Săptămâna trecută am fost să-mi schimb codul CAEN la PF-ul meu şi să mi-l transform în PFA că, deh, e criză şi cei de sus s-au gândit să scoată nişte bani de pe fraieri schimbând câte ceva… Îmi zice tanti de acolo “vino peste o săptămână după noile acte”.
Joi dimineaţa, înainte să ajung la lucru m-am băgat pe la Camera de Comerţ. M-am dus în încăperea unde trebua să-mi ridic noile acte şi o doamnă mă-ndrumă să “mergeţi la domnul acela, de la dânsul se ridică actele”. Un bărbat la vreo 50 de ani sorta un teanc de hârtii iar în faţa lui aştepta un băiat după nişte acte.
Termină de aranjat acele hârti, îl rezolvă şi pe tipul dinaintea mea şi urmez eu… îi dau bileţelul pe care mi l-a înmânat săptămâna trecută doamna aceea şi aştept până caută pe calculator. “Nu sunt gata încă, nu au fost date în lucru”. Zic, “mai durează mult”? “Vreo 2-3 zile”. Îi zic, “vin joia viitoare, e mai sigur aşa…”
Deci, de la prima oră am călcat cu stângul…
La muncă nu am avut niciun chef, m-a lovit un miserupism, ceva ieşit din comun… am avut ceva furnizori ce ne-au vizitat. “Ce faci”? era întrebarea frecventă. “Aştept să treacă ziua” a fost răspunsul comun, privind ceasul destul de des, chiar obsesiv…
Am plecat pe la 3.30 de la muncă, nu mai aveam chef de încă o jumate de oră de căscat şi navigat pe internet. Deja băusem 2 cafele, oricum…
După-masă trebuia să merg la prietenă, la Valea lui Mihai, cu acceleratul Timişoara-Baia Mare de 17.01. Ajung în gară la 16.15 şi dau să-mi iau un bilet. Zice vânzătoarea de serviciu “Nu mai sunt bilete, să văd dacă se mai suplimentează…” Sună femeia şi apare după 1 minut la fereastră dându-mi răspunsul negativ… Normal că am înjurat, ce plm… dar în gând…
Mă duc la panou să văd ce trenuri mai sunt înspre Oradea. Nimic, la ore care să-mi convină…
Scot mersul microbuselor… era unul la 17.00… Îmi zic în gând “merg cu ăla”…
De la 16.25 m-am pus pe aşteptat, uitând şi de foamea ce mi-a dat târcoale încă dinainte de a pleca de la lucru…
Se face 17.00 şi se părea că voi mai avea de stat ceva vreme. Afară fulgera şi câţiva stropi de ploaie şi-au făcut apariţia… Între timp s-au mai adunat vreao câţiva oameni…
La ora 17.20 apare şi microbusul. După 5 minute pleacă… era full dar prinsesem un loc, de data asta am avut noroc, am fost mai rapid de picior, doar îs sportiv, ce dracu!
Calculez în minte… “17.25… ajunge la Oradea pe la 19.15, 19.20… numa’ bine prind personalul de Satu Mare de la 19.45…”
Mă pun să citesc, aveam la mine Michael Ondaatje – Divisadero, dar nu am avut stare, după o pagină jumate am băgat-o în geantă şi mi-am scos căştile să ascult nşte muzică.
Ploaia cădea în continuare urmărindu-ne o bună bucată de drum. După o vreme ne-a lăsat plictisită de atâta “alergat”…
Pe parcurs de nu a oprit de vreo 29 de ori pâna la Oradea, n-a oprit niciodată, la Ch-Criş, cred că a avut 3 opriri. Ajungem într-un târziu la Oradea, ceasul arăta 19.16… Parcă din colţ în colţ cerea câte unu’ să-l lase, să nu mai meargă până la gară. Am mai rămas vreo 7 oameni în maşină..
Dar, când să-şi urmeze ultima parte de drum, maşina o luă pe alt traseu: “merg să alimentez” îi zice unei tipe aflată pe primul scaun… “Of, băgami-aş ****” îmi zic, deja nervos. La benzinărie era coadă, vreo 2 maşini era în faţa noastră. Ceasul se făcu 19.33. Noah, ce o fi o fi, deja am cedat, nu-mi mai păsa dacă ajung sau nu… “Mă descurc eu, ce plm”!
Am ajuns la 19.44 în gară… dau o fugă, îmi iau rapid un bilet şi urc în tren, noroc că a fost pe linia 1… după câteva secunde trenul porneşte. În vagon era FULL, chiar mai rău decât vinerea pe Arad-Brad pe fostul tren de 4 după-masa…
În tren un miros pestilenţial de la nespălaţi (i-am numit aşa, să nu fiu numit rasist), o mizerie cruntă, prin compartimente se bea bere la q-pack, se mânca seminţe iar pe hol, unde am stat şi eu se mai şi fuma…
Dar, nu mai aveam nicio pretenţie, bine că ajunsesem la tren, nu mai conta condiţiile, vroiam numai să ajung odată că eram sătul de ziua asta, nicidecum prietenoasă cu mine.
Finish-ul l-am “trecut” la 21.08, am rezistat cu brio. Merit un premiu sau am fost filmat cu camera ascunsă? Alo, îmi spune cineva?