic…
Îmi redescopăr plăcerea de a parodia în serialul meu lansat în ianuarie intitulat “Roua de pe haine”.
Latura mea artistică mi-o dezvolt din ce în ce mai mult după ce “răsar” din tastatură o serie de versuri, câteva articolaşe sau mici definiţii…
Încep să scriu pe blogul Gazetei Sporturilor, mysport.ro articole inspirate din lumea fotbalistică!

2009
Nu-mi fac planuri, scriu la “ce vine” şi… staţi p-aproape pentru noi şi noi posturi. Eu sper să vă placă.

Azi îs pus doar pe critici, nimic nu mi-a convenit lunea asta (poate din cauză că a fost prima zi de lucru după un luung concediu)… şi unde mă pot desfăşura cel mai bine dacă nu în industria muzicală şi aici vreau să mă refer la piesele ce m-au enervat cel mai mult în anul recent încheiat! Nu am făcut un top, piesele sunt în ordine aleatorie.

Katy Perry- I kissed a girl
Deşi a fost pe locurile fruntaşe în toate topurile Europei, nu m-a încântat deloc prestaţia fătucii (al doilea hit “Hot`n cold” a fost destul de OK), mi s-a părut a fi un refren fad şi fără niciun ritm. Am urât-o încă de la prima audiţie şi cum o dădea des pe la radio… vă daţi seama ce mă “bucuram” când o auzeam!

Madonna Feat. Justin Timberlake – 4 minutes
Ca să prindă la puştime, Madonna s-a luat de mânuţă cu Timbaland şi cu “castratul” de Timberlake şi a pus-o de-o piesă pe niscai ritmuri ce nu i se potrivesc deloc dar care sunt la modă si cu atât mai mult cu cât te numeşti Madonna, trebuie să ai succes!

Gabriella Cilmi – Sweet About Me
Începutul de la acest song aşa îmi zgâria timpanul încât îmi venea să sparg radioul în mii de bucăţi când era difuzată. Şi asta, ca şi piesa lui Perry, a avut succes în topurile de vânzări. De ce? Nu-mi dau seama…

Madonna – Give It 2 Me
Am revenit iar cu Madonna… s-a ţinut tare anul trecut la extrema negativă…! Asta o consider cea mai nereuşită piesă a Madonnei din toate timpurile. Şi cu asta am spus tot!

Smiley – Preocupat cu gura ta
Băi, io nu ştiu de ce nu îi spune cineva lu` ăsta că habar n-are să cânte. În afară de ăştia de şaişpe ani +/- 2 nu-l ascultă nici dracu. Şi ăia dacă îi vor piesele le iau de pe DC. Doar nu s-o-mbogăţi datorită vânzării de discuri. Aaaa… mai lipsea un vers piesei ca să fie completă, e adevărat, cam obscen… ştiu că aveţi imaginaţie.

Smiley , Alex & Moga – Am bani de dat

Asta e melodie??? Poate cineva cânta în halul ăsta??? Dacă guiţăturile alea prind la public atunci m-apuc şi io de cântat, chiar dacă îs afon… Cum poţi să fi aşa de penibil? Dar…zici Moga şi ai spus totul! O melodie foarte infectă!

Blaxy Girls – If you feel my love
O manea pe muzică rock. Doar e produsă de Costi Ioniţă…

Rihanna – Disturbia
Păcat de fata asta că arată bine dar nu are cine să-i scrie piesele (dar oare chiar mai contează asta în ziua de azi), în “Disturbia”, urlăturile tipei se aseamănă cu a unei femei ce tocmai a pierdut tramvaiul şi strigă după vatman să oprească.

Celia – Trag aer in piept
Şi asta o băga în exces la Radio. Asta e muzica dance românească? Să fim serioşi. Peste vreo 3 ani, ca să aibă succes piţipoancele astea or să apară dezbrăcate 100% în clipurile lor. Nici cealaltă piesă a ei, “Şoapte” nu îi mai grozavă…

The Pussycat Dolls – Wait a minute
Ţâţe şi craci să fie, că talentul muzical nu apare în videoclip… Voi l-aţi văzut?

Basshunters – Now you’re gone
Suedezul ăla se crede mare sculă de DJ, aceleaşi ritmuri la toate piesele lui, versuri stil “mine/tine”… Şi-a luat-o ca imagine în videoclipuri pe paraşuta aia ce a jucat prin filme porno şi… succesul e asigurat, acum auzi “Now you’re gone” pe toate telefoanele!

P.S. Peste vreo câteva zile o să îmi zic: “Nu ştiu de ce naiba am scris postul ăsta, trebuia să-i las în penibilitatea lor pe cei enumaraţi mai sus, n-avea rost să-mi pierd timpul cu prostii din astea…”
Muzica e în continuă schimbare şi din păcate spre rău, în special cea de dans! Prefer de 1000 de ori ritmurile comerciale ale Eurodance-ului de la mijlocul anilor `90, parcă erau puţin mai “lucrate” decât cele actuale! Acum ca şi atunci existau şi “uscături”, dar în general s-a comportat bine acest stil în deceniul trecut…
Bine, de muzică aş putea vorbi o veşnicie, o să revin în viitor şi cu alte idei, pentru azi, deocamdată atât!

- De mâine trebuie să trecem la acţiune, nu avem voie să pierdem timpul gândindu-ne la tot felul de planuri, dimineaţă trebuie să faci o şedinţă şi să le dai sarcinile la fiecare, trebuie să ştie toată lumea ce are de făcut, nu mergem la “plezneală”… zise Marc`o
- Nu-ţi fă griji, e pregătit totul…
- Aşa să fie… dar după misiunea asta vreau o lună de vacanţă, “dispar” undeva la soare, nu contează unde…
- Te înţeleg…
- Hai să plecăm de aici, maine trebuie să ne trezim de dimineaţă şi iar o să înjur ceasul ăla când va suna!
- OK, plătesc şi mergem, am şi eu 1000 de gânduri, cred că o să mai stau puţin în cameră, mă culc mai târziu, mai am ceva de pus la punct. Trebuie să intru şi pe internet să văd dacă mi-a scris Maxim, l-am rugat să mă ţină la curent cu misiunea din Dealul Mockrei…
- OK, eu fac un duş şi mă culc, aerul ăsta sovietic îmi moaie sufletul…
Am plecat din cafenea, am ajuns pe la 12.40 în camera de hotel, nici ceilalţi membrii nu erau la somn, am văzut lumină de la ei în camere… Îi cred că sunt neliniştiţi. Dacă dăm greş cu misiunea asta putem ajunge în moarte clinică cu organizaţia! Underground-ul abia aşteptă să ne prăbuşim! Bine că nu ştiu de misiunea asta că era o bătălie cumplită pe teritoriu deoarece şi ei îl urmăresc pe Mambo…
În cameră, Tudor se juca pe televizor, cum ne-a văzut ne-a luat la ocară…
- Bine că m-aţi încuiat aici, toată seara m-am jucat şi n-aveam decât un joc, m-am plictisit de moarte, aş fi vrut să vin şi eu!
- Lasă că o să ieşi mâine, o să-ţi spună G ce o să ai de făcut. Tot pe afară o să fii… îi transmise Marc`o.
- Da, aşa e Tudor, după ce termini cu jocul te aştept în camera cealaltă.
- Eu îs gata de mult!
L-am luat pe câine deoparte şi i-am explicat cum că el o să fie pe cont propriu în această misiune, de data asta nu îl mai luăm cu noi, avem nevoie de cât mai multe persoane pentru a cuprinde un perimetru cât mai mare într-un interval cât mai scurt de timp. Părea că a înţeles că trebuie să se conformeze… A plecat de la mine din cameră destul de optimist, nu credeam că va accepta prea uşor să meargă singur în recunoaştere dar se pare că pentru el e o nouă provocare… am zâmbit după ce a închis uşa câinele după el. “Dacă am avea măcar vreo 3 ca el…” mi-am zis în gând după care m-am pus la masă şi am verificat poşta electronică să văd dacă mi-a lăsat vreun mesaj Maxim însă generalul nu mi-a scris nimic… M-am culcat pe la 1.15 după ce am mai retuşat puţin la planul ce-l gândisem pentru această misiune.
Am dormit foarte puţin, mă trezeam din jumătate în jumătate de oră, n-aveam somn, gândurile nu-mi dădeau pace! De la 4.40 nu am mai putut să dorm…
Dimineaţa la 7 ne-am adunat cu toţii într-o încăpere să punem la punct ultimele detalii înainte de plecarea în recunoaştere a oraşului.
- G, aşa araţi de parcă nu ţi-ai băut cafeaua! mă întâmpină Amiralul
- Văd că eşti foarte spiritual, Amirale!
- Ca de obicei, comandante, ca de obicei…
- Înseamnă că eşti pregătit să fi spiritual în continuare, deoarece o să rămâi la hotel! Tu o să fi stăpân aici, o să ne ţii la curent cu tot ceea ce se petrece la sediu şi o să ne pui la dispoziţie informaţii când vei fi solicitat etc.
- G, ce naiba… vreau adrenalină… am plecat din America să stau în camera asta…?
- Amirale, tu eşti cel mai priceput în IT, tu “mânui” cel mai bine toată aparatura asta! Spune şi tu pe cine să pun? Izvoreanu nu mai e lângă noi, el era foarte priceput… Ai o idee mai bună?
- Pe Laura!
- Laura nu are experienţă la “butoane”, ea a făcut “teren” de când o ştiu! Este exclus…
- Dar se pricepe foarte bine… am lucrat cu ea!
- Amirale, de aia te-am scos din laborator să ne ajuţi, tu eşti personajul crucial, crede-mă că eşti cel mai potrivit pentru asa ceva, secretul succesului acestei misiuni depinde şi de aportul tău! Crede-mă şi te rog, conformează-te! Eşti cel mai talentat, cel mai bun!
- Of, G, cum mă-mbârligi…
- E adevărul adevărat! Nu vreau să te-mbârlig…
Până la urmă l-am convins pe Amiral, şi-a dat seama că el este singurul care poate să joace acest rol! Am făcut 5 echipe de câte două persoane (deghizate însă) care să străbată oraşul, fiecărei echipă le-am dat câte o zonă.
În prima echipă i-am pus pe Van Dyk şi Bob, noile lor “identităţi” au fost ingineri topometrişti, în a doua echipă am cuplat pe Laura şi Priscilia şi le-am deghizat în târfe de lux, din echipa a treia făceam parte eu şi Marc`o şi eram deghizaţi în preoţi de la o mănăstire din Moldova. În a 4 echipă era noul sosit la WWT, Gutierez şi Kidiatulin iar în cea de-a 5-a cei doi ruşi de la Moscova, Sabaev şi Koleev, pe cei 4 i-am deghizat în jucători de handbal din Norvegia. Pe Tudor l-am trimis în subteran să supravegheze traficul de la metrou… Le-am dat fiecăruia instrucţiunile înainte de a se pregăti de plecarea în oraş şi am stat cu fiecare în parte de vorbă pentru a fi sigur că fiecare a înţeles ce are de făcut. În 2 ore oraşul Kiev era împânzit de 12 membrii WWT în căutarea acului din carul cu fân, la capătul acestei misiuni puteam scrie istorie sau ne putem alege cu un eşec extrem de dureros!

- Cody, ia, hai învaţă-mă ceva…
- Ce-i mă Keops, nu am vreme acuma, am lecţii de făcut…
- Hai câteva minute, nu te ţin mult!
- Spune, ce vrei?
- Bă Cody, tu le ştii pe toate… ce sfat îmi dai… uite care-i faza… Aseara am adus-o pe Roji la mine, am vrut să o babardesc. I-am dat de băut, am avut ceva bere la 2 litri, a băut un pahar dar nu s-a ameţit, nu a mai vrut altul, i-am mai dat un pahar de cola, i-am băgat praf din coarne de rădaşcă în el, m-o-nvăţat Oală că se “aprinde” daca îi bag din ăsta dar nu o avut niciun efect, stăteam ca prostul şi mă uitam la ea, poate, pate îi vine cheful…
- Sigur era rădaşcă? Io am auzit acu` câteva zile pe unu ce s-o-mbătat şi o prins licurici, i-o pisat şi i-o băgat la nevastă în mâncare. O borât aia prin toată casa şi curtea şi a dus-o la spital… vai ş-amar o fost. Nu mai fă şi tu tot felul de experimente pe femei de parcă ai avea 10 ani, tot ce auzi crezi că-i adevărat! Băăă, ce dracu ai face dacă n-aş fi io să te învăţ…?
- Nu te supăra pe mine că te-am întrebat dar vroiam să ştiu…
- OK, OK, fii atent cum faci…
- Te ascult!
- În primul rând nu îi mai dai la fată bere să bea, ce dracu vezi romantic în bere? Dacă n-ai bani de o vodkă ca lumea, cumpără din asta ieftină şi bag-o în sticla aia de vodka pe care ai primit-o tu cadou de ziua ta anul trecut de la doctoru, când i-ai tăiat lemnele…
- Dar am băgat vaselină în ea, n-o mai am…
- Offf, vino pe la 4 pe la mine, am io o sticlă ascunsă de mama-mea, tot mai beau seara câte o gură înainte de culcare. Ţi-o dau pe aia!
- OK, la 4 îs la tine!
- Apoi, decât să stai ca ludu să te uiţi la ea până-şi face efect cine ştie ce porcărie de ce nu sari pe ea să o săruţi, să o strângi în braţe şi după aia să vezi ce se întâmplă… Dacă nici aşa nu merge înseamnă că îi frigidă!
- Ce îi…?
- Never mind… înseamnă că i se rupe să se tragă cu tine…
- Aha… noah atunci nu o mai aduc la mine, nu mă cheltui atâta cu ea…
- Tu ştii ce faci, dar nu te mai lua după legende cu tot felul de prafuri şi alte alea…
- OK, am reţinut!
- Am plecat, am nişte teme de făcut, vino pe la 4 pe la mine şi dă un bip să ies, nu striga că dorm ai mei, îs schimbul 3 la noapte!
- OK, aşa o să fac!

La birt, Marienka, ospătăriţa încerca să-l scoată pe Simion afară din birt deoarece vroia să facă curăţenie. Deşi era deschis non-stop, o oră pe zi era dedicată curăţeniei…
Marienka era o femeie venită în părţile acestea de ţară din Ukraina, avea 1,80 m şi vreo 110 kg, nimeni de la birt nu-i comenta iar cei ce se mai “aprindeau” de la băutură şi îi puneau mâna pe fund sau îi vorbeau nepoliticos sfârşeau în a-şi căuta dantura prin iarba de pe marginea şanţului…
- Simion, îţi termini berea şi te duci acasă, tre să fac curăţenie!
- Mary, mai puţin, nu acuma, aşa un chef am să beau…
- Cum dracu, că eşti de 4 zile aici, nu te-ai săturat de băute?
- De 4 zile? Ce zi îi?
- Luni!
- Luni, care luni?
- Simion, hai că nu am vreme, termini berea şi o tai acasă, mai faci şi tu o pauză!
- Ştii că pe tine te iubesc cel mai mult, Mary!
- Ştiu Simioane, dar dacă mă iubeşti pleci acasă…
- Mai puţin, mai una, te rog eu…
- Nu, niciuna!
- Haide măi Mary, mai una…
- De nu pleci în fix 5 minunte din momentul în care termin să te bag în mă-ta o să sfârşeşti şi tu ca Pătru, săptămâna trecută, aşa că marş de aici pâna mai poţi că de nu ţi-o fi tare rău şi s-ar putea ca să-ţi fac nişte spălături cu mopul ăsta direct prin cur!
Simion se puse în genunchi şi începu să-i sărute picioarele la Marienka repetându-i că o iubeşte…
- Nu mă înduioşezi, termini berea şi ai plecat… io îs dincolo, am de spălat nişte pahare. Ciao!
- Bine dulceaţă, plec…
După 5 minute…
- Simion, ce am zis?
- Ce, ce?
- Să pleci…
- Am zis că mai una…
- Nici una!
- Mai una, Mary!
- Hai, acasă, vii mai târziu!
- NU, eu ACUMA vreau!
Marienka s-a enervat şi l-a luat după gât pe Simion ca pe o balegă, l-a aruncat pe o roabă şi l-a dus vreo câţiva zeci de metri şi l-a aruncat într-un şanţ după care a revenit la birt în timp ce în spatele ei Simion o tot striga şi-i spunea că o iubeşte…
La cât de beat a fost Simion, nu a reuşit să se ridice de pe jos şi a adormit acolo în zăpadă…

Pentru început “La mulţi ani” tuturor celor ce vizitaţi acest blog…

Nu puteam sta departe de scris după ultima noapte de anul trecut ce mi-am ales să o petrec la Expo, împreună cu câţiva prieteni, situaţia de la acest sfârşit de an mă punea în imposibilitatea de a găsi alternative aşa că am optat pentru hala de la marginea oraşului…
Am ajuns pe la 9, deja destulă lume era la mese, muzica “brăzda” uşor difuzoarele iar buna dispoziţie părea că s-a instalat pe buzele oamenilor…
Ne-am găsit şi noi masa şi, trăgându-mi sufletul puţin mi-am zis să dau o tură să-mi iau ceva de mâncare (se anunţase bufet suedez)… dar surpriză, platourile m-au întâmpinat fără fărâmă de hrană. Zic, “ce naiba, doar nu s-a terminat mâncarea?”. Dar pe la 10 fără ceva apare o tanti cu nişte platouri de salam şi ceva salate. Oamenii au tăbărât pe mesele cu hrană şi în câteva secunde nu mai era nimic… A mai trecut o jumătate de oră ca să revină doamna cu o altă tură de salam şi de salate. Din nou, insuficiente. Nu am mai urmărit desfăşurarea acţiunii la mâncare pentru că am izbăvit prin mulţime şi mi-am luat ceva de gustare. Salamul a fost foarte prost (ambele tipuri), cred că cel mai ieftin de pe piaţă dar la foamea noastră, n-am mai ţinut cont… Am mai mâncat ceva roşii umplute cu salată de vinete (alea au fost OK), ceva brânză şi… cam atât! De ce? Pentru că nu am mai prins nimic şi de salamul ăla oribil mă săturasem!
După 12 au apărut sarmalele dar nu au ajuns la toată lumea, eu fiind la dans, am rămas fără! Lumea era nemulţumită în jurul meu şi pe bună dreptate…!
Muzica a fost la extreme, când bună când foarte neinspirată dar… treacă de la mine că îs destul de tolerant la capitolul ăsta…
A venit pe la vreo 1.30 şi invitatul minune Lucian Zadic care era “torpilat” bine, venise de la alte recitaluri şi, săracul abia mai putea vorbi, că de cântat… Oricum, m-am pus la masă când a venit “vedeta”. Am preferat să benoclez din depărtare spectacolul-fiasco pe care-l dădea interpretul…
Băutură alcoolică a fost din belşug, cel puţin am văzut paharele pline la “bar” cu diverse licori, berea era-n navetă şi la ore târzii, deci un “OK” la capitulul ăsta.
Pe la 1 nu se mai găsea Pepsi şi dacă vroiai să te răcoreşti cu ceva nealcoolic te dădeai pe apă minerală, atât mai era…
Am părăsit hala pe la 2.45…
În concluzie… a fost primul şi ULTIMUL Revelion pe care l-am făcut la Expo, o organizare destul de mediocră care îmi confirmă încă o dată faptul că… trăim în România!