De ieri…
Privesc cu ochii minţii printre crăpăturile anilor
Încercând să-mi regăsesc identitatea urmărind un drum cunoscut.
“Da, am mai fost pe aici” îmi zic…
Amintindu-mi de lucrurile acelea…
De razele soarelui străbătând frunzele copacilor,
De sursurul apelor în liniştea romantică,
Chiar şi de arşiţa degajată de încinsul asfalt…
Ori de râsetele copiilor într-o armonie perfectă.
Mi le amintesc…
Cu toate că gândurile-mi urmau o altă direcţie
Totul a trecut…
E o Fata Morgana din zilele plumburii…
O transpunere a eului…
Poate fi o descătuşare?
sau doar nişte incursiuni banale…?
Câteva fărâme de-atunci…
Mostre ale vieţii.
Dar mă-ntorc şi te văd pe Tine…
Luminându-mi sufletul…
Sunt fericit!
June 4, 2009
|
Posted by Tiq
Categories:

… felicitari! de mult nu ai compus poezii, dar a meritat asteptarea, e tare-tare frumoasa!… is foarte mandra de tine!
Merci tare mult… chiar dacă eu nu o consider chiar o poezie…. Dar mă bucur că îţi place!
si eu is fericita cu tine, dar as fi si mai fericita daca ai incepe din nou sa scrii poezii, chiar daca esti mult prea incarcat cu treburi si stresat, dar ne-ai mai lumina zilele cu ceva frumos.