Donatoarea de lepşe mi-a încredinţat o nouă sarcină, de data aceasta e pe teme fotografice. Iniţial nu am vrut să dau răspuns acestei invitaţii de o “rezolva” din cauza faptului că pozele nu sunt specialitatea mea, dar am hotărât că totuşi ar fi bine să nu rămân dator, mai ales că am fost unul dintre Aleşi şi ar fi fost păcat ca pentru o fotografie să-mi stric reputaţia… (nu ştiu de unde am mai scos-o şi pe asta)

Aşadar, să lăsăm imaginea să vorbească, cu specificaţia că respectiva fotografie a fost făcută prin 2001 în Dealul Mocrei, într-o zi călduroasă de August când surplusul de energie şi de imaginaţie s-au contopt rezultând un Eu “inspectând” un acoperiş distrus al unei căsuţe din respectiva zonă.

Astăzi vă voi prezenta un episod mai special dedicat câtorva hituri ale anilor `80 în Balcani…

Prin 1985, Neda Ukraden lansa o piesă de suflet intitulată “Zora je” ce s-a vândut în ţara natală în 500.000 de exemplare! Cu o carieră prodigioasă în fosta Iugoslavie, autoare a 20 de albume, Neda a fost mai mereu în prin planul ritmurilor folk fiind apreciată nu doar în ţara de baştină ci şi în afara ei!

Magazin vă spune ceva?
Apărută prin 1970 sub denumirea “Dalmatinski magazin”, formaţia croată avându-şi originile în Split şi-a început practic succesul în 1982 când, sub numele Magazin, au lansat “Slatko stanje”, un single vândut în 2000 de copii…
În 1986 “Put putujem” vindea 670000 de exemplare, fiind cel mai bine vândut hit al formaţiei, de la origini şi până în prezent! Piesa a fost extrasă de pe albumul cu acelaşi nume apărut în acelaşi an, de pe acest material vă mai recomand “Sve bi seke ljubile mornare” sau “Srce zna” unde vocea Ljiljanei Nikolovska face ravagii…

Fahreta Živojinović s-a născut la 20 octombrie 1960 la Brčko (Bosnia-Herţegovina) şi sub numele de Lepa Brena, este cea mai de succes cântăreaţă din fostul bloc iugoslav .
Cu 18 albume lansate, Lepa Brena a vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume, recordul în Iugoslavia îl deţine albumul “Bato, Bato” din 1984 cu 1100000 de copii vândute!
În 1984, “Zivela Jugoslavija” se cânta prin tot balcaniul, fiind cel mai cunoscut hit al cântăreţei. În acelaşi an, Lepa Brena concerta pe actualul stadion “Dan Păltinişanu” în faţa a peste 40000 de oameni, creând o adevărată isterie în Banat cu showul său!
Acum, după situaţia mult încercată de conflicte din ultimii 20 de ani de pe acest teritoriu, acest single probabil că naşte reacţii pro şi contra din partea celor din spaţiul ex-iugoslav..

Milo Vasić, având numele de scenă Jasmin Stavros, s-a născut în 1954 la Split si a apărut pe scena muzicală balcanică în 1987 când a lansat albumul “Priče iz kavane”. Este cunsoscut cu single-ul “Umoran san” (pe care vi-l şi prezint mai jos) lansat în 1989 şi extras de pe albumul “Ljubio sam anđela” …
De la el vă mai recomand “Ljubio sam anđela” apărut în acelaşi an cu single-ul de mai sus, “Kad se prijatelji rastaju” din 1991, “Dao bi sto amerika” ori “Oci moje”…

În 1983, în New Jersey se năştea trupa rock Bon Jovi, una dintre cele mai de importante formaţii de gen din lume, membrii ei fiind: Jon Bon Jovi, Richie Sambora, David Bryan, Tico Torres, Hugh McDonald. Primul single lansat de ei s-a numit “Runnaway”, ce a atins doar locul 39 în State. Piesa a fost extrasă de pe albumul omonim apărut un an mai târziu.
Cel mai de succes single al formaţiei a fost “Livin’ on a Prayer”, apărut în 1986 şi care a fost “number one” în SUA şi Canada şi s-a clasat pe locul 4 în UK. Piesa se găseşte pe albumul “Slippery When Wet”, unul de platină în Australia iar în charturile de albume din SUA, Canada, Elveţia sau Finlanda, materialul a “prins” poziţia maximă!

În Germania, Bad boys blue lansau în 1986 “I Wanna Hear Your Heartbeat”, cel de-al 7-lea lor single ce s-a clasat pe locul 14 în ţara natală, pe 21 în Elveţia, sau pe 15 în Finlanda.
Bad boys blue au apărut în 1984 în Koln, Germania şi de-a lungul carierei (în diverse formule) au scos pe piaţă 22 de albume încadrate în stilurile pop-dance sau disco-fox.

Suedia a dat întotdeauna formaţii sau artişti de succes lumii. Roxette a fost unul dintre aceste nume. În 1988 nordicii reuşeau să spargă “bariera” clasamentelor americane şi să se aşeze pe locul 1 cu “Listen to Your Heart”. În Austria şi Suedia piesa extrasă de pe “Look sharp!” a primit medalia de aur pentru vânzări!

Leonard Cohen s-a născut în 1934 la Montreal şi a debutat la sfârşitul anilor `60 cu albumul “Songs of Leonard Cohen” (apărut în 27 decembrie 1967).
Poet şi cântăreţ, Leonard a lansat zeci de single-uri iar “Dance Me to the End of Love” este piesa la care m-am oprit astăzi, o piesă destul de emo, privind şi videoclipul, dar care sună foarte bine, stilul inconfundabil al artistului îşi pune amprenta asupra calităţii ei.
Acest hit a lui Leonard a fost inspirat din Holocaust şi a fost extras de pe albumul “Various Positions” apărut în 1984 şi care a avut mare succes în Norvegia unde s-a clasat pe locul 3 în topul vânzărilor de albume.

În final ne mutăm în Italia unde Ricchi e Poveri lansau în 1981 “Sarà perché ti amo”, un hit de succes în “cizmă” şi pe ringurile de dans ori la concursurile de karaoke.

Aseara formaţia ce ne reprezintă în Champions League, Unirea Urziceni, a învins fără drept de apel campioana Scoţiei Glasgow Rangers cu scorul de 4-1 (1-1) chiar pe terenul adversarilor.
Victoria ialomiţenilor e cu atât mai importantă cu cât a fost obţinută de o echipă apărută practic din neant, construită de Dan Petrescu, acest nebun ce a crezut în el, în meseria sa, a crezut în băieţii lui şi în şansele sale şi a încropit o formaţie din anonimi, din jucători refuzaţi de la alte echipe, injectându-le moral de învingători indiferent de adversarul pe care îl aveau în faţă… Şi aşa au luat un titlu, unul muncit şi neaşteptat, luând faţa echipelor artificiale din Bucureşti şi aducând titlul pentru a doua oară consecutiv în provincie!
Am fost sceptic după tragerea la sorţi, mi-am zis că n-or să facă mai mult de două puncte în grupe, lipsa de experienţă şi lotul cvasi-necunoscut fără nicio vedetă m-a făcut să fiu rezervat în privinţa şanselor formaţiei noastre!
Dar e bine că m-am înşelat, uniriştii m-au surprins plăcut în ultimele două meciuri şi chiar dacă au pornit cu stângul, debutul de la Sevilla fiind timid, şi-au revenit cu Stuttgart, când puteau chiar să câştige… Iar aseara… aseară au fost extraordinari, spiritul de luptă a celor trimişi în teren a triumfat în faţa orgolioşilor britanici, victoria lor nici nu poate fi pusă la îndoială!
Prin acest succes a apărut o rază de soare pe strada fotbalului românesc foarte încercat în ultima perioadă şi după multă vreme (de când evolua CFR în aceeaşi competiţie) am şi eu emoţii pentru o formaţie românescă.
Frumos ar fi ca în retur ai noştrii să reuşească o nouă victorie pentru a “prinde” primăvara europeană, fie că vor evolua în Champions League, fie că vor juca în Europa League de aceea le urez multă baftă în continuare şi am încredere în echipa noastră că se va califica mai departe cu toate că va fi foarte greu băieţilor, însă orice se va întâmpla, victoria de aseara ne-a arătat că speranţă există şi ea nu trebuie să moară, Unirea trebuie doar să creadă în şansa lor…!
După toată instabilitatea aceasta economică şi financiară din ultima perioadă, victoria de pe “Ibrox Park” a mai îndulcit puţin amarul românilor care au fost martorii creării unei echipe adevărate. Aceasta este Unirea Urziceni!

In final, iată lotul ce a uimit aseară Europa: Tudor, Galamaz, Maftei, Bruno Fernandes, Epaminonda Nicu, Ricardo, Apostol, Brandan, Varga, Tibi Bălan, Bilaşco. Au mai jucat: Pădureţu, Onofraş, Frunză. Antrenor: Dan Petrescu.

Nu ştiu zău cum face fata asta şi care îi e reţeta de scoate melodii una şi una pentru paranghelii! După “Poker face” şi “Paparazzi” se pare că o va comite din nou, “Bad romance” se anunţă a fi un mare hit al acestei ierni. Ritmurile pieselor ei îmi răscolesc pe undeva nostalgia anilor ’90 când Eurodance-ul era în floare…
Update 11.11.2009: Ascultaţi varianta finală a piesei şi vă veţi convinge!

Timpul rece ne-a luat prin surprindere printr-o transformare cu ură a vremii în doar 24 de ore… De la 25 de grade Sâmbătă la 12 grade a doua zi…
Marţi a fost 13, cele 3 ceasuri rele puse deoparte au venit şi cu bonus. Ploua… Cu umbrele de toate culorile, ploua cu tencuială de pe clădirile vechi, ploua cu crengi, totul contopindu-se cu apa ce şiroia enervantă peste tot. Aşteptam de niscai timp câţiva stropi şi după o secetă lungă au fost bine veniţi, dar parcă prea nervoasă a fost doamna Natura…
Cum spuneam, ploaia de umbrele a fost inedită, vântul de ieri a făcut victime printre accesoriile împotriva acestui tip de vreme, chiar în această dimineaţă am observat unele fără viaţă abandonate pe trotuar.
Iar despre calvarul clădirilor vechi de pe Centru nu prea are rost să amintesc, de fiecare dată când se-nteţeşte puţin vântul, e pericol să-şi deplasezi paşii pe lângă ele, riscând să te trezeşti cu oarece surprize în cap…
Azi parcă s-a mai domolit, dar tot încruntată e… Însă mult mai previzibilă! Dar azi este 14…

Deşi nu am obiceiul să pun bancuri pe acest blog, am primit azi pe mail unul drăguţ, în ton cu vremurile actuale, şi dat fiind faptul că mă atinge puţin m-am hotărât să-l public!

Americanul :
Incepe serviciu la 9.00,se scoală la 8.00,sare peste nevastă-sa care doarme încă că e casnică,se duce la baie şi face un duş,nu se bărbiereşte că se va bărbieri cu maşina electrică pe drum, se duce la bucătărie unde mănâncă “eggs and bacon” şi se urcă in GMC-ul de-acum două luni să se duca la firma unde lucrează ca muncitor.

Francezul :
Incepe serviciu la 8.00,se scoală la 7.00,nu sare peste nevastă-sa că n-a venit încă de la amant ,se duce la baie şi se spală până la brâu, se bărbiereşte cu o maşină de ras Gillette 3X, se duce la bucătărie unde mănâncă “caffe au lait et croissants” şi se urcă in Peugeot-ul de-acum doi ani să se duca la firma unde lucrează ca tehnician.

Românul :
Incepe serviciu la 7.00,se scoală la 6.00,nu sare peste nevastă-sa că ea începe la 6.30 şi a plecat deja,se duce la baie şi da pe ochi cu apa de aseară din lighean că nu urcă încă până la et.VIII, se taie bărbierindu-se cu maşina BIC de două luni, se duce la bucătărie unde bea o cafea fără zahăr că s-a terminat ieri şi nu a luat leafa, şi se urca în Dacia primita de la taică-său acum zece ani să se duca la firma unde lucrează ca inginer.

Am să revin cu un articol scris pe Starlog pe 12 septembrie 2008, imediat după dubla confruntare a Naţionalei cu Lituania şi Feroe şi care se potriveşte perfect cu situaţia actuală de la reprezentativa de fotbal a ţării noastre.

Sssst! Parcă se aud încă ecourile din glasul lui Cristian Ţopescu după partidele pe care România le câştiga, încă se mai aud aplauzele spectatorilor îndreptate către Tricolori, mi-e dor de ei, de adevăraţii fotbalişti…
Mi-e dor de asemenea meciuri încântătoare pe care le făceau fotbaliştii români pe la mijlocul anilor ‘90, mi-e dor de niscai goluri spectaculoase sau chiar de zâmbetele “actorilor” după partidele câştigate…
Unde eşti tu Gică Popescu, tu, cu calmul tău sobru speriai orice adversar, indiferent de calibru, tu, cel care deţineai banderola de “căpitan” pe mână sub culorile Barcelonei? Belo, ne-ai lăsat şi tu, nu trecea nimic pe lângă tine, spunele şi celor de acum secretul tău că sunt tare aerieni, trec adversarii pe lângă ei ca acceleratul prin haltă, Petrescule, mai povesteşte-ne cum urcai în ofensivă când era nevoie să atacăm, mai spune-ne cum i-ai dat-o la Seaman în ultimul minut printre picioare în ‘98 pe când jucai la Chelsea sau cum i-ai îngenunchiat pe americani chiar la ei acasă. Rege Hagi, fără tine nu mai suntem aceeaşi, nu mai există altul ca tine, nu mai avem lider, ce ne facem acum dragă Gică, tu erai unicul căpitan, nu ne putem obişnui fără execuţiile tale imprevizibile sau pasele tale subtile, n-o să uităm niciodată acel gol magnific împotriva Columbiei. Aşa ceva nu se uită! Ilie Dumitrescu, mai vino prin cantonamente şi arată-le jucătorilor cum se bate o lovitură liberă, povesteşte-le cum i-ai bătut pe argentinieni de unul singur în faţa a 100 de mii de oameni, pe celebrul “Rose Bowl” din America.
Dorinele, ai renunţat şi tu la “Naţională”, noi credeam că tu eşti veşnic, jucai ca la 25 de ani, deşi tu aveai 38, însă prin evoluţiile tale nu se vedea că anii au trecut şi peste tine. Te-am vrea în dreptunghiul verde, tu ţineai tot mijlocul şi când era nevoie o mai “înţepai”, adu-ţi aminte de “ştachia” cu Anglia, când i-am bătut cu 3-2 în 2000.
Răducioiule, câte meciuri ne-ai câştigat tu, câte bucurii ne-ai adus prin golurile tale? Dacă se juca pe “golul de aur”, ne-am fi calificat în semifinale în 94, aminteşte-ţi de reuşita din minutul 110 cu norocoşii suedezi… O să zici “L-am lăsat pe Moldovan în locul meu”…. oh da, Moldo, ce le dădea şi el, îmi vine în minte importantul gol cu englezii (scor 2-1) din ‘98, după pasa lui Hagi.
De ce aţi plecat cu toţi? Lupescule, Prodane, Stelea pe unde mai sunteţi măi? Mă uit pe caseta tehnică şi nu vă mai găsesc, Gâlcă, Mihali, Selymes, şi voi aţi dispărut, nici pe voi nu v-a iertat timpul? Trebua să-l opriţi în loc, vă vroiam pe toţi la un loc măcar pentru partidele din aceste preliminarii. Cu siguranţă că aţi fi câştigat grupa şi ne-aţi fi scos pe toţi pe străzi după evoluţiile voastre!

… să fim pe locul 5 într-o grupă în care, doar Feroe e mai jos decât noi şi în care outsidere ca Lituania sau Austria ne-au cam umilit în meciurile directe, formaţii fără pretenţii ce, în urmă cu vreo 10 ani le băteam şi dacă jucam cu spatele… Astăzi suntem într-o situaţie jenantă de a disputa derby-ul grupei cu Feroe, decăderea fotbalului românesc din ultima perioadă s-a simţit şi la nivel de Naţională…
Cu echipele de club de mult suntem la pământ, calificarea aceasta cu 5 formaţii în Europa e doar “praf în ochi”, stadioane nu avem, sau sunt la nivelul anilor 1980, sistemul competiţional al campionatului din cele 3 ligi este complet greşit, la fel şi cel din “Cupa României”, pe centrele de copii şi juniori nu se mai pune aproape deloc accentul, dovadă că cei ce vin din urmă nu se ridică la nivelul aşteptat de microbişti, şi nu numai… Dovadă şi ultimele rezultate ale formaţiilor de tineret ale României: tineretul a capotat cu 1-5 în Letonia în timp ce reprezentativa Under 19 s-a înclinat în faţa Scoţiei cu 0-3…
Mulţi au sărit pe Răzvan Lucescu, arătând cu degetul pe selecţioner cum că ar fi principalul vinovat pentru acest eşec. Să nu se creadă că îi iau apărarea lui Răzvan, pentru înfrângerea de aseara, are şi el partea lui de vină, însă în atare condiţii nu poate să faca mult mai multe. Ce mai era de făcut de când a venit el? Să încearcă reconstrucţia… că o posibilă calificare era compromisă încă din mandatul lui Piţurcă. Şi cu cine să construieşti? Din moment ce aşa-zisele vedete dau exemple negative celorlalţi colegi de echipă prin miserupismul de care dau dovadă când vin la “Naţională” … Sau prin valoarea îndoielnică a unora dintre ei… Atâta pot, asta e… ne resemnăm, lăsăm capetele în pământ şi ne acceptăm soarta, rezultatul de aseara a fost doar cireaşa de pe tort a unui sistem bolnav ce se găseşte în toate ungherele fotbalului…
Toţi suntem vinovaţi pentru acest declin, începând de la Sandu, Dragomir & company, (despre care am scris negativ sute de rânduri pe acet blog), la preşedinţii de cluburi, arbitrii, spectatori, mass-media…
Despre cei din fruntea LPF/FRF nu mai scriu nimic, pentru mine ele sunt persoane non-grata, în cei 20 de ani de când ne conduc nu au făcut N.I.M.I.C. pentru acest fotbal, parcă timpul a stat în loc timp de 20 de ani în fotbal…
Despre amatorismul mass-mediei sportive de la noi am mai scris, în goana după rating, trafic, vânzări sau orice altceva ce le aducea bani, s-a degradat direct proporţional cu fenomenul sportiv prin promovarea non-valorilor, a scandalurilor, a prostului gust, uitând uneori de realitatea crudă ce îngropa sportul în general şi fotbalul în special.
Trebuie să luăm exemplele adversarilor de aseara. După atâtea conflicte câte au lovit zona fostei Iugoslavii iată că au trecut peste ele… sârbii sunt la Mondiale, iar croaţii eu fost pe locul 3 în 1998… De ce ei pot şi noi nu? Noi cu întrebările retorice, ei cu faptele…!
Păcat că s-a ajuns aici, în această mocirlă pe care am prezis-o în urmă cu mai multă vreme, o situaţie alarmantă ce cu greu vom mai ieşi. Poate după o reformă la sânge, după o curăţenie în masă la nivelul conducerii fotbalului… poate atunci vom începe să înflorim din nou… însă sunt sceptic şi ştiţi de ce? Pentru că acest lucru nu se va schimba curând….

O nouă piesă Voltaj ce nu are nimic special şi parcă seamănă cu celelalte dinaintea ei… versuri siropoase, unele destul de “forţate” fac din Voltaj o trupă ce nu a reuşit să iasă din tipare, cu mici excepţii şi să se plaseze pe partea negativă a balanţei în preferinţele mele…

Nu prea îi înţeleg pe englezi pentru că la plac foarte mult videoclipurile ciudate, mostra de mai jos a ajuns pe locul 1 în chartul de vânzări şi nu prea ştiu de ce, poate datorită frezei solistei, dar şi atunci… ar candida pe lista “aşa nu”.

O altă piesă extrasă din vârful clasamentului de vânzări ale britanicilor aparţine lui Emiliana Torrini şi este o întoarcere ieftină în timp până în anii ’60…

Că muzica românescă este pe topogan nu mai e nicio noutate, vina principală pentru degradarea continuă a ei aparţine mass-mediei care promovează chestii superficiale şi, uneori ridică în slăvi incultura. Totul pentru a absoarbe trafic, rating sau orice altceva pentru a fi în frunte, indiferent de consecinţe. În cazul acesta ne merităm soarta…
Iată câteva exemple ce nu merită să le comentez:

Radio Killer – Voila
Connect-R – Burning Love
DJ Andi ft Stella – Freedom
Morandi – Colors

Până la premieră, sper să ne mai auzim cu un nou episod!