Astăzi pe postul de radio Sport Total FM s-a derulat primul episod din confruntarea Banciu – Ivanovici, un episod pilot în care personajul secundar denumit şi Ivanovici după numele de buletin a intrat în direct la emisiunea “11 metri” realizată de Radu Banciu şi Andy Stănescu de la amintitul post, deranjat fiind de adevărurile spuse de aceştia la adresa lui legate în special de celebra înregistrare a jucătorului stelist în care, din câte se pare… era vocea lui Ivanovici.
A cerut dreptul la replică, în timp ce-şi regla tonul pentru atac la adresa vrajmaşului său, a încercat să explice anumite lucruri legate de activitatea sa şi totodată a vrut să se se scoată din scandalul “înregistrarea” ce se confundă cu numele său…
După contre dure, dar în limita bunului simţ, cei doi şi-au promis o nouă confruntare, celebrul Ivanovici spunând că va intra în direct ori de câte ori va fi atacat de către Banciu în acea emisiune.
Un nou război din fotbalul autohton dă să înceapă, de data aceasta declanşat exclusiv cu personaje din mass-media, o partidă ce, sper eu, îi va da câştig de cauză lui Radu Banciu.
Pentru Horia Ivanovici, aceste tipuri de discuţii sunt obişnuite, în TOATE amisiunile pe care le-a realizat s-a ocupat exclusiv de scandaluri, iar în ziarul pe care-l patronează se găseşc articole cu tentă de învrăjbire şi iz de can can!
Din păcate acest personaj nu este singular în mass-media de la noi, el este doar o mostră a ceea ce înseamnă amatorismul în sectorul mijloacelor de informare a maselor însă mă bucur că s-a găsit cineva să-l pună la zid pe acest om ce nu îşi merită statutul pe care îl are!

Donatoarea de lepşe Bianca mi-a încredinţat o nouă listă cu întrebări. Să vedem dacă mă descurc…

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Păi singura dată când nu am ştiut ce vârstă am a fost după ce am încercat să “sparg” o sticlă de Absinth…

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Depinde de situaţie… dacă crezi că merită să te bagi, chiar dacă sunt riscuri să nu reuşeşti… încearcă…

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
În viaţă nu faci întotdeauna doar ceea ce îţi place. Ca să rezişti în lumea aceasta nebună trebuie să apelezi câteodată şi la calea compromisului!

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Mda, câteodată.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Pfff, hai să nu vorbim de bogăţii pe criza asta, fie ele şi spirituale. Nu mă pot concentra!

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Ar trebui ca oamenii să fie uneori mai nonconformişti, mai open-minded.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Varianta a doua! Cu timpul, cine ştie ce va fi!

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Nu. Numai dacă aş avea mai mulţi bani!

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Încerc să le fac bine, chiar dacă uneori sunt puţin superficial.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Habar n-am, nu prea dau sfaturi, cel puţin nu copiilor… Nu am experienţă cu ei!

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Păi, sunt geniu stresat, ce s-o mai lungim…

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Offf, next please…

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Nu îmi amintesc. Am memorie scurtă.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Nu am amintiri din copilărie, cum spuneam mai sus, am memorie scurtă…

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
DA!

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Hmmmm…

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Nu-s chiar aşa de plictisit încât să stau să-mi ascult sunetul respiraţiei!

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Next, please…

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Habar n-am… Nu sunt cel mai în niciun domeniu de activitate…

Şi de ce aş avea? După circul fără clowni de la TV în care roşii şi portocalii se-ntrec în tumbe politice pe micul ecran, hilaritatea acestor evenimente a-ntrecut chiar şi graniţele carpato-manelisto-pontice (ştiu, am mai folosit acest termen în alte articole de-ale mele, dar îmi place cum sună), impotenţa de orice natură a aleşilor noştrii este fără măsură!
Deşi vara a trecut, ne-ntrecem în cursa pe topogan; urcă pensionari, studenţi, profesori sau simpli muncitori şi coboară încet sub hipnoza celor de sus care ne veghează cu un ochi, iar cu celălalt îşi coordonează tunurile; nivelul de trai a oamenilor de rând se pierde într-o negură a unui tunel parcă nesfârşit, totul rezumându-se la o soartă cu iz de disperare…
Suntem maeştrii în orice, avem soluţii pentru criză doar pe hârtie, infrastructura se găseşte în format dwg în computerul proiectanţilor, agricultura se poate metaforiza doar la negativ, turismul… no comment, învăţământul e în fiecare an în reformă iar sistemul sanitar se confundă cu cel din perioada interbelică, ca apartură şi clădiri. Ce funcţionează în România? N.I.M.I.C! Absolut nimic, dacă ai pile-cunoştinţe-relaţii eşti cineva, dacă faci şmecherii eşti văzut bine, dacă afacerile tale sunt necurate eşti cool, dacă eşti cinstit şi munceşti eşti fraier… În atare condiţii, România poate fi considerată o ţară a U.E.? Poate doar pe hârtie, doar în cărţile de istorie, pentru că mentalitatea şi nivelul de trai se apropie de cea a ţărilor fără pretenţii de pe continentul negru; e ţara în care întrebările retorice se găsesc pe buzele tuturor…
Este îngrijorător că s-a ajuns aici la 20 de ani de la acea Revoluţie în care declinul din perioada comunistă nu s-a stopat, criza prin care trece această ţară s-a adâncit atât de tare încât nu avem soluţii de ieşire, nu avem oameni capabili care să scoată România într-o lumină favorabilă, clasa politică a ţării este de un amatorism fantastic. Şi dacă ăştia nu îs în stare să vină cu ceva constructiv, de ce nu se inspiră din modelele ţărilor din Vest? Nu e nimic rău în a face acest lucru….

Se apropie o nouă campanie electorală. O nouă vomă imaginară pe care am să o donez acestei acţiuni de toamnă, o campanie în care schimbarea prea mult visată de marea majoritate a românilor este o Fata Morgana, o campanie formală, cum a fost şi cea de anul trecut în care numai cine nu a vrut nu a prins loc în cele două Camere, eu le-aş numi obscure, după activităţile ce se desfăşoare acolo.

Şi de ce aş avea chef când, din moment ce salariul după terminarea unei facultăţi (cu pretenţii zic eu) abia mă ţine pe linia de plutire? Şi lăsând la o parte acest lucru, mi-am deschis o mică afacere bazată pe cunoştinţele dobândite în cei 5 ani de după liceu, dar în ultima perioadă, proiectele pe care le-am realizat sunt fără finalizare , Primăriile n-au bani, cei de la Ministerul Învăţământului nu au bani… şi atunci eu… stau şi aştept… dar statului trebuie să-i plătesc dările la data stabilită că altfel mă taxează cu penalizări… Şi din păcate nu sunt un caz singular, aşa merge în ţara aceasta… Păcat şi foarte trist…

Cu toate acestea, n-am să vorbesc cu cei de mai sus să-i ajut la mânuirea tunurilor, chiar dacă sunt acceptaţi şi cei care nu au făcut armata la artilerie. Şi nici nu îţi trebuie CV pentru asta…

Azi dimineaţă în timp ce-mi sorbeam cafeaua în staţia de tramvai, am observat un melc somnoros ce se mişca domol pe aleea de pământ umedă de la ploaia din noaptea trecută, şi mă-ntrebam: Dacă melcii ar bea cafea, ce efect ar avea, oare s-ar mişca mai repede?
Ar trebui să îi dau unuia într-o dimineaţă…

Astăzi jumătatea mea Erika împlineşte o vârstă foarte frumoasă, o cifră tânără, chiar sunt invidios pe această vârstă… şi vreau cu această ocazie şi pe această cale să-i urez un “La mulţi ani” plin de bucurii şi împliniri, sănătate cât cuprinde şi să aibă parte în viaţă doar de clipe frumoase!

“Cine-i născut în octombrie, hai sus, hai sus, hai sus! Să bea paharul până la fund! Să bea paharul până la fund!… Stai jos, stai jos, stai jos.”