Stări…
Ritmuri rap pe o stare de frustrare ce mă macină de vreo 2 zile, urând căcatul ăsta de ţară şi pe conducătorii ei. Nişte feţe zâmbindu-ne cerând să îi alegem. Aceleaşi personaje. Să scuip pe voi, ticăloşilor că ne-aţi adus în pragul FALIMENTULUI la toate capitolele.
Blackstreet şi-al lui “No diggity” mă delectează, chiar mă relaxează… O relaxare perfidă…. futui… e totuşi vineri şi starea mea trebuia să fie cu totul alta. De obicei nu mă apucă astfel de sentimente de lehamite decât foarte rar şi mă ţine puţin. Nu mă gândesc la nimic, nici la prezent, nici la viitor… un viitor ce-mi sună sumbru, din mai toate punctele de vedere… cu ăştia la timonă o să ajungem precum negrii ăia din triburi…
Noi ăştia cinstiţi (fraieri) nu mai avem nicio şansă în faţa lor, suntem văzuţi ca nişte zerouri, nişte nulităţi buni doar în luna noiembrie, o dată la 5 ani când trebuie să-i (re)alegem… În sportul ăsta doar ei câştigă, cei fără scrupule, escrocii, hoţii etc, noi suntem nişte marionete conduse de minţi bolnave şi de interesele lor!
2 pac îmi cântă de “motherfucker”…. şi chiar dacă provine din alt context vi-l dedic, nenorociţilor din pole-position… Multă muie! _|_

November 6, 2009
|
Posted by Tiq
Categories:
Ce-ai?
)
Nu-mi zi că ești frustrat numa din cauza “țării” că nu te cred. Ce ți-a determinat starea nu știu, dar te sfătuiesc dacă îmi permiți sa-ți spun că “n-are rost”. Nu am citit la tine un astfel de post niciodată, tre să fii nervos tare…
Zâmbește! E vineri seara…
Toate trec, măi… chiar și campania electorală
Câteodată nu poţi înghiţi toate porcăriile care ţi se bagă pe gât si cedezi…
Sorry că am creat păreri noi despre mine dar uneori mai sunt şi puţin “evil” şi chiar dacă îmi arat şi părţile negative, măcar mă mai descarc scriind şi astfel de lucruri…
Bine măcar că nu sunt formator de opinie că o ploaie de bolovani se năpustea asupra mea!
Apropos, mi-a mai trecut puţin…
Mă bucur că ești mai bine

Nu a zis nimeni că nu-i voie să te descarci, foarte bine și oricum se știe că scrisul e o terapie
Weekend fain !!!
Da, aşa e, scrisul chiar e o terapie, te scoate din stare şi te poartă prin alte “dimensiuni”…
Merci la fel!