M-am reîntors la muncă după un week-end destul de plin, dar tot fără deosebită stare de producţie şi cu clasica “offf, azi îi luni, n-am niciun chef”…
Mda, am mai avut ceva treabă neterminată de vineri p-aci pe la birou şi acu, între o cafă şi ceva de mâncare m-am pus să scriu câteva rânduri să nu-mi ies din mână…

A murit Michael, toată planeta e în doliu, cu mic cu mare, din Elveţia la Cambodgia până la Iran sau Polul Nord, toţi aduc zilele astea un ultim omagiu excentricului cântăreţ. Era un mit prin anii 80-90 dar ultima perioadă din viaţă i-a adus anonimatul, murind într-o “gaură” financiară. Se va scrie multe pe baza vieţii lui, unele ştiute, altele mai puţin cunoscute, unele banale, altele şocante. Ăsta a fost Michael, un tip ce a fost mai mereu subiect al presei, totul culminând la extreme…
Cum spuneam, nu am fost un fan al lui, m-am limitat doar să comentez evenimentele la care a luat parte de-a lungul anilor celebrul cântăreţ, fie că a fost vorba de “Thriller”, cel mai bine vândut album al lumii, fie că am comentat acid scandalul de pedofilie la care a luat parte, fie că am admirat videoclipul piesei “Earth song” (pe care am considerat-o cea mai bună) ori când am rămas surprins de imaginile de la Bucureşti când a creeat o adevărată isterie…

Cum e pauză competiţională la fotbal, şi nu prea am subiecte de scris, recent încheiata “Cupa Confederaţiilor” nu a prezentat un interes din partea mea, limitându-mă la a susţine că e un turneu mai mult amical decât unul serios, colind cam superficial pe site-urile de sport în această perioadă, limitându-mă în cele mai multe cazuri să citesc doar titlurile…
În ultimele zile, ştirea de maxim rating e despre gaşca din fotbalul românesc hăituită de băieţii DNA-ului în, poate, cel mai mare caz de corupţie (oficial) ce a bântuit soccerul autohton, “cazul Piteşti” de care aţi auzit, indiferent dacă urmăriţi sau nu ştirile sportive. Un alt scandal ce loveşte sportul e cel a ministresei de la sport Ridzi, ce a cheltuit nejustificat vreo 600 de mii de euro pentru o sărbătoare a tineretului din 2 mai. Când ajung tot felul de parveniţi la conducere, ce dracu poa’ să iasă? Bine nicidecum… şi din păcate astfel de cazuri sunt foarte întâlnite în politica românească.

Tot la capitolul “scandal”, azi de diminează aud o ştire la radio cum că Gică Popescu a fost în perioada decedatului informator la securităţii. Ajung la muncă şi dau iama pe internet să văd care-i treaba… Cică Popescu avea dosar de colaborator al Securităţii, el a evoluând în perioada 1986-1989 sub numele de Petrescu, debutând în meserie la frageda vârstă de 19 ani… Desigur că jucătorul neagă faptul că era turnător, el a încercat să se scoată, cum era şi normal, spunând printre altele: “Am semnat doar un acord cum că voi apăra interesul ţării, nicidecum un acord de colaborare”… Totuşi, un pic de adevăr există în acest caz, dar aşteptăm următoarea perioadă pentru mai multe lămuriri şi poate, chiar concluzii!

Zvon sau realitate? Cică Unirea Urziceni va juca partidele din Champions League în Austria, la Klagenfurt. La apariţia ştirii toată lumea sare de cur în sus cum că de ce nu şi-au găsit ialomiţenii un stadion în ţară să-şi joace meciurile din ligă…? Ei bine, motivul pentru care trupa lui Petrescu nu va juca în ţară e că toate echipele implicate în Europa cu stadion de ligă sunt angrenate în competiţiile organizate de UEFA: Steaua în Europa League, Poli în Champions League, CFR în Europa League… şi alt stadion agreat de UEFA nu-mi mai aduc aminte… aaa, ba da, Piatra Neamţ, dar… să-mi fie cu iertare, ce dracu să caute Unirea sub Pietricica, ce interes ar fi pentru moldoveni privind trupa campioană?
Aşa că, cei din Urziceni au ales Klagenfurtul, austriecii “cotizând” un milion jumate ca ei să joace pe stadionul lor şi în plus le va asigura şi echipamentul de joc. E bine, nu? Măcar din punct de vedere financiar… Asta, dacă zvonul acesta se dovedeşte a fi real…!

Hai că mă întorc la lucru, între timp mi-am terminat cafeaua şi am şi mâncat! Cheers!