De ieri…

Privesc cu ochii minţii printre crăpăturile anilor
Încercând să-mi regăsesc identitatea urmărind un drum cunoscut.
“Da, am mai fost pe aici” îmi zic…
Amintindu-mi de lucrurile acelea…
De razele soarelui străbătând frunzele copacilor,
De sursurul apelor în liniştea romantică,
Chiar şi de arşiţa degajată de încinsul asfalt…
Ori de râsetele copiilor într-o armonie perfectă.
Mi le amintesc…
Cu toate că gândurile-mi urmau o altă direcţie
Totul a trecut…
E o Fata Morgana din zilele plumburii…
O transpunere a eului…
Poate fi o descătuşare?
sau doar nişte incursiuni banale…?
Câteva fărâme de-atunci…
Mostre ale vieţii.
Dar mă-ntorc şi te văd pe Tine…
Luminându-mi sufletul…
Sunt fericit!

3 Comments

  1. Erika says:

    … felicitari! de mult nu ai compus poezii, dar a meritat asteptarea, e tare-tare frumoasa!… is foarte mandra de tine! :)

  2. Tiq says:

    Merci tare mult… chiar dacă eu nu o consider chiar o poezie…. Dar mă bucur că îţi place!

  3. Erika says:

    si eu is fericita cu tine, dar as fi si mai fericita daca ai incepe din nou sa scrii poezii, chiar daca esti mult prea incarcat cu treburi si stresat, dar ne-ai mai lumina zilele cu ceva frumos.

Leave a Reply