Cum apare câte un song nou de-al fufelor de la Pussycat Dolls, cum îl nominalizez la această rubrică, nu se lasă gagicile şi nu mă dezamăgesc nici de data aceasta, ultima abureală muzicală a dezbrăcatelor se intitulează “Hush hush, hush, hush”. Io le-aş zice “Hâş de-aci cu asemenea muzică”…

Nu ştiu de unde a mai apărut fătuca asta dar refrenul piesei ei de debut mă oboseşte la culme şi chiar îmi dă o stare de nervozitate peste măsură dacă o aud prea des prin diverse locuri. Ladies and gentleman… Agnes – Release-me!

Piesa lu Jason Mraz – I`m yours s-ar încadra la categoria “cea mai gay melodie din ultimii ani”…

În urmă cu câţiva ani poza în fecioara cea mai cuminte şi mai inocentă din Balcani, acuma şi-a mai dat jos din haine şi a trecut la cele lumeşti, iar stilul muzical ales de fosta Candy e dezastru (să fie în rând cu moda). La ultimul clip l-a luat pe grasul ăsta ce se intitulează chiar aşa, Grasul (Fatman) Scoop, a îmbrăcat nişte haine tip lady marmelade, a “împrumutat” ritmurile lui 20 Fingers de acu mai bine de 10 de ani şi a ieşit o lăbăreală de toată frumuseţea, o parodie în care nu reţii decât urlăturile negrului la care şi Tarzan ar fi invidios şi “ta-ra-ra-ra-ra boom” a fetei… Asta-i tot!

Oh my Good, my ears, Armand, ce dracu e cu melodia asta, ai luat supradoză când ai compus asemenea rahat? Piesa “Bonkers”, în featuring cu Dizzee Rascal e cea mai oribilă creaţie de gen din anul ăsta, poate Kid Cudi se poate bate cu Armand la această categorie… Unde e Armand ce rupea ringurile de dans în urmă cu mulţi ani cu celebrul “Witch doktor?”

De când s-au lăsat băieţii de la Sistem pe mâna lui Marius Moga, nu putea ieşi ceva ca lumea, ultimele două creaţii ale tipilor cu butoaie sună jalnic, “Never” respectiv “Boca del inferno”, la ultima piesă, “Micul Hoţard” s-a “inspirat” dintr-o creaţie de factură peruană a cântăreţei Yma Sumac. Şi clipul e destul de penibil…

Va urma!

Astăzi m-am gândit să pun pe tapet câteva piese cu iz de vară extrase din anii despre care vă vorbesc în această rubrică…

La doar 19 ani Samantha Fox debuta în show-bizz cu hit-single-ul “Touch me (I want your body)”, un cântec ce a spart toate topurile în anul 1986, londoneza reuşind un loc 3 în ţara natală şi No. 1 în mai multe ţări ale lumii printre care Canada, Suedia, Norvegia sau Elveţia în timp ce la americani s-a clasat pe poziţia a patra.
Din păcate numele “Samantha Fox” a fost unul trecător prin muzica pop, celelalte single-uri ale artistei nu au doborât succesul piesei de debut, poate doar “Nothing’s Gonna Stop Me Now” (1987) se mai poate apropia de piesa mai sus amintită…

Madonna nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cu o carieră prodigioasă de peste 20 de ani, diva pop s-a aflat întotdeauna în vârful piramidei, materialele discografice ale cântăreţei s-au ales mai mereu cu elogii, premii ori discuri de aur/platină…
În 1987, Madonna lansa “La isla bonita” un cântec ce se aude şi acum la orice radio, un hit de vară ce a prins primul loc prin UK, Franţa, Germania sau Austria şi care au făcut să tremure muuuulţi, muuuulţi ani ringurile de dans. Nu-i aşa că parcă vă apucă chefu` de-o zbenguială?

Următorul pe listă e Don Henley şi a lui “The Boys of Summer”, o piesă mai degrabă de sfârşit de vară, chiar şi clipul alb-negru îţi dă senzaţia aceasta. Lansat în octombrie 1984, single-ul a prins cea mai înaltă poziţie în UK şi locul 7 în SUA şi a fost extras de pe albumul “Building the Perfect Beast” al americanului…

Născută în 15 martie 1968 în Genoa, Sabrina Salerno debutează în muzica internaţională în 1986 cu single-ul “Sexy girl” ce a trecut neobservat prin topuri, doar un loc 20 în Italia… A urmat un an mai târziu “Lady Marmalade”, o piesă la fel de anonimă după care a lansat Boys (Summertime Love), cea mai de succes piesă a fetei, locul 1 în Italia, Franţa şi Elveţia şi poziţia secundă în Germania, Spania şi Finlanda, iar în UK s-a aflat pe 3! La acest hit, a filmat şi un videoclip destul de hot, probabil că mai aveţi un flash-back în timp referitor la faza când Sabrina, aflată în piscină, tot încerca să-şi ridice sutienul. Dacă nu vă amintiţi, ia urmăriţi videoclipul…

În 1989 se lansa una dintre cele mai de succes piese de factură latino, Kaoma – Lambada, o piesă ce nu are nevoie de nicio prezentare, e imposibil să nu fi auzit acest cântec al trupei franceze, unul ce realmente a creeat o isterie prin toată lumea, câştigând aurul în Canada, UK, Elveţia sau Suedia şi platina în Franţa şi Olanda. În topul de vânzări, s-a aflat pe locul 1 în Austria, Olanda, Germania, Franţa, Norvegia sau Suedia şi locul 4 în UK. A fost piesa anului 1989 în Franţa! Şi când te gândeşti că hitul aceata era o copie neautorizată a piesei “Llorando Se Fue” al trupei boliviene Los Kjarkas… Apropos, pe youtube în 3 ani “Lambada” are peste 31 de milioane de vizualizări! Hai s-o mai vedem şi noi o dată…

Va urma!

Astăzi GSP TV împlineşte un an! Un an de când Felix şi ai lui ne-au furat fotbalul, nouă românilor. La un an de la acea glorioasă zi nu pot să vă urez decât “Desfiinţare plăcută” şi să nu mai aud de voi niciodată, parveniţii dracului! Numai bani şi interese aveţi în cap dar cineva e acolo sus, vede acest lucru şi nu vă ajută!
Ratingul sub-unitar de la o etapă la alta spune multe despre succesul înregistrat de acest post fantomă!

Reacţii la aniversare pe pagina Gazetei sporturilor! 90% sunt negative. Asta spune multe! Sper ca peste un an să se vorbească la trecut de ei… _|_

Mi-e dor de un nou single “Chemical brothers”… Am văzut acu vreo 2 zile pe MTV un show de-al fraţilor de era să sar din pat să dansez pe acele sunete pe care doar ei ştiu să le creeze. După ce “The Prodigy” au cam apus, sound-ul legendei techno a cam lăsat de dorit pe ultimul album, cei de la CB ţin încă ştacheta sus, sper eu, pentru încă mult timp de-acu înainte! A trecut aproape un an de la ultimul single al lor “Midnight Madness”,… prea mult pentru a-mi fi foame de o porţie bună de muzică.

***

Ştiţi care e ultima mea fantezie? Să arunc în mijlocul nopţii cu un cocktail-molotov într-un mare magazin de haine second-hand. Parcă văd hainele arzând în stradă după ce în prealabil au zburat prin vitrină…

***

Am nevoie de o pauză de muncă, una mică de vreo câteva zile, deja simt mirosul de vacanţă în aer şi mă apasă o stare de letargie aproape totală. Vreau să evadez în natură, departe de tastatura, de sunetul ameninţător al telefonului sau de zgomotul imprimantei…

***

Căldură mare, mon cher… vremea pare în acest anotimp că e la extreme, ba ploi cu iz de furtună şi intemperii, ba caniculă… Nicicum nu-i bine… Ce vroiam să zic?? Aaaa… Să vă mai răcoriţi puţin, vă recomand o ieşire până la Timişoara unde se desfăşoară pe 1 august “House parade 2009″, un party pentru iniţiaţi şi nu numai şi dacă vă şi dau exemple de câteva nume, poate că o să luaţi în serios această recomandare: Above & Beyond, Talla 2XLC, Sean Tyas sau marcel Woods. Intrareaa este LIBERĂ iar locaţia este: Calea Aradului DN 69, Km 2. Mai multe aici!

***

Frumoasă ţară avem, păcat că este locuită…

***

În final, cum am început: Chemical brothers…

Ciao!

Atât…

… o fată pe numele ei Ridzi. Şi pentru că era nevasta primarului au pus-o ministresă la sport, că şi aşa aveau nevoie de o piţipoancă, să fie în pas cu modă. Şi au pus-o pe Ridzi… Ridzi pitzi, ca să rimeze…
Cu se să rimeze? Cu incompetenţa, bineînţeles! Ce treabă avea fătuca cu acest domeniu? Dar nu conta asta, aflase ea că odată ajunsă acolo sus, e ca în rai, laptele şi mierea curg în sensul acelor de ceasornic, în raport cu timpul, iar gradul de parvenită i s-ar fi construit cu fiecare secundă ce se pierdea în acea incompetenţă debordantă…
Şi-a luat postul în primire şi fără să ezite a băgat mâna în sac pentru a organiza un banal eveniment adus la rang de Oscar sau mai ştiu eu ce spectacol grandios. Totul pe vreo 600 de mii de euro. O bagatelă pentru madam care s-a şi crezut stăpâna lumii, Albă-ca-zăpada deghizată în regina cea rea sau chiar Alice în Ţara Minunilor. Mda, de poveste a fost acea acţiune, dar cu personaje reale, la urma urmei şi furtul e o artă… abstractă, ce-i drept. Bine, şi ministresa noastră privea sportul ca pe o artă abstractă, doar puterea banului o făcea stăpână însă gestiunea lor a făcut să o coste, prea multă libertate i-a fost o armă letală…
Au ciuruit-o… presa…. oamenii de rând… colegii de muncă… şi în final şi-a luat lucrurile şi a renunţat, cum era şi normal. Din păcate, povestea ei nu e singulară, ea e doar un peştişor într-un ocean contaminat de corupţie, prostie, instabilitate financiară sau mită.
Cum spuneam, o poveste reală cu personaje la fel de adevărate…
Sfârşit!

Am revenit cu al doilea episod din serialul început acu` câteva zile în care vă prezint o parte din piesele anilor 80. Astăzi vin cu 5 hituri ce, cu siguranţă că le cunoaşteţi şi, sper, vă va face plăcere reîntâlnirea cu ele!

La sfârşitul anilor `70 apărea pe piaţă direct din UK Orchestral Manoeuvres in the Dark cunoscută ca şi OMD, o formaţie de synthpop foarte apreciată atât în Europa cât şi peste ocean. Single-ul lor de debut s-a numit “Electricity” şi a fost lansat în 1979; despre el vroiam să vorbesc, fiind preferatul meu alături de “Sailing on the seven seas” dar nu se încadrau în limitele anilor aşa că m-am orientat spre “Enola gay”, hit lansat în toamna anului 1980 şi care a avut un mare succes clasându-se în mai multe ţări pe locul 1 (Franţa, Italia, Portugalia) în timp ce în UK piesa a ocupat locul 8. Single-ul a fost extras de pe albumul “Organisation” apărut în acelaşi an; până în prezent, OMD au lansat de-a lungul carierei nu mai puţin de 10 albume…

În 1985, Sandra se lansa pe scena pop-dance cu piesa “Maria Magdalena”, după ce câţiva ani activase în trupa Arabesque. Succesul nemţoaicei fusese garantat încă de la prima piesă, single-ul de debut al cântăreţei avea să atingă poziţia maximă în mai multe topuri de vânzări ale Europei, printre care şi cel din ţara natală.
A urmat single-ul “In the heat of the night”, lansat tot în acelaşi an, în noiembrie, piesa atingând locul 2 în Germania şi prima poziţie în Israel. Ajutată de fostul soţ, Sandra a reuşit să imprime muzicii pop-dance o nouă faţă, piesele artistei având întotdeauna ceva nou, ceva diferit, ce te făcea să îndrăgeşti piesa încă de la primele acorduri. Aş aminti doar câteva din single-urile ei lansate de-a lungul timpului: “Everlasting love”, “Hiroshima”, “Loreen”, “Hi! Hi! Hi!” sau “Stop for a minute”.
Ladyes and gentlemans…. Sandra – In the heat of the night!

Tot din Germania a apărut şi Alphaville, o formaţie de synthpop lansată tot la începutul anilor `80, single-ul de debut al băieţilor fiind “Big in Japan” (1984), un hit încă de la lansare, în multe ţări europene au ocupat locul 1 printre care şi Germania, iar în UK s-au clasat pe 8. Piesa face parte de pe albumul “Forever young” (cu siguranţă că ştiţi şi acest hit) ce a apărut în septembrie 1984 (îl am acasă pe o casetă apărută în Polonia), un material de succes din care s-au mai extras pe lângă piesele menţionate mai sus alte două cântece “Sounds like a melody” şi “The jet set”. Eu vă propun piesa de debut “Big in Japan”!

Întorcându-mă în timp până în 1967 dau de naşterea trupei pop britanice Fleetwood mac, o legendă pe scena muzicală internaţională, în cei peste 40 de ani de carieră au lansat zeci de single-uri şi nu prea aş vrea să intru prea mult în istoria lor pentru că m-aş lungi la post şi nu ăsta mi-e scopul. Preferata mea este “Oh! Diane” (1982), la egalitate cu “Little lies” (1987), totuşi balanţa o înclin în favoarea primei piese ce a prins doar un loc 9 în UK. Single-ul a fost extras de pe albumul “Mirage” apărut tot în 1982 şi care a reuşit să atingă poziţia 1 în clasamentul de vânzări din SUA!

Fancy este ultimul ce-l voi prezenta astăzi. Solistul german din zona disco-pop a debutat în 1984 cu single-ul “Slice me nice” ce nu a reuşit să impresioneze, prinzând doar poziţia a 11-a în ţara natală!
De-a lungul carierei a lansat vreo 25 de albume şi alte zeci de single-uri, poate cel mai cunoscut este “Bolero”, un hit al anului 1985 ce a stat vreo 6 luni pe locul 1 în Spania!
Să vedem dacă merită…

Va urma!

Sunt mare fan al muzicii electronice, în special al ritmurilor trance şi asta cred că s-a observat din unele posturi pe care le-am postat aici de-a lungul timpului. Ascult foarte multe piese de această factură, cel puţin 40-50 de track-uri pe săptămână, youtube fiind principala sursă de informare şi principalul site de unde-mi iau noutăţile… Ar mai fi şi contul de myspace unde am în listă numele pe care le urmăresc din industria muzicală, şi nu numai…
Muzica e în continuă schimbare şi perfecţionare, şi ritmurile trance sunt surprinse de această modernizare, fiind mai “atrăgătoare” şi mai sexy ca niciodată. Imaginaţi-vă un balearic-trance ascultat la volum maxim în timp ce vă relaxaţi pe un şezlong aflat pe o plajă exotică în timp ce sorbiţi un cocktail colorat… o imagine clasică de altfel…
Câteva dintre numele consacrate ale trance-ului au apărut pe piaţă cu single-uri de vară, de vacanţă, încercând să ne albească nopţile acestui anotimp. Unii m-au dezamăgit, alţii rulllzzzzz…….

Blank & Jones sunt primii pe listă, o încercare a celebrului duo de schimbare de stil, din păcate cam neinspirată, cel puţin aşa consider eu, o schimbare radicală la noua piesă “Lazy life”, ce nu aduce deloc cu stilul ce i-a consacrat pe cei doi în urmă cu câţiva ani. Probabil că vă mai amintiţi de “Cream”, “Watching the waves”, “Desire”, “DJ culture” sau “After love”, piese ce întotdeauna te bine-dispunea. “Lazy life” sună destul de chill, voice-ul este realizat de un negru ce cântă pentru nişte tipe în costul de baie şi dansează… nimic ieşit din comun, ceva ieftin şi apropiat  de ce ar scoate Play & Win sau Dony ori alţii de gen… O porcărie!

ATB anunţase pe pagina lui de myspace că următorul lui single extras de pe albumul “Future memories” este “Behind”, data la care se va lansa acest single nu a fost anunţată dar din păcate piesa este una dintre cele mai slabe pe care Andre le-a lansat de-a lungul carierei. Poate doar coverurile “Killer” şi “You`re not alone” au fost mai neinspirate… În fine, decizia îi aparţine dar eu cred că nu va face mulţi pureci în clasamentele de vânzări. Erau cel puţin 4 piese de pe album ce meritau scoase pe single: “My everything”, “Future memories”, Still here” sau chiar “Swept away”. Aştept urmărorul single…

Pe 13 iulie se va lansa următorul single a lui Chicane intitulat “Poppiholla”, un adevărat hit în acelaşi stil cu care ne-a obişnuit Nicholas Bracegirdle, chiar ieri am văzut clipul şi m-a fascinat încă de la prima ascultare, o operă de artă practic. Super… ce să mai zic, ascult piesa şi gândul îmi zboară la vacanţă. La un concediu departe de casă, de telefoane, de faxuri, emailuri, stres şi criză..
Merită toţi banii, îl recomand tuturor, nu doar ascultătorilor de trance!

Armin van Buuren a dus-o pe Jacqueline Govaert în studio şi au înregistrat în urmă cu câteva săptămâni “Never Say Never”, piesă ce nu depăşeşte valoarea lui “In and out of love”, poate cea mai reuşită creaţie a artistului, dar care sună cât de cât onorabil, merge la party-uri …

În final, recomandarea săptămânii, piesă ce o să o găsiţi şi în #S.T.Î.L.P.U. Top 10 de săptămâna viitoare! Este vorba de M6 – Opus sectrum ! Enjoy!

Sâmbătă aveam un drum de făcut la Ineu, nu am mai călcat p-acolo de ceva vreme, aşa că era bine-venită o astfel de călătorie. Am ales ca mijloc de transport personalul de Gurahonţ de 8:13. Când am ajuns la gară, garnitura nu era trasă pe linie aşa că, după ce ne-am luat bilet am mai aşteptat vreo 10 minute pe peron. Din depărtare se observă agitaţie… două vagoane tip “motoare” parchează pe linia pe care trebuia să fie trenul nostru. Nu am luat în serios acţiunea gândindu-mă că ar putea fi doar o manevră a celor de la CFR, nicidecum că acea garnitură avea să ne ducă la destinaţie…
Am urcat, puţin descurajaţi de imaginea ce ni se arăta în faţă, o imagine desprinsă din trecut, la negativ însă, nemulţumirea călătorilor se citea în glas! Dacă ştiam ce troacă de tren va fi, cu siguranţă că mergeam la autogară pentru a schimba mijlocul de transport… Condiţiile din vagon au fost execrabile, scaunele erau extrem de murdare, coşurile de gunoi lipseau cu desăvârşire, la budă n-am fost că nu vroiam să-mi stric ziua dar am încercat să-mi imaginez cum ar fi înauntru, ce mai… se circula ca în anii `70…
Nu înţeleg cum la început de secol 21 să se circule într-un asemenea hal, într-o ţară ce se vrea europeană… E clar că ruta Arad-Brad e în regres continuu de la an la altul, probabil din cauză că, cică, nu e rentabilă… Se observă asta pe staţiile prin care am trecut, un aer sterp le-a cuprins, sunt ZECI de ani de când nu s-a mişcat un deget pentru imaginea lor, măcar un strat de vopsea sau o bancă recondiţionată ori o fereastră schimbată. Dar NIMIC! De exemplu, gara din Mocrea a dispărut de pe faţa pământului, doat fundaţia din beton se mai observă. În locul ei s-a ridicat la câţiva metri distanţă un “adăpost” pentru ploaie, construit în stilul celor din staţiile de autobus, dar din păcate doar cupola se sprijinea pe un schelet metalic, restul s-a distrus, ori s-a furat… Trist, dar din păcate, starea Naţiunii a cuprins şi căile ferate… O schimbare în bine în acest domeniu? Niciodată!

În urmă cu ceva vreme scriam un post despte nostalgiile mele legate de ritmurile eurodance ale anilor 90 şi de amprenta pe care le-a lăsat asupra mea de-a lungul timpului… Ei bine, dau ceasul înapoi depăşind graniţa lui 1990 şi coborând puţin în istorie dau de câteva piese ce le-am descoperit undeva prin perioada liceului, vremurile în care ele erau hituri pe la radio/TV ori pe ringurile de dans m-au găsit într-o perioadă a inocenţei…


În 1987 apărea pe “sticlă” o puştoaică din Franţa de nici 15 ani ce a dat topurile peste cap cu single-ul său “Joe le taxi”. În ţara natală, piesa a stat în topuri 11 săptămâni pe primul loc iar în Marea Britanie a atins poziţia a 3-a. S-a ales cu platina după vânzări de peste 1.000.000 de unităţi. Frumoasa cântăreaţă şi-a lansat albumul de debut în 1988 intitulat “Marilyn & John”, printre cele 10 piese aflându-se şi “Joe le taxi”. În topul de albume din Franţa, acest material a ocupat locul 13.

Tot în 1987 se lansa Mauro – Buona Sera-Ciao ciao, un disco energic ce te ridica de pe scaun chiar dacă era 5 dimineaţa şi te apucase deja somnul… În octombrie 1987 se lansa în Germania maxi-single-ul ce cuprindea pe lângă cele două variante ale piesei sus-amintite şi single-ul Olé Olé. Nu s-a mai auzit din păcate mai nimic de la Mauro Sebaste, intrând în anonimat după lansarea acestui hit…

Din categoria disco-fox făcea parte şi CC Catch, o cântăreaţă născută în 1964 în Olanda şi care şi-a câştigat rapid faima, mai ales după ce şi-a început colaborarea cu bine-cunoscutul Dieter Bohlen de la Modern Talking din 1985. “Backseat Of Your Cadillac” a apărut în 1988 fiind al 9-lea single al artistei dar care a prins doar locul 10 în Germania şi locul 6 în Spania, neegalând performanţa unui “House of Mystic Lights” sau “Cause You Are Young” care au atins poziţia maximă în topurile de single-uri de prin Europa… E una dintre preferinţele mele, o numesc piesă de week-end, o piesă caldă de vară şi de ce nu, chiar de plajă…

Nu se putea să lipsească din lista mea, Belinda Carlise, americanca ce rupea minţile bărbaţilor la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 cu frumuseţea s-a supranaturală, cea care, prin stilul său unic îşi punea amprenta asupra succesului, single-urile lansate de ea au fost mereu în fruntea clasamentelor. Nici “Leave the light on” nu face excepţie de la regulă, piesa ce a fost lansată în 1989 (Belinda avea 31 de ani) a atins locul 4 în UK şi poziţia a 11-a în clasamentul din ţara natală. Acest hit-single a fost extras de pe albumul “Runaway Horses” ce a fost lansat în acelaşi an…

O apariţie exotică a fost şi cea a celor de la Finzy Kontini, adică Bruno Rosellini, Claudia Colombi şi Fabrizio Baldoni; trupa a ieşit în evidenţă în 1985 cu single-ul “Cha cha cha”. Albumul cu acelaşi titlu va apărea doi ani mai târziu şi va conţine 8 piese. A fost hitul cel mai cunoscut al trupei, din păcate anonimatul şi-a spus cuvântul şi în cazul lor!

Va urma!