Ar putea crede cei ce-mi citesc blogul că sunt prea răutăcios, deoarece scriu doar la modul negativ despre industria muzicală românească. Ei bine, astăzi m-am gândit să încep un serial despre vocile ce m-au impresionat, le respect şi merită puţină atenţie, merită ascultate şi, din când în când mai trebuie scoase de la naftalină pentru a ne colora puţin universul muzical…
Printre cei ce se vor afla la această rubrică vor fi: Florin Chilian, Adriana Balint, Bosquito etc…
Primul nume pe lista mea este cel a lui Adriana Balint, interpreta ce la începulul anilor 2000 a încercat o mică revoluţie în materie de muzică…

Venită parcă dintr-o altă lume şi cu impunătoru-i glas a vrut să răzbească prin superficialitatea muzicii autohtone, printre himerele din show-bizz-ul acelor vremuri… a vrut să încerce Altceva, o elegie aproape de perfecţiune… Şi-a îmbinat vocea cu sunete izoterice, spirituale, de factură celtică şi a reuşit să editeze un album excelent chiar dacă era doar o liceană de 17 ani, descriind sentimente, vise, sau realităţi într-o maturitate excesivă, ca o adevărată interpretă!

“Altceva” a apărut în 2001 şi conţinea 10 piese dintre care 3 au fost extrase pe single, astfel: Emoţie de toamnă (versuri Nichita Stănescu), “Aripi” şi “Pleacă şi uită-mă”.
Trei piese de single şi altele la fel de bune, realizate într-o originalitate generoasă ce au îmbogăţit albumul, printre care remarc: “…şi plângea”, “De ce?”, “Pentru tine”, “Aud o voce” sau “Ploua”…

Un an mai târziu artista îşi lansează al doilea material intitulat “Mai aproape de cer”, piesele de pe acest album fiind de natură religioasă. Cele două single-uri extrase sunt “Linişte” şi “Spre lumină”.
Ambele albume au purtat amprenta casei de discuri “Fundaţia culturală Phoenix”…

Din păcate, după cele două albume prezentate mai sus, a dispărut de pe scena muzicală lăsând în gol în sufletele celor ce au început să-i îndrăgească stilul, să-i iubească muzica. Ne este dor de ritmurile ei aduse la rang de artă, ne e datoare nouă celor ce iubim cu adevărat muzica bună, ştim că mai are potenţial pentru a renaşte şi pentru a ne delecta auzul cu minunăţia sunetului vocii ei născut dintr-o splendoare aparte…

Pe final, o mostră de pe Altceva: Pleacă şi uită-mă …

Cu toate că hulitul nostru campionat naşte monştrii etapă de etapă, scandalurile legate de arbitraje, blaturi sau alte manevre ale preşedinţilor de cluburi şi nu numai, iată că avem 5 echipe din 6 calificate în grupele competiţiilor în care au fost angrenate: Urziceni în Champions League, Cluj, Dinamo, Steaua şi Timişoara în Europa League. Numai Vasluiul a “cedat” locul din grupe celor de la AEK Atena.
Sincer, după tragerea la sorţi a partidelor din acest play-off a Europa League, am pus un pronostic referitor la soarta echipelor ce se vor califica şi în afară de Dinamo şi Vaslui, am mers pe mâna celorlalte echipe că vor reuşi să facă pasul spre grupe.
Să vin cu argumente – Vasluiul a căzut cu o echipă incomodă şi experienţa lor pe plan european este destul de subţire, astfel că nu le-am dat mari şanse moldovenilor. În ceea ce-i priveşte pe “câini”… în ultimele sezoane s-au cam făcut de minune prin cupele europene şi am mers pe mâna statisticii, mai ales că nici nu sunt un fan al bucureştenilor…
Cu toate că avem un campionat mediocru-slab, utopia face să avem număr record de echipe în ce-a de-a doua competiţie europeană – 4, la fel ca şi olandezii şi austriecii şi o echipă calificată direct în cea mai importantă competiţie europeană intercluburi.
Stau şi mă întreb, cum dracu` se face că într-un campionat presărat de scandaluri să avem succes în cupele europene? Nu pot să-mi explic unele lucruri şi acesta este unul dintre ele…
Acuma dacă suntem şi puţin realişti şi privim puţin atent la adversarii alor noştrii ne dăm seama că nu au fost chiar de calibru, Steaua a jucat în tururile acestea cu adversari de mâna a treia, Clujul a jucat cu Sarajevo, un club din fosta iugoslavie dar care nu a pus mari probleme ardelenilor. Timişoara s-a calificat direct în grupe după ce i-a eliminat pe Şahtior şi au fost “scoşi” de Stuttgart… iar Dinamo a picat cu Liberec, o echipă incomodă la prima vedere, asta s-a observat din meciul tur când cehii au câştigat în “groapă” cu 2-0… pe teren. 3-0 la “masa verde” după incidentele spectatorilor români…
Şi 3-0 nu a fost destul pentru adversari… cine credea vreodată că Dinamo, o echipă previzibilă şi obişnuită cu ratarea obiectivului european încă din primul tur va reuşi să dea lovitura? Cine credea că va învinge vreodată cu 3-0 “afară”? Cred că şi suporterii lor s-au obişnuit cu ideea că vor rata şi anul acesta sezonul european… Dar nu a fost deloc aşa, aseara “câinii” au câştigat într-o manieră clară cum nu le stă lor în caracter să o facă, punându-ne pe noi chibiţii într-o nebuloasă totală în ceea ce priveşte clubul de pe Dâmboviţa…
Aşadar, după ce Urziceniul şi-a aflat ieri seară adversarii din Champions League (Sevilla, Rangers şi Urziceni), astăzi de la 14:00 se vor trage la sorţi grupele pentru Europa League, cele 4 echipe româneşti sunt amplasate astfel: Steaua- urna 1, fiind cap de serie, Dinamo – urna a treia iar Poli şi CFR în urna a patra.

Eight Wonder a fost o trupă britanică a anilor 80, cu un mare succes în Japonia şi Italia. Debutul lor are loc în 1983 dar succesul a apărut abia în 1985 când piesa “Stay With Me” a ocupat prima poziţie în clasamentele celor două ţări amintite mai sus.
Piesa “When The Phone Stops Ringing” pe care am ales-o pentru rubrica aceasta a fost lansată în 1987 şi a ajuns pe poziţia maximă în Japonia. În ţara natală nu a “prins” primele 100…
Cel mai de succes single în UK a fost “I`m not scared” ce a atins locul 7 în clasamentul de vânzări…
Din păcate, trupa a dispărut rapid de pe scena muzicii internaţionale, ultimul single a lui Eight Wonder a fost “Use me” ce a ocupat poziţia a 3-a în Japonia.
Pe solista Patsy Kensit o consider una dintre cele mai feminine artiste ce s-au perindat prin muzica pop, pe lângă rolul de fostă solistă a acestei trupe, Patsy e şi actriţă… Watch the video!

În 1977 Cindi Lauper debuta cu “You Make Loving Fun”, o piesă fără succes însă, clasamentele muzicale nu au primit-o cu entuziasm…
Revenirea americancei din 1983 cu “Girls Just Want to Have Fun” a fost de bun augur, piesa fiind un hit a acelui an, ocupând poziţii înalte în mai multe ţări ale mapamondului…
Un an mai târziu apare “Time after time”, poate cel mai de succes single al cântăreţei, ocupând prima poziţie în SUA sau 3 în UK.
Piesa a fost extrasă de pe albumul “She’s So Unusual” apărut în decembrie 1983, un material de platină în SUA, Australia şi Canada şi aur în Germania şi UK…
Anul trecut Cindi lansa Bring Ya to the Brink de pe care s-a extras un single extraordinar “Into the Nightlife”, dar care a ajuns pe un loc 168 în UK… deh, tineretul nu mai ştie ce e de calitate, ţâţe şi craci să fie şi r`n`b cât de mult… Decăderea muzicii pe mapamond a început de câţiva ani şi nu cred că-şi va mai reveni!

Al doilea single al celor de la Visage se chema “Fade to grey” şi a fost lansat la sfârşitul anilor 80, fiind cel mai de succes hit al britanicilor, locul 1 în Germania şi poziţia a 8-a în UK. Piesa se remarcă printr-un sound destul de modern pentru acele vremuri, un synthpop nelipsit de pe ringurile de dans ale acelor ani!

Shakin Stevens cu siguranţă că vă spune ceva… Artistul galez debuta în 1968 la vârsta de 20 de ani ca şi component al trupei Shakin’ Stevens and the Sunsets însă succesul lui apare abia prin 1981, când deja îmbrăţişase cariera solo. Single-uri precum “You Drive Me Crazy”, “It’s Raining”, “Oh Julie”, “Give Me Your Heart Tonight” sau “Cry Just A Little Bit” au făcut deliciul fanilor rock`n`roll-ului şi nu numai, titlurile de mai sus prinzând mai mereu charturile din lumea întreagă.
Dintre piesele enumerate, m-am oprit la “Give Me Your Heart Tonight”, un single apărut în 1982 şi care a fost extras de pe albumul cu acelaşi nume. În Irlanda s-a clast pe 5, în UK a fost pe 13 iar în Germania a fost pe 7… S-o auzim!

Când aţi ascultat refrenul de la “Toy Soldiers” a lui Eminem vă trecea prin minte “oare a cui a fost piesa asta” şi după un exerciţiu mental de câteva secunte îţi ziceai: Martika…
În 1989, americanca lansa acest single ce ajungea până pe locul 5 în topul de vânzări din UK şi tot pe acelaşi loc şi în Germania. Este o piesă pop foarte reuşită, cu valenţe de slow, un song de ascultat şi în zilele noastre la orice post de radio care se respectă!
Preferata mea de la Martika este “Love… Thy Will Be Done”, însă piesa a apărut în 1991 şi nu face studiul acestei rubrici… :-)

Va urma

O parte din concediul acesta m-am hotărât să-l “sacrific” făcând o vizită la Marea Neagră, nu am mai fost din 1993 şi chiar vroiam să o văd, mi-era dor de valuri, de soare, plajă…
Gurile rele spuneau că “du-te oriunde în lume numa` la mare nu!”… Ba că îi mizerie, ba că sunt alge, ba că serviciile lasă de dorit etc…
Nu m-am lăsat înduplecat. Eu cu prietena mea Erika, cu sora ei Gabriela + doi prieteni din Cluj (ex. Ineu) Bianca şi Claudiu, ne-am programat un week-end prelungit pentru un tur de forţă pe litoral. Bine, legenda spune că “din concediu te întorci mai obosit de cum ai plecat” e foarte adevărată, nu am avut niciodată dubii că nu e aşa…
Chiar de săptămâna trecută mi s-a arătat că o să am o vacanţă zbuciumată, nişte treburi pe la muncă m-au făcut să-mi reglez ceasul destul de matinal ca să le rezolv, astfel că zilele de dinaintea acestei plecări m-au ţinut în priză, nu au fost deloc monotone.
Joi dimineaţă, după ce mi-am rezolvat unele trebuşoare prin oraş am pornit cu microbusul înspre Oradea de unde aveam să luăm trenul spre Cluj-Napoca, de acolo aveam legătură mai bună spre destinaţie aşa că de acolo începe călătoria mea…
Din păcate nu sunt un mare narator în materie de vacanţe, astfel că o să încerc să vă generalizez un jurnal de călătorie în stilul Tiq cu care v-am obişnuit pe acest blog…
Drumul spre Cluj a fost liniştit, presărat cu peisaje foarte plăcute ochiului, dar şi condimentată la un moment dat cu o discuţie între un poliţist şi un tip ce urcase cu bicicleta în tren ” ai bilet?” “n-am”, “n-ai bilet şi urci şi cu bicicleta?”, “scrie undeva că nu am voie sa urc cu bicicleta?, daca tu îmi araţi ca scrie undeva atunci mai zic, dar aşa…” Ceva de genu`, păcat că n-am avut ceva la mână să-nregistrez toata discuţia că era mai ceva ca la Vacanţa mare… În fine, concluzia a fost că tipul cu bicicleta a coborât forţat la următoarea staţie bolborosind la cel ce l-a pedepsit…
Am ajuns la Cluj pe la 8 fără 20 unde am şi înnoptat, asta după ce am băgat un poker ca în filmele cu gangsteri… :)
Am pornit de dimineaţă înspre mare pe drumul Cluj-Braşov-Buzău-Slobozia-Constanţa şi am ajuns noaptea după 11… Am făcut un popas la Vulcanii Noroioşi din Jud. Buzău şi altele la o pauză de mâncare, băutură, golire sau alimentare (a maşinii)…
Ne-am cazat la Constanţa la un apartament de 4 stele, mai internetul lipsea să avem toate condiţiile, da cui îi trebuie internet în vacanţă…? :)
Toată lumea obosită de pe drum… somn… a doua zi pe la 8… trezirea… eu, personal, m-am trezit ca puiul în toaletă… dar mi-am revenit rapid, mai ales după ce am revăzut marea după 16 ani… Plaja din Constanţa a fost OK, nisipul fin, marea calmă, poate prea calmă pentru o zi a Marinei.
Ce nu înţeleg eu e aşa zisul topless a celor trecute de 40 de ani şi care-şi expun fostele bijuterii la ultra-violete. Chiar nu se uită în oglindă înainte de a se duce pe plajă… Şi unele din ele mai erau şi cu copii…
Mâncarea a fost cât de cât OK, mai puţin kebabul sau alte sandwich-uri d-astea exotice. Şi io le făceam mai bune… Băutura a fost destul de scumpă, 6 lei l de Pepsi, 4,5 lei 2 l de apă minerală…
2 zile am stat la Constanţa, la plaja numită Modern iar a 3-a zi am mers la Mamaia… acolo apa a fost cu alge şi nisipul mai fin, cele două ingrediente au făcut diferenţa între cele două plaje. Valuri au fost din belşug astfel că tot tacâmul a fost întreg… Bine, când am plecat de acasă aveam în gând să merg printr-un club dar seara eram tare obosiţi astfel că am lăsat-o pentru altă vară…
Aaaa, uitai să vă zic, a fost ceva târg de antichităţi în faţă la Muzeul din Constanţa, astfel că tarabagii cu vechituri au năpădit platforma din faţa instituţiei… nu m-am răbdat să nu-mi sporesc coleţia de monede, achiziţionându-mi vreo 17 exemplare!
La întoarcere am urmat traseul de pe valea Oltului unde am poposit pe la Mănăstirea Cozia, asta după ce în prealabil am admirat minunăţiile Călimăneştiului urmat de un “Tre` să venim şi noi p-aci…!”
Am ajuns acasă pe la 11 noaptea, cu toate playlisturile celor de la Europa FM şi Info Pro învăţate (mă mir că am rezistat :D ), numa` bine că am mai prins o fărâmă din Poli – Stuttgart 0-2… A fost frumos, scurt, obositor dar relaxant… A doua zi m-am trezit să merg la muncă, iar aveam de rezolvat ceva urgent… Cam asta a fost vacanţa mea, povestită în câteva rânduri, cum spuneam nu sunt un narator bun al călătoriilor, deci, totul s-a rezumat la o descriere cât mai generală, sunt alţii în măsură să povestească mai în amănunt, de exemplu Bianca.

… ce merită vizitată, avem peisaje extrem de pitoreşti, preluate parcă din cărţile de basme, merită măcar să faceţi un tur al ţării, aşa într-un week-end, o relaxare bine-venită într-o fărâmă de concediu. Merită, chiar recomand… Eu tocmai vin de la o mică vacanţă în care am făcut un tur de forţă Arad-Constanţa şi am rămas la aceeaşi concluzie ca la ultima experienţă de acest gen referitor la peisajele ce ne împodobesc teritoriul.
Hai să lăsăm la o parte faptul că serviciile sunt aşa cum sunt sau că unele drumuri sunt proaste şi să privim cu ochi pozitivi ceea ce ne-a lăsat natura moştenire…
Mai multe despre călătoria mea într-un alt post…

No comment!

Fiincă luna lui august e considerată luna concediilor, astăzi m-am gândit să vin cu un post de vacanţă referitor la personajele clasice întâlnite pe mijloacele de transport. Cu siguranţă că şi voi v-aţi întâlnit cu unele dintre ele!

1. Babele cu coşări – De cum dă căldura, de cum se arată vremea bună, apar şi babele pe mijloacele de transport, ducând după ele coşări de diferite mărimi şi diferite culori. Cu ceapă, căpşuni, flori, lapte sau frunze de pătrunjel, ele sunt nelipsite din peisajul călătoriilor noastre. Iar când trebuie să coboare te roagă să le ajuţi să-şi dea jos marfa. Sunt enervante, uneori chiar nepoliticoase. În unele cazuri coşările pot fi înlocuite cu plase de rafie… Sunt cele mai clasice personaje, câteodată le mai întâlniţi chiar şi iarna!

2. Vânzătorii ambulanţi - Pot fi recunoscuţi foarte uşor, au o plasă în mână sau o geantă pe umăr… Şi aceştia pot fi împărţiţi în mai multe categorii:
- vânzătorii de pixuri, brelocuri, icoane – sau aşa-zişii surdo-muţi
- vânzătorii de seminţe, cutii cu leucoplast, napolitane sau ciocolată
- vânzătorii de ciorapi, chiloţi etc
- vânzătorii de ziare

3. Ciorditorii - Personaje ce acţionează de obicei în echipă şi în special în zonele aglomerate. Dacă după o călătorie cu tramvaiul/autobusul ai observat că îţi lipseşte portofelul, telefonul mobil sau ai geanta tăiată înseamnă că ai avut ghinionul să te întâlneşti cu ei. Nu-ţi mai rămâne decât să te îndrepţi spre cea mai apropiată secţie de poliţie pentru a raporta furtul. Şansele ca lucrurile să-ţi fie recuperate sunt foarte mici însă…

4. Cerşetorii – Nu fac excepţie de la regulă, ei pot fi întâlniţi pe orice mijloc de transport: tren, tramvai, metrou, trolebus sau autobus… mai puţin avion. Sunt şi aceştia de mai multe categori: fie sunt singuri, fie în grup…
Cei singuri pot fi:
- de obicei un borac nespălat ce îşi începe recitalul de cum s-a urcat în vagon şi uşile se închid, recital constând din următoarele fraze: “Ajutaţi-mă, în numele Domnului” sau “Sunt orfan şi nu am bani de mâncare” ori “Am X fraţi acasă şi suntem foarte săraci” etc, sau acelaşi borac recitând celebrele versuri:

Mamelor din lumea-ntreaga,
Eu va dau un singur sfat
Nu lăsaţi copii pe stradă
Din cauza unui bărbat.

Căci copilul fără mamă
E ca frunza fara plop.
Azi se naşte, mâine moare
Si nu-l poţi uita de fel.

Tristă este căprioara
Rătăcită printre munţi.
Dar mai trist este copilul
Care nu are părinţi.

- un tip “surdo-mut” înfigându-ţi un bilet în faţă după care-şi face una-două cruci apoi îşi întinde mâna…
- un handicapat târându-se pe podea în timp ce imploră călătorii să îi dea ceva mărunţi…

În grup poate fi – cazul clasic – O mamă cu 1-2 copii după ea, blindată cu câteva plase, de obicei copii sunt murdari şi dezbrăcaţi, dar în multe cazuri se poate observa chiar şi un nou născut sugând de la femeie… :-&

Va urma

Cel de-al cincilea album al celebrei trupe Dire Straits se numeşte “Brothers in arms”, de unde a fost extras şi single-ul cu acelaşi nume, ce s-a lansat în anul 1985 şi care din păcate nu a avut o undă favorabilă prin clasamente cu toate că este de 5 stele, doar locul 16 în UK în topul de vânzări al aceluiaşi an! Cu toate acestea, albumul britanicilor a atins poziţia maximă îm mai multe ţări ale lumii printre care: UK, Australia, Canada, Germania sau Franţa. Cel mai de succes single de pe acest material a fost “Money for nothing”, ce a ocupat primul loc în USA!

Controversata piesă “Jeanny” a non-conformistului artist austriac Falco a avut un real succes în Europa, o parte a acestei reuşite datează şi datorită scandalului din jurul său prin prisma versurilor, puţin filosofice şi interpretabile… Cântecul a apărut în 1986 şi a ocupat prima poziţie în chartul de vânzări austriac dar şi din Suedia, Germania sau Olanda. E una dintre piesele mele preferate ce face parte dintr-un TOP 10 personal all time! Din păcate artistul s-a stins din viaţă într-un accident de maşină în 1998 la vârsta de 41 de ani pe când se afla în Republica Dominicană, lăsând în urmă o carieră muzicală destul de bogată şi uneori chiar controversată…

“With or without you” este cel mai reuşit single de pe albumul “The Joshua Tree” a irlandezilor de la U2, single apărut în 1987 şi care a atins poziţia maximă în USA şi locul 4 în UK. Este unul dintre cele mai “adevărate” cântece ale formaţiei alături de “Desire”, “Fly”, “Beautiful day” sau “One”…

Formaţia olandeză fără nume, BZN, a lansat în 1982 poate cel mai cunoscut hit al lor, “Blue eyes”, ce a ajuns până pe 5 în topul de vânzări din ţara natală… În UK acest song nu a “prins” primele 40 de poziţii, BZN aflându-se mai mereu în clasamentele de vânzări din Germania sau Belgia…

Rockerul britanic Billy Idol lansa în 1987 o excelentă baladă intitulată “Sweet sixteen” ce a cel mai bine în Germania unde a ocupat locul 2 şi abia poziţia a 17-a în UK. Piesa a fost extrasă de pe albumul “Whiplash smile” ce a apărut în 1986 şi din care s-au mai extras şi alte single-uri precum “To Be a Lover”, “Don’t Need a Gun”. Materialul a fost certificat cu platină!

Ieri a fost ultima mea reprezentaţie la echipa de fotbal Mureşana, ultima partidă înainte de transferul la Şofronea, de azi nu mai fac parte din lotul formaţiei la care am activat 8 ani fără întrerupere, 8 ani de satisfacţii, dezamăgiri, bucurii sau scandaluri,… 8 ani cu bune şi rele!
A fost destul pentru mine, din păcate după 8 ani las în urmă o echipă decimată, după un campionat aproape ratat cu o salvare de la retrogradare in extremis, după atâtea incertitudini am zis să renunţ, aveam nevoie de o schimbare şi de aceea m-am decis să plec, îmi pare rău că în asemenea condiţii…
Ieri, într-o atmosferă dezolantă am jucat ultima mea partidă pentru formaţie, 0-3 în cupă cu Munarul, un 0-3 ruşinos în faţa a nici 20 de spectatori. A fost un meci groaznic făcut de echipă, fiind învinşi de una dintre formaţiile ce nu emitea nicio pretenţie în urmă cu câţiva ani pe acest teren…
Mâine o să debutez la noua mea formaţie în amicalul ce-l voi disputa chiar la … Ineu, pe stadionul Central, fiind o premieră pentru mine, nu am mai avut ocazia ca în cei 8 ani să joc măcar un meci amical pe acest stadion!
Ieri am evoluat în ultimele 25 de minute, cu acelaşi număr 16 cu care am jucat în prima partidă din “Promoţie”, acel 3-0 de pe teren propriu în faţa lui Eagles Fântânele în faţa a 200 de spectatori! Din vechea formaţie doar Trif se mai află în lotul pentru noul sezon, însă doar eu am făcut-o fără întrerupere, cu mici pauze de accidentări ori conflicte cu unii antrenori…
Poate că vreodată o să mă mai întorc la Mureşana, cine ştie ce mai aduce viitorul, poate că o să mai am ocazia să văd spectatorii bucurându-se în faţa succeselor băieţilor ori măcar a unei promovări istorice în a 4-a ligă… Nu ştiu ce va fi, cert este că eu le urez multă baftă în continuare şi să încerce să se reabiliteze din toate punctele de vedere pentru a atrage din nou spectatorii la meciuri, acei nebuni care odată erau în unele deplasări mai numeroşi ca cei ai gazdelor.
În final, singura mea reuşită “trasă” pe un suport video!