În secundele în care scriu aceste rânduri, suporterii din Timişoara aplaudă formaţia lui Dan Petrescu, Unirea Urziceni, virtual campioană, care, chiar dacă a învins echipa gazdă este primită excelent după acest meci, deoarece duşmanii de viaţă, Dinamo au scăpat printre degete un titlu ce părea că se îndreaptă cu paşi repezi în Ştefan cel Mare! “Câinii” au pierdut acasă cu Braşovul şi şi-au luat “Adio” de la campionat!
Mă bucur pentru acest succes al ialomiţenilor dar şi mai mult mă bucur că Dinamo nu a câştigat acest titlu. O să dorm foarte bine la noapte. Cred că şi unii dintre voi. Noapte bună. Sunt fericit!

Primele 10 minute le-a dominat Manchester, timp în care Cristiano Ronaldo îl pune la încercare pe Valdez, la fel de nesigur pe cum îl ştiam. După acest timp, Eto`o îl ridiculizează pe Vidici învingându-l pe Van der Sar, mutând de altfel definitiv jocul în câmpul englezilor.
Fotbaliştii lui Guardiola pasează extrem de precis, hipnotizându-i pe cei de la Manchester care se limitau în a încerca să se impună prin contra-atacuri tăioase. Au fost însă prea timizi… Nu le-a ieşit mai nimic…
Pauza nu a fost un sfetnic bun pentru băieţii lui Ferguson, nici chiar intrarea lui Tevez nu a schimbat prea mult coordonatele, domninarea catalanilor era aceeaşi…
Messi este găsit excelent de centrarea lui Xavi şi se-nalţă peste tot stadionul, printre blitzuri şi miliarde de priviri şi aşează balonul în plasa adversă, închiind definitiv tabela! Era minutul 70…
Manchester e în genunchi, antrenorul “diavolilor” era conştient care avea să fie deznodământul acestei partide şi privea neputincios cum minutele se scurg până ce Barcelona va prelua trofeul chiar din vitrina lor.
Fără îndoială că spaniolii au fost mai buni, tehnicianul lor a reuşit la debutul său pe bancă o “triplă”, cupă, campionat, Champions League, un sezon istoric, fiind prima echipă a Spaniei ce reuşeşte o asemenea performanţă! De partea cealaltă, experienţa lui Ferguson nu a cântărit destul pentru ca Manchester să-şi păstreze trofeul, îmbunătăţindu-şi doar statistica în ceea ce priveşte “finale jucate”
Aşada, Barcelona e la al treilea trofeu câştigat în această competiţie (1992, 2006, 2009), formaţia blau-grana a mai disputat trei finale pe care le-a pierdut (1961, 1986, 1994) în timp ce englezii se mândresc tot cu trei succese (1968, 1999, 2008) şi o finală pierdută, cea de anul acesta…
Gazda acestui meci, Roma a fost la înălţime, atmosfera din tribune a fost în ton cu spectacolul din teren, cele două tabere au dat dovadă de fair-play pe toată durata întâlnirii…
Mulţumim Roma pentru organizare, ne vedem pe 22 mai 2010 pe Santiago Bernabeu…

Pentru statistici:
BARCELONA – Víctor Valdés, Gerard Piqué, Carles Puyol, Xavi Hernández, Andrés Iniesta, Samuel Eto’o, Lionel Messi, Thierry Henry, Sylvinho, Yaya Touré, Sergio Busquets. Au mai jucat: Pedro Rodriguez, Seydou Keita. Antrenor: Josep Guardiola.

MANCHESTER – Edwin van der Sar, Patrice Evra, Rio Ferdinand, Cristiano Ronaldo, Anderson, Wayne Rooney, Ryan Giggs, Ji-Sung Park, Nemanja Vidić, Michael Carrick, John O’Shea. Au mai jucat: Carlos Tevez, Dimitar Berbatov, Paul Scholes. Antrenor: Sir Alex Ferguson.

Arbitrii: Massimo Busacca, asistat la cele doua tuşe de Matthias Arnet si Francesco Buragina.

A se deschide cu Internet Explorer!

Cum la sfârşit de decembrie n-o să-mi aduc aminte de toate cântecele ce mi-au torturat urechile, m-am gândit ca pe parcursul anului să vin cu câte un post pe această temă!
Aşadar, “Cele mai penibile piese ale anului 2009 – partea I”, varianta # S.T.Î.L.P.U.

Beyonce – Single ladies
Prima dată am auzit-o pe la ceva radio. Zic “cine dracu cânta tâmpenia asta?”. Când am văzut la tele videoclipul mi-am zis “e clar”… Nu sunt fanul ei, nu îmi place nici cum arată şi încercam să fiu imun la piesele ei. La asta nu am reuşit, sunetele onomatopeice ale divei (cică) îmi aduceau aminte de reportajele de la Teleenciclopedia despre triburile sălbatice din pădurile tropicale… Cam atât…

Kid Cudi – Day’n'night
Un electro ciudat cântat de un negru ciudat într-un videoclip la fel de aiurea. Culmea e că a prins, am găsit pe youtube o variantă la clipul ăsta ce avea vreo 16 milioana de vizualizări! Mie mi se pare o piesă ieftină ce nu iasă cu nimic în evidenţă, negativul e de 2 lei iar vocea tipului de 1,5 lei. Total piesă: 3,5 lei, cu TVA!

Nu am chef să caut videoclipurile de la piesele astea pentru că toate sună la fel (de prost), o să le enumăr, uitându-mă peste un oarecare clasament de-al unui radio comercial. Le aud dimineaţa în timp ce-i ascult pe Morar şi Buzdugan. Piesele ar fi: Inna – Love, Morris – Desire, DeepCentral – Cry It Away, David DeeJay Feat Dony – So Bizzare, John Puzzle – All about you. Ieftinituri de bazar ce-mi provoacă dureri de cap dacă le aud de vreo 2 ori pe zi. Noroc că nu merge la noi la birou prea des muzică d-asta…

Justin Timberlake feat Ciara – Love, sex, magic
Cred că Timberlake ăsta a avut o copilărie tare nefericită, probabil că l-a mai abuzat taică-său din când în când, de cântă tot despre sex. Toate tentativele de muzică ale fostului n’sync sună în acelaşi hal fără de hal, fără niciun ritm, în general versuri doar despre sex, dansuri, lumini, mai câte o gagică prin clip. Aaaa, şi mai e vocea…

Holograf – Primăvara începe cu tine
Cu tot respectul pentru Holograf dar piesa asta sună tare aiurea. Mai multe nu comentez pentru că îmi place muzica lor, însă piesa asta mi se pare a fi scrisă într-o astenie totală de inspiraţie.

Sahara – Tyalee
Oroarea asta de melodie ar trebui să o descrie cei de la Paraziţii, ei s-ar pricepe cel mai bine să ne vorbească despre “muzica” românescă. Versuri ca şi cele de pe fondul audio le reuşea şi băiatu` de la grădiniţă al vecinilor, la atelierul de creaţie în limba engleză. Mizerabil!

Dacă-mi mai aduc aminte şi de altele, updatez…

Va urma

24 de ani sub aceleaşi culori… 7 titluri de campioană… 5 trofee ale Ligii Campionilor… un bilanţ incredibil pentru un jucător adevărat: Paolo Maldinii, fundaşul ce s-a dedicat întregii cariere clubului AC Milan pentru care a bifat 901 prezenţe în toate competiţiile, marcând 35 de goluri.
O adevărată stea în galaxia fotbalului, un fundaş ce deţine pe lângă atâtea trofee şi recordul de prezenţe în naţionala Italiei, 126, pentru care a înscris de 7 ori.
Un jucător cu un asemenea bilanţ impresionant nu poate decât să ne facă să ne “elibereze” sentimentul de admiraţie şi să ne plecăm în faţa lui pentru că se ştie care e efortul şi câte sacrificii trebuie să faci ca să evoluezi la un asemenea nivel! A apus o stea, cu siguranţă că acolo, în centru sau pe stânga va fi mai gol, fără Maldini, cu siguranţă că fanii ar fi vrut ca el să fie veşnic sau măcar să fie clonat pentru a putea ajuta echipa să absoarbă cât mai multe trofee şi ca să-i facă şi pe ei fericiţi. Dar, probabil că dacă şi-a dedicat cariera de fotbalist la formaţia milaneză, i se va găsi o funcţie de conducere pentru a rămâne aproape de club. Oricum, mulţumim Maldini pentru tot ce ai făcut pentru fotbal!

Cei de la Gazeta Sporturilor ne propun astăzi un DVD dedicat fostului mare jucător Diago Armando Maradona, într-un film realizat de regizorul Emir Kusturica.
Încă din tinereţe, Maradona a atras privirile specialiştilor, la primul club de seniori la care a evoluat, Argentinos Juniors (avea doar 16 ani atunci) pentru care a jucat din 1976 până în 1981, deoarece în cele 166 de partide disputate a marcat 116 goluri! Apetitul său ofensiv nu au lăsat indiferente marile cluburi, Barcelona punând mâna pe el în 1982. Totuşi, cele mai mari satisfacţii le are la Napoli pentru care a jucat 7 sezoane şi pentru care a înscris de 115 ori şi cu care a cucerit Cupa UEFA în 1989!
La naţională a bifat 91 de prezenţe şi 34 de goluri, vârful carierei lui rămâne acel sfert de finală de vis împotriva Angliei (scor 2-1) din 1986 când a marcat ambele goluri. Primul a fost marcat cu mâna, denumită şi “mâna lui Dumnezeu”, iar al doilea după o cursă de peste 50 de metri în care i-a umilit pe fotbaliştii englezi, o adevărată bijuterie…
Oricât de talentat a fost, a avut mari probleme datorită consumul de cocaină, a fost şi suspendat în 1991 iar în 1994, la turneul final din SUA a fost trimis acasă după ce a fost depistat pozitiv, consumând efedrină!
Nici după ce a abandonat activitatea de jucător nu a scăpat de acet viciu, fiind la un pas de moarte, după mai multe “vizite” la dezintoxicare a reuşit să se pună pe picioare şi, actualmente este selecţionerul Argentinei.
Cu siguranţă că va fi plăcuta reîntâlnirea cu fostul mare jucător prin intermediul acestui DVD pe care vi-l recomand…

După înfrângerea lui Dinamo la Urziceni, apele s-au cam învolburat în tabăra “câinilor”, deoarece locul 1 ce părea a fi amanetat până la sfârşit l-au pierdut în faţa adversarului de aseară.
Ultimele două etape vor fi incendiare, deja se discută tot felul de scenarii prin mass-media legate de soarta acestei ediţii de campionat.
În urma acestui eşec al bucureştenilor, în calculele pentru titlu (re)intră şi Timişoara, o eventuală decizie la TAS ar aduce pe bănăţeni pe primul loc şi un meci direct cu Urziceniul iar în ultima etapă se deplasează la Braşov… Aşadar, lucrurile par a se complica, Dinamo poate ajunge prin această decizie chiar pe locul 3, dar totodată poate să câştige campionatul în faţa celor două candidate, meciurile lor fiind destul de facile, acasă cu Braşov şi la Piteşti.
Ialomiţenii mai au două partide de foc pentru a face istorie si pentru a câştiga primul titlu din istorie, la sfârşitul acestei săptămâni vor juca la Timişoara iar în ultima etapă se vor confrunta din ce a mai rămas din Steaua.
Personal, sper ca Dinamo să nu ia titlul pentru că nu o merită, jocul alb-roşilor nu a fost direct-proporţional cu locul pe care s-au aflat aproape tot campionatul! Şi mai sper să se joace corect, măcar acum, în al 12-lea ceas…

O vineri dintr-o după-amiază călduroasă însemna odată o călătorie de o oră şi jumătate cu trenul, cu destinaţia Ineu, după care îmi răcoream simţurile în apa magică de Criş, uitând în acelaşi timp de toate problemele şi de oboseala de peste săptămână şi totodată îmi încărcam moralul cu o valoare ce tindea spre maxim…!

… de Cupa UEFA, după cum se ştie din sezonul următor atât denumirea cât şi sistemul se vor schimba, rezultând o Europa League mult mai bogată şi mai interesantă, concepută pe şablonul Champions League.
Aseară la Istanbul s-a jucat ultima partidă din această competiţie, o confruntare germano-ucraineană ce a opus pe Werder Bremen şi Şahtior Doneţk.
A fost o premieră, atât Werder cât şi pentru ucrainieni, cele două team-uri aflându-se pentru prima oară în faţa unei astfel de performanţe. Din 1971 şi până în prezent, Juventus, Inter Milan şi Liverpool au strâns fiecare 3 cupe, fiind în top în ceea ce priveşte câştigătoarele acestei competiţii.
Din Germania, formaţia de succes al anilor `70-`80, Borussia Mönchengladbach a jucat 4 finale pe care 2 le-a şi câştigat. De-a lungul timpului, un trofeu şi-a asigurat Bayer Leverkusen, Bayern Munchen şi Schalke 04.
De partea cealaltă, Ucraina avea cifra “0″ în dreptul trofeelor câştigate…
Totuşi, în ultimele 4 finale, două le-au câştigat formaţii din Rusia, în 2005 a triumfat ŢSKA iar anul trecut s-a impus Zenit, arătând Europei că se poate şi în Est…
Aseară, cele două echipe au propus un fotbal bun, dar jocul nu a excelat, nu s-a încadrat în limitele unei finale ci mai degrabă a unei partide din primele faze a competiţiei. Totuşi, ucrainienii au fost parcă mai motivaţi şi mai ordonaţi, finalul de meci aducându-i în avantaj – 2-1. A trebuit însă 120 de minute pentru a se decide partida, în timpul oficial de joc a fost 1-1…
A fost o victorie unică pentru trupa lui Lucescu, formaţie ce se adaugă celor 24 de câştigătoare ale acestei competiţii ce a apus în seara de 20 mai 2009 şi cu siguranţă că viitorul sistem va fi mai atrăgător, măcar prin prisma banilor!
De partea cealaltă, trupa lui Thomas Schaaf rămâne cu un singur trofeu european câştigat în 1992 când s-a impus în finala Cupei Cupelor în faţa lui Monaco cu 2-0.

În final, iată şi caseta tehnică a acestei partide:

Şaahtior Doneţk – Werder Bremen 2-1 (Luiz Adriano min. 25, Jadson min. 97 – Naldo min. 35)

Şahtior: Piatov – Srna, Cigrinski, Kucer, Raţ – Ilsinho (min. 100 Gai), Lewandowski, Fernandinho, Willian – Jadson (min. 112 Duljaj) – Luiz Adriano (min. 90 Gladki). Antrenor: Mircea Lucescu

Werder: Wiese – Fritz (95 Pasanen), Prodl, Naldo, Boenisch – Niemeyer (103 Tziolis), Frings, Baumann, Ozil – C. Pizarro, Rosenberg (78 Hunt). Antrenor: Thomas Schaaf

Arbitru: Luis Medina Cantalejo (Spania)

Se ştie că sunt un mare microbist, şi ca un microbist care se respectă am şi echipe favorite. Lăsând la o parte soccerul autohton, hai să vă prezind pe scurt echipele mele preferate din campionatele Europei…

Schalke 04 – Bundesliga, Germania

Anul fondării: 1904
Stadion: Veltins-Arena, 61,482 locuri
Performanţe notabile: Titluri campioană: 7 (sezon 1933-1934; 1934-1935; 1936-1937; 1938-1939; 1930-1940; 1941-1942; 1957-1958), Cupa Germaniei: 4 (1936-1937; 1971-1972; 2000-2001; 2001-2002), Cupa ligii: 1 (2005), Cupa UEFA: 1 (1997).

Cu 6 titluri în perioada interbelică, Schalke nu s-a mai regăsit după cel de-al doilea război mondial, doar un singur loc 1 a mai reuşit formaţia din Gelsenkirschen, în 1958, iar în cei 50 de ani de la acea izbândă, formaţia germană a terminat de 5 ori pe poziţia secundă!
Îi simpatizez din 1997, de când au câştigat Cupa UEFA!

Chievo Verona – Serie A, Italia

Anul fondării: 1929
Stadion: Marc’Antonio Bentegodi, 39211 locuri
Performanţe notabile: locul 4 în Serie A (sezonul 2005-2006), calificarea în preliminariile Champions League (sezon 2005-2006), calificarea în Cupa UEFA (sezon 2001-2002 şi 2005-2006)
Locul actual: 16 în Serie A

Clubul veronez s-a confundat cu anonimatul, din 1929 şi până în 1993 când a promovat în Serie B, unde a disputat 7 sezoane după care a reuşit să facă pasul spre Serie A. A rezistat 6 campionate după care s-a reîntors în Serie B unde a stat doar un an, revenind în elită în 2008.

Real Madrid – Primera Division, Spania

Anul fondării: 1902
Stadion: Santiago Bernabéu, 80354 locuri
Performanţe notabile: Titluri campioană: 31 (1931-1932; 1932-1933, 1953-1954; 1954-1955; 1956-1957; 1957-1958; 1960-1961; 1961-1962; 1962-1963; 1963-1964; 1964-1965; 1966-1967; 1967-1968; 1968-1969; 1971-1972; 1974-1975; 1975-1976; 1977-1978; 1978-1979; 1979-1980; 1985-1986; 1986-1987; 1987-1988; 1988-1989; 1989-1990; 1994-1995; 1996-1997; 2000-2001; 2002-2003; 2006-2007; 2007-2008), Cupa Regelui Spaniei: 18 (1904-1905; 1905-1906; 1906-1907; 1907-1908; 1916-1917; 1933-1934; 1935-1936; 1945-1946; 1946-1947; 1961-1962; 1969-1970; 1973-1974; 1974-1975; 1979-1980; 1981-1982; 1988-1989; 1992-1993;2007-2008), Supercupa Spaniei: 7 (1988; 1989; 1990; 1993; 1997; 2001; 2003), Campionate regionale: 18 (1903-1904; 1904-1905; 1905-1906; 1906-1907; 1907-1908; 1912-1913; 1915-1916; 1916-1917; 1917-1918; 1919-1920; 1921-1922; 1922-1923; 1923-1924; 1925-1926; 1926-1927; 1928-1929; 1929-1930; 1930-1931), Cupa ligii Spaniei: 1 (1984-1985),  Champions League: 9 (1955-1956; 1956-1957; 1957-1958; 1958-1959; 1959-1960; 1965-1966; 1997-1998; 1999-2000; 2001-2002), Cupa UEFA: 2 ( 1984-1985; 1985-1986), Cupa Intercontinentală: 3 (1960; 1998; 2002), Supercupa Europei: 1 (2002)
Locul actual: 2 în Primera Division

Real Madrid este una dintre cele mai galonate şi mai respectate echipe ale lumi, cu 9 trofee de Liga Campionilor (şi alte 3  finale jucate), şi cu 31 de titluri de Campioană, ca să amintesc doar câteva cifre ale madrilenilor, formaţia spaniolă îşi propune an de an câştigarea celor 3 competitii în care participă, cupă, campionat şi Liga Campionilor…

FC Groningen - Erdivisie, Olanda

Anul fondării: 1971
Stadion: Euroborg, 22329 locuri
Performanţe notabile: locul 3 în Erdivisie (sezon 1990-1991), calificarea în Cupa UEFA: (sezon 1983-1984; 1986-1987; 1988-1989; 1991-1992, 1992-1993; 2006-2007; 2007-2008), calificarea în Cupa Cupelor: (sezon 1989-1990), Cupa Olandei: (finalistă în sezonul 1989-1990, 1-4 cu PSV Eindhoven)
Locul actual: 6 in Erdivisie

O formaţie de mijlocul clasamentului, fără o istorie prea vastă, FC Groningen reuşeşte să facă pasul spre prima ligă olandeză la 10 ani de la înfiinţare şi prima performanţă deosebită s-a derulat în sezonul 1983-1984 când “verzii” au jucat în Cupa UEFA şi au eliminat pe Atletico Madrid în primul tur, 3-0 acasă şi 1-2 la Madrid însă au fost eliminaţi în următoarea fază de Inter Milan (2-0 şi 1-5). La finalul sezonului 1999-2000 a retrogradat în a doua divizie unde a stat doi ani, revenind în elită unde se află şi acum…

Cică în week-end e o nouă ediţie a Kitchovisionului, concursul din acest an se va desfăşura în Rusia, la Moscova.
De ceva vreme evit să mai urmăresc acest concurs, prefer să stau în umbră şi să critic nivelul la care a ajuns acest festival respectat în urmă cu (hai să zicem) 20 de ani…
Pe an ce trece e mai slab, piesele ce se perindă sunt din ce în ce mai banale, mi-e de ajuns să ascult 40 de secunde din compoziţie ca să îmi dau seama de valoarea ei. Cum spuneam, nu mai urmăresc concursul propriu-zis, mă limitez să ascult pe net bucăţi din piesele participante ca să-mi fac o părere…
Hai să vedem care ar fi melodiile de anul acesta şi ce pronosticuri dă # S.T.Î.L.P.U. privind concluziile acestei ediţii…

1. Armenia – o lălăială ca-n triburile nedescoperite de pe tărâmuri negre, nişte sunete izoterice realizate de n-şpe intrumente, două gagici drăguţele dar o piesă de şablon. Ingrediente de mahala ce se încadrează însă în limitele concursului…

2. Malta – am crezut că am senzaţie de deja vu dar după aia mi-am dat seama că maltezii au mai trimis-o pe chubby-girl să-i reprezinte. Nu ştiam de ce marmota era aşa disperată în reclama aia. Acuma mi-am dat seama… personajul principal era plecat în Rusia. În fine…
Atâta vreme cât or să trimită astfel de concurente la acest concurs, nu au nicio şansă de câştig, poa` să aibă voce de aur alb. Contează imaginea, tipilor… mai schimbaţi şi voi!

3. România – Piesa Elenei se află pe acelaşi caldarâm cu cele ale lui Copilul de Aur sau ale lui Denisa ori Peşte. Dar până şi cei 3 aveau succes la un astfel de concurs. Oricum, s-au orientat bine românii anu ăsta, nu au mai trimis piese de bocit în şerveţele de unică folosinţă, ci au scos în faţă bunăciunile. Chiar dacă songul este extrem de prost, o să aibă succes. Pariez că prinde primele 15…

4. Bosnia – Credeam că Regina Bosniei e o bunăciune, dar m-am înşelat, e o … formaţie. Măcar ăştia cântă în limba lor. Nimic care să mă scoată din starea de letargie, piesele reprezentanţilor din fosta iugoslavie s-au încadrat în aceleaşi limite nespectaculoase…

5. Finlanda – Nordicii au ales o formaţie de Eurodance a anilor 90 să-i reprezinte. Sună a E-type, dar din păcate Eurodance-ul nu prea mai e la modă, cu toate că acu vreo 15 ani ar fi avut ceva succes prin discotecile de la mare, de la munte sau prin igluri.

6. Portugalia – Clipul ce l-am prins pe net era de la semifinala din mijlocul acestei săptămâni. Parcă reprezentaţia lor era dintr-o fază eliminatorie a unui concurs gen “Megastar”, iar interpreta mi-a adus aminte de una dintre membrele formaţiei Kelly Family. Mi-e milă de portughezi pentru că nu prea au avut piese reuşite la acest concurs şi anul acesta vor să întărească regula…

7. Israel – Sunt două gagici ce cântă într-o israelo-engleză fără ritm, bruneta cu părul în vânt îmi aduce aminte de Dana Internaţional sau Dan… sau Dana….? În fine, ştiţi voi de cine zic… Slabă piesă.

8. Turcia – Ca în ultima perioadă, Turcia a trimis la acest concurs piese săltăreţe cântate de paţachine aproape dezbrăcate. Îmi aduce aminte de Tarkan. La fel şi asta, un kitch penal dar o piesă perfectă, ce naiba, doar e Kitchovision. Dacă nu-mi place să nu mă uit, ar putea zice un borac trecut puţin peste 16 ani…

9. Suedia – Marlenuţa nordicilor seamănă puţin pe vocalista de la September (oare n-o fi ea, că nu m-am documentat?), cântecul e dansant, cu inflexiuni gen Sarah Brightman. Mie, personal, nu-mi place dar o să prindă la public…

10. Islanda – Vocea fetei din Islanda duce puţin a Jewel combinată cu cea a lui LeeAnn Rimes, o voce “lucrată”, un sound calm, blajin, poate prea bun pentru un astfel de festival! Reţineţi deci, Yohanna – Is It True? Merită!

11. Franţa – A trimis-o pe Patricia Kaas. Oh, mon Dieu, quelle horreur! Piesă de birt parizian al anilor ’60. Nicio treabă nici măcar pentru acest Kitchiovision! Va fi votată doar de nostalgici, dacă n-au adormit până la acea oră…

12. Spania – s-a orientat pe ritmuri balcanice, dar cântă în englezo-spaniolă. Poate lua premiul pentru cea mai kitch piesă. La vestimentaţie nu mă pricep, dar sper să-şi aleagă ceva pe măsură să nu dezamăgească publicul. Versurile parcă sunt scrise de Costi Ioniţă…

13. UK – Cei din regat se plâng că în fiecare an lumea uită să voteze şi cu ei. Păi bine, englezoilor, voi cu piese d-astea gen Leona Lewis vă prezentaţi la acest festival? Încă nu v-aţi prins cum stă treaba? Sau dinadins faceţi să fiţi tot printre ultimii?

14. Germania – Cred că nemţii au trimis piesa asta la mişto, altă explicaţie nu am… Rezultatele vor fi pe măsură.

15. Rusia – piesa lor pare a fi extrasă de pe coloana sonoră a unui film rusesc realizat recent în care principala temă e situaţia mai puţin roz din spaţiul ex-sovietic… Nu-mi spune nimic, piesă de umplutură…

16. Lituania – O piesă lentă cu mesaj umanitar, poate că ar fi un song bun de imn pentru UNICEF. Vor fi votaţi de vecini…

17. Grecia – a schimbat foaia, nu au mai trimis fete să-i reprezinte, l-au trimis pe Sakis ăsta ce cântă cam în stilul lui Caught in the act. O piesă ritmată, dar proastă, se încadrează însă în limitele acestui concurs!

18. Azerbaidjan – au trimis tot o “manea” la acest Kitchovision, pe Arash ăsta îl ştiam dinainte, am mai auzit câteva piese de la el, toate la fel de proaste ca şi asta cu care azerii speră la un loc bun.

19. Moldova – În piesa asta lu` Nelly Ciobanu mai lipsea taragotul lui Dumitru Fărcaşu şi Marioara Murărescu pe scenă să îi prezinte piesa şi totul era ok, succesul era pe jumătate asigurat… Melodia seamănă foarte mult cu cea a Ruslanei de acum câţiva ani, când reprezentanta Ucrainei a câştigat competiţia. Nu-mi place deloc dar… De urmărit!

20. Estonia – O piesă interesantă, poate prin faptul că e cântată într-o limbă necunoscută mie… Nu prea ştiu ce comentariu să fac acestui cântec… E OK… Oricum, o bilă albă pentru toţi cei ce cântă în limba maternă la acest festiival!

21. Danemarca – Parcă am mai văzut în anii trecuţi Ronan Keatingi la acest concurs şi mi-am mai dat cu părerea atunci despre acest lucru. Danezii au trimis la Moscova un cântec de locul 20-22… Dacă termină mai sus poate fi considerat un succes!

22. Albania – Fata asta arată de parcă amu a chiulit de la şcoală să fie prezentă pe scenă. Versurile piesei le-ar blama Paraziţii, mai bine ar fi cântat în albaneză, măcar nu înţelegea nimeni ce scotea pe guriţă…

23. Norvegia – Nu ştiu ce încearcă ăla să cânte, nu am înţeles nimic din melodie… Mă rog…

24. Ucraina – Piesa e pe aceleaşi coordonate cu cea a Ruslanei de acum câţiva ani, aceleaşi ingrediente, cam aceeaşi reţetă. Versurile sunt cam banale, chiar dacă fata nu arată rău deloc! Totuşi, Svetlana noastră parcă prea se chinuie să cânte…

25. Croaţia – În general am o slăbiciune pentru piesele sârbeşti dar cântecul Croaţiei nu mă impresionează aproape deloc, cu toate că începutul mi s-a părut interesant. Pronosticul meu: un loc la mijlocul clasamentului…

Topul meu:

1. Islanda – Yohanna – Is It True?
2. Estonia – Urban Symphony – Rändajad
3. -

Concluzie: Piese slabe, uneori chiar jalnice… în ton cu degradarea pe an ce trece a acestui festival!

Am avut un flash-back în timp, undeva prin 1988, la ceas de vară, după o rapidă şi caldă ploaie în care soarele puternic tocmai îşi făcuse apariţia şi se reflecta pe o baltă formată într-o adâncitură din beton creând un ecran în care se dezmierdau câţiva trandafiri răcoriţi!