Cu toate că au trecut aproape 20 de ani de la Revoluţia unui decembrie sângeros în care şi-au pierdut viaţa atâţia oameni nevinovaţi şi în care a pierit şi “odiosul” împreună cu consoarta în singura acţiune violentă a Europei la căderea blocului comunist, vremurile de restrişte domină acest spaţiu…
A venit Iliescu, cel ce a hipnotizat românii la Revoluţie şi l-au votat cu mic cu mare, văzându-l ca pe un Salvator. Wrong! Uns cu toate alifiile, Iliescu a continuat pe acelaşi sistem sovietic şi cu trecerea timpului poporul s-a înstrăinat de principiile democratice, de libertatea de exprimare sau de corectitudine.
Ce s-a întâmplat la Revoluţie? Dar mineriadele? Totul e învelit în ceaţă, adevărul e ascuns şi personajele vinovate sunt “protejate”!
Mi-e scârbă că trăiesc asemenea vremuri în care suntem conduşi de un sistem bolnav şi artificial, un sistem “falimentar” în care corupţia e în floare, în care doar cei mici plătesc, “mânjiţii” de la putere se lăfăie în afaceri necurate, unii dintre ei sunt cu dosare pe la DNA ce până la urmă vor fi îngropate. Şi ca exemplu: Adrian Năstase. Oare ce ar fi fost dacă ar fi ieşit preşedinte în locul lui Băsescu? Probabil că actualului şef de stat i se puneau în cârcă afacerile flotei. Probabil că Băsescu se afla în situaţia în care se află acuma Năstase.

Sunt pesimist în ceea ce priveşte viitorul acestei ţări, semnalele de alarmă trase prin presă sau pe la TV referitoare la anumite subiecte “fierbinţi” sunt ignorate aproape total de cei cu funcţii înalte…
Realităţile sunt extrem de dureroase: sistemul sanitar e la pământ – spitalele sau aparatura arată ca în 1960, serviciile sunt la fel de proaste, cazurile de malparaxis sunt din ce în ce mai dese, în curând dacă nu scoţi “mălaiul” din buzunar, asistenta îţi va da următorul mesaj “vă dorim moarte plăcută”, nepăsându-i nicio clipă de viaţa ta!
Apoi, turismul lasă de dorit, serviciile din acest sistem sunt invers proporţionale cu frumuseţea acestui teritoriu. Iar problemele învăţământului se ştiu deja, mediatizându-se excesiv în ultima perioadă…
Ne “turăm” când străinii ne arată cu degetul, făcându-ne ţigani sau considerându-ne infractori periculoşi, punându-ne pe toţi în aceeaşi oală dar în acelaşi timp noi nu mişcăm un deget să ne îmbunătăţim imaginea în lume. Dar ce le pasă celor ce ne conduc, totul e un circ ieftin la nivel de Parlament? Şi atunci? Ce să ne aşteptăm din partea celor din afara graniţelor ţării când noi nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele interne?
Sportul e în noroi! Vrem performanţe la importantele competiţii sportive dar noi nu avem baze sportive sau bazine de înot. Stadioanele de fotbal moderne pot fi numărate pe degetele de la o mână. Cu puţin, nu ne putem aştepta decât la performanţe minime.
Şi pe lângă toate astea a venit şi criza financiară ce a lovit extrem de tare, mai ales în oamenii de rând care traiau şi aşa într-o agonie ce, iată, se adânceşte şi mai mult pe zi ce trece. Ce va mai fi în continuare? Cine poate redresa corabia? Mai e cale de îmbunătăţire a situaţiei?