Nu urmăresc meciuri de handbal mai deloc, de fapt, dintre sporturi doar fotbalul reprezintă un mai mare interes când am o fărâmă de timp liber…
E foarte cunoscut faptul că săptămâna aceasta a fost una neagră în lumea handbalului şi nu numai, moartea lui Marian Cozma a lovit fulgerător pe toţi cei ce l-au cunoscut; de la colegii de echipă la spectatori sau simplii oameni care au auzit din mass-media de el ori urmărind partidele Naţionalei sau a echipei lui de club Veszprem.
Astăzi cei de la Sport.ro au transmis în direct primul meci al formaţiei maghiare fără el, partidă din Liga Campionilor contra spaniolilor de la Reale Ademar, din păcate nu l-am urmărit, chiar vroiam să surprind câteva imagini după această tragedie, vroiam să văd care sunt reacţiile spectatorilor, însă am văzut un filmuleţ de la această partidă pe acelaşi site a postului TV…
http://www.sport.ro/handbal/luminile-s-au-stins-la-veszprem-in-memoria-lui-marian-cozma-vezi-cum-a-inceput-primul-meci-fara-el.html
Într-adevăr… imagini extrem de emoţionante, îmagini a suferinţei pentru cel ce nu cu mult timp în urmă era unul dintre idolii acestor suporteri şi pe chipurile cărora se puteau citi foarte clar regretele… Ungurii au dat dovadă de un comportament de nota 10, cum am vrea să vedem cât mai des într-o sală de sport sau un stadion de fotbal, trebuie ca civilizaţia spectatorilor să rupă barierele violenţei şi a urii, sportul înseamnă competiţie iar competiţia e dictată de rivalitate, nu de violenţă şi în care fair-play-ul trebuie să domine spiritul, atât acelor aflaţi în tribune cât şi acelor ce se duelează în “arenă”!
Recunosc, nu îl ştiam pe Marian, auzisem de el vag de pe la TV, chiar nu dădusem prea multă importanţă acestui sport, cum spuneam la început, doar fotbalul îl urmăresc când am puţin timp liber…
Dar am un respect deosebit pentru sportivi, pentru sportivii adevăraţi, la urma urmei sportul înseamnă sacrificii şi ca să ajungi să faci performaţă înseamnă să renunţi la multe “plăceri” ale vieţii… iar când un sportiv “se stinge” am un mare regret, un regret ce, pur şi simplu nu pot să-l explic…
Cum spuneam, au fost imagini foarte triste, mai ales la finalul jocului când i-a găsit pe jucătorii formaţiei maghiare plângând la mijlocul terenului, cu toate că au câştigat un meci important din Liga Campionilor, m-a marcat destul de tare emoţiile lui Ilyes, jucătorul în braţele căruia Marian Cozma şi-a trăit ultimele clipe…
Priviţi filmuleţul ce, cu siguranţă că nu vă va lăsa indiferenţi la câtă durere a fost în jur… Mie aproape că mi-au dat lacrimile!