Mi-e dor…

O vineri dintr-o după-amiază călduroasă însemna odată o călătorie de o oră şi jumătate cu trenul, cu destinaţia Ineu, după care îmi răcoream simţurile în apa magică de Criş, uitând în acelaşi timp de toate problemele şi de oboseala de peste săptămână şi totodată îmi încărcam moralul cu o valoare ce tindea spre maxim…!

2 Comments

  1. Bia says:

    Ineu…apa magică de Criș?

    You make me cry.

  2. Tiq says:

    Yeah, si la mine lacrimile stau în colţul ochilor pentru că senzaţia aceea pe care o aveam în acea zi de săptămână nu cred că o s-o mai întâlnesc undeva… :(

Leave a Reply