Hai s-o zic şi pe asta: Ori de câte ori am ocazia fac câte o donaţie, e adevărat sume infime, indiferent că este vorba despre organizaţii non-guvernamentale pentru copii, ori despre cei afectaţi datorită cataclismelor naturale, fie că.. pur şi simplu ştiu că este doar o cauză nobilă…

De obicei nu fac astfel de “reclame” pe blog dar câteodată ar trebui să ne arătăm şi latura umană încercând să-i ajutăm pe cei de lângă noi, în cazul faţă să facem o faptă pozitivă pentru acei oameni din Haiti greu încercaţi în urmă cu ceva vreme! Şi nici nu aş vrea ca acest caz să fie singular, ar trebui să contemplăm mai mult la asemenea gesturi, gesturi mici dar, uneori lucrurile simple te fac mai fericit!

De aceea vin şi eu cu acest mic post şi te îndrum şi pe tine să donezi până pe 23 februarie prin SMS (minim) 2 Euro pentru copiii din Haiti prin intermediul site-ului Unicef. Mai multe detalii pe site…
Mulţumesc!

Astăzi m-am gândit să postez prima parte a unui articol despre câteva piese superbe pe care le-am descoperit în diversele pelicule cinematografice pe care le-am urmarit de-a lungul timpului! Enjoy it!

Piesa: Unkle Bob – Put a Record On
Filmul: My sassy girl (2008)

Piesa: The Droge & Summer Blend – Two Of The Lucky Ones (locul 2 în #S.T.Î.L.P.U. Top 10)
Filmul: Zombieland (2009)

Piesa: A.R. Rahman – Latika`s team
Filmul: Slumdog millionaire (2008)

Piesa: Chantels featuring Richard Barrett – Summer’s Love
Filmul: An american affaire (2009)

Chantels featuring Richard Barrett – Summer’s Love

Piesa: David Gray – This Years Love
Filmul: The girl next door (2004)

Piesa: Coldplay – Sparks
Filmul: Wedding crushers (2005)

Piesa: Angelo Badalamenti – Twin Peaks theme
Filmul: Twin peaks (serialul) (1990)

Piesa: Mishka – Coastline Journey
Filmul: Surfer dude (2008)

Piesa: Amedeo Minghi – Ricordi del cuore
Filmul: Edera (serial)(1992) – am vazut doar câteva episoade

Piesa: Chris Isaak – Life will Go On
Filmul: Chasing Liberty (2004)

Va urma!

După penibila campanie electorală din noiembrie/decembrie când a trebuit să ne (re)alegem preşedintele, a venit rândul celor de la FRF să îşi (re)aleagă şefu`.
Mâine sunt alegerile, iar candidatul nr. 1 Mircea Sandu e favorit cert, celălalt contracandidat, Constantin Iacov e cantitate neglijabilă. Doar doi au mai rămas, că laşul de Gică Popescu s-a retras cu coada-ntre picioare de la candidatura FRF, motivele sunt puerile, oricum, m-am convins şi de fostul internaţional, doar gura e şi de el. M-am convins mai de mult de faptul că suntem un popor care ne pricepem la ORICE, şi facem ORICE, dar din păcate doar pe hârtie, când e să punem mâna la treabă, luăm calea racilor.
Totuşi uneori stau şi mediteza la faptul că sunt atâtea personaje incompetente care s-au aşezat pe locuri călduţe de la conducerea a ORICE, indiferent de domeniu, fie administrativ, sportiv, politic sau chiar în justiţie.
Actualul şi viitorul preşedinte de la Casa Fotbalului nu face excepţie de la regulă: de 20 de ani este în fruntea acestui sport timp în care nu a făcut NIMIC pentru el, absolut NIMIC! Şi chiar dacă a ajuns mare mahăr pe la UEFA, împreună cu Platini (şi ăla e ca el) şi datorită acestei funcţii a reuşit să-i înduplece pe cei de acolo să ne cadorisească cu o finală de Europa League în anul 2012. Dar ar mai fi o problemă… nu prea avem stadion pentru desfăşurarea unui meci de asemenea amploare… aşa că ai noştrii s-au pus pe treabă şi au început să construiască unu` dar probabil că nu va fi gata până la sfârşitul acestui an (termenul limită cerut de UEFA pentru finalizarea acestei construcţii) aşa că iar ne vom face de râs, ca de atâtea ori, de altfel…
Dar să mă-ntorc la sandul nostru cel ce imediat după aşa-zisa revoluţie s-a instalat la conducerea FRF şi timp de 20 de ani ne-a făcut fotbalul praf (înainte de `89 era artificial), conducerea lui dezastruasă împreună cu lingăii săi incompetenţi au transformat acest sport într-un joc de yo-yo, o afacere personală a celor cu costum în care cei ce au avut de pierdut în primul rând sunt suporterii… Unii s-au săturat de mârlăniile celor de acolo, alţii s-au obişnuit cu asemenea practici şi orbiţi şi de mass-media sportivă se conformează actualului. E trist că după 20 de ani de la instalarea sa pe tron mai are credibilitate pentru încă un mandat şi e şi mai trist că acest cerc închis face ca fotbalul autohton să se îndrepte spre căi greşite. Au fost 20 de ani, vor fi 24… şi chiar 28, că sandul nu vrea să renunţe peste 4 ani. Şi de ce ar face-o? Rădăcinile sale sunt puternice şi nimeni nu îl va clinti de acolo. Vocile chibiţilor sau a unor suporteri nu contează, mass-media nu face nimic pentru a demasca neregulile de acolo sau macar sa ne deschidă ochii prezentându-ne adevărul şi numai adevărul!
Închei acest post amintindu-mi de un banner (nu reţin exact ce galerie l-a “prezentat”) pe care era scris următorul mesaj: FRF=PCR! Adevărat!

După aproape 3 ani de când m-am reînnoit în materie de telefoane mobile, m-am gândit că ar fi cazul să mă “upgradez” cu o nouă piesă…
Pe 14 februarie îmi expiră contractul la Vodafone, contract pe care nu l-am înnoit şi voi trece cu numărul pe Orange (atenţie deci, cei ce aveţi numărul meu) şi acum alerg dintr-un magazin în altul să-mi caut un alt telefon… Dar nu găsesc nimic la preţul la care doresc eu. Ba nu are “faţă” de telefon, ba nu are funcţiile pe care le doresc eu… şi totul raportez la actualul meu mobil, un Nokia 6230i de care sunt foarte mulţumit şi pe care am dat vreo 4 milioane la “abonament” prin 2007!
Până acum am avut 4 telefoane: un Siemens A50 ce mi-a fost furat din tramvai, un Nokia 3310, destul de bun, un Motorola C350 ce m-a dezamăgit (nu vreau să intru în discuţii) şi actualul, Nokia 6230i, de 5 stele, dar ca şi oamenii, şi telefoanele îmbătrânesc… Aşa şi ăsta al meu… de aceea vreau o schimbare dar sper să şi găsesc ceva că de nu o să-l mai ţin pe ăsta vreo câteva luni până dau de ceva să-mi placă. Aveţi voi vreo recomandare referitoare la un aparat bun? Ce înseamnă “bun”? Păi nu sunt prea pretenţios, să aibă un design plăcut, spre clasic, nu de fiţe sau foarte trandy, camera foto de (măcar) 2 M, MP3 player şi slot pentru card… Mi-am cumpărat acu` vre-un an jumate un MP3 player dar nu am reuşit să mă obişnuiesc cu el aşa că-şi duce veacul pe la mine printr-un sertar, rămânând fidel playerului de la Nokia.
Aştept nişte sfaturi…

De vreo 2 luni s-a instalat o stare de “bate vântul” printre scrierile mele, provocată de la lipsa de inspiraţie ce m-a prins la sfârşitul anului trecut şi cred că asta se datorează şi lipsei de subiecte noi.
Păi, ce să mai scriu despre fotbal când Dragomir a fost ales la un nou Congres? Sau că echipele noastre iubite au clacat în Europa League, ori că Sandu, acest “Ceauşescu 2″ va prinde un nou mandat în fruntea FRF, unul ce-l aduce la cota 24 pe scara anilor în acest post… Şi cică va candida pentru un nou mandat peste 4 ani ca să-l depăşească pe Ciuruitul şi să intre în Cartea Negativă a Recordurilor (varianta autohtonă), una ce e din ce în ce mai groasă… Ce să scriu? Despre faptul că noul stadion la care se lucrează nu va fi gata la sfârşitul anului şi cei de la UEFA ne va lua “cadoul” de a organiza finala Europa League din 2012. Sau despre faptul că cei de la Gazeta sporturilor a devenit un fel de Can can, managementul lor bazându-se mai nou pe vânzări de CD-uri cu Hip-hop sau DVD-uri cu animaţie… împreună cu ziarul, bineînţeles. Despre astea să scriu? Nee, nici vorbă, astea le-am “fumat” deja. Cauzele acestor negativisme s-au născut în urmă cu mulţi ani iar efectele se văd acum, roadele bogate ale incompetenţei le culegem an de an…
Sau despre ce să scriu? Despre prosteala de la sfârşitul lui noiembrie/începutul lui decembrie când conducătorul nost` iubit Băsescu a mai pupat un mandat de 5 ani ce se va manifesta prin jalnice prestaţii din partea lui şi a “echipei” sale cum a fost şi până acum! Deja am epuizat asemenea subiecte… Cred că mă confrunt cu o letargie ce-mi afectează (şi) imaginaţia sau poate e o stare de deja vu continuuuuă. O fi şi iarna asta de vină sau doar evenimentele din ultima perioadă m-au făcut să mă plafonez în asemenea hal? Cert este că mă confrunt cu cea mai mare criză din ultimii ani în materie de scrieri şi totuşi sunt direct proporţional cu ceea ce se întâmplă în spaţiul creat pe la sfârşitul lui 1918… Dar EU o să-mi revin, sunt sigur!

Iată că am ajuns şi la al treilea episod dedicat acestui subiect pe care eu îl numesc “Dezastrul 20″, unde voi analiza prestaţiile formaţiilor autohtone în cupele europene în sezoanele 1994-1995 şi 1995-1996.

În sezonul 1994-1995

În Liga Campionilor, Steaua avea de trecut un tur preliminar pentru a se califica în grupele competiţiei şi pentru acesta trebuia să elimine pe Servette Geneva. Bucureştenii au rezolvat această calificare încă din meciul tur de pe teren propriu, scorul final al întâlnirii fiind 4-1 (3-0) după punctele reuşite de Ad. Ilie, I. Stan, Pârvu şi Lăcătuş, golul de onoare al elveţienilor fiind reuşit de internaţionalul Oliver Neuville, aflat la început de drum în fotbalul mare… În retur a fost 1-1, acelaşi Pârvu a punctat pentru Steaua.
În grupe, “militarii” au dat peste Anderlecht Bruxelles, Hajduk Split şi Benfica Lisabona…
Deşi, la prima vedere nu se anunţau nume grele, Steaua a lăsat o palidă impresie, chiar dacă au început cu dreptul în actualul sezon – 0-0 pe terenul celor de la Anderlecht, a urmat duşul rece cu croaţii de la Hajduk, un 0-1 stabilit pe final de meci. Nici “dubla” cu Benfica nu a însemnat un plus la zestrea românilor, 1-2 pe Estadio da Luz (Militaru reducea din diferenţă în minutul 89 după ce Caniggia şi Juao Pinto au marcat pentru două “diferenţe”) şi 1-1 pe propriul teren (Panduru, min 27 – Helder, min 63). A urmat un nou “draw” pe propria arenă cu belgienii, a fost 1-1 şi Steaua avea 3 puncte înaintea ultimei partide din grupă împotriva lui Hajduk Split.
Un meci fără miză pentru campioni dar care le-a dublat numărul de puncte la finalul acestei faze. Hajduk Split – Steaua Bucureşti 1-4 (0-3), Adrian Ilie, Lăcătuş şi Gâlcă au punctat pentru o victorie de palmares în dreptul steliştilor dar fără un efect desăvârşit la stabilirea bilanţului acestei grupe deoarece au fost eliminaţi din competiţie.

În Cupa Cupelor nu am rezistat decât un tur, Gloria Bistriţa s-a înclinat în faţa spaniolilor de la Real Zaragoza după surprinzătorul 2-1 de pe teren propriu (goluri Răduţă şi Lungu) a urmat un “sec” 0-4 pe terenul adversarilor şi Bistriţa era “out”!

Cele trei formaţii calificate în ultima competiţie inter-cluburi din Europa s-au comportat slab/modest… şi am să încep cu Universitatea Craiova care nu a mai aşteptat să vină toamna pentru a culege roadele unui sezon bun pentru ei, fiind eliminaţi pe 23.08.1994 de Dinamo Tbilisi, încă din turul preliminar.
Mai întâi a fost 0-2 în Georgia după care în meciul retur oltenii nu au reuşit să întoarcă rezultatul, chiar dacă 7000 de oameni au încercat să le ofere sprijin pentru o calificare în primul tur al competiţiei, oaspeţii s-au impus şi de data aceasta cu 2-1, singurul gol pentru craioveni în această “dublă” aparţinând lui Pigulea.
Tot un tur preliminar avea să dispute şi Rapid însă adversarul pe care l-a avut în faţă era de calibru mic – FC Valletta, “dubla” acestei confruntări a fost 7-3 pentru bucureşteni (6-2 în Malta şi 1-1 pe teren propriu).
Dinamo Bucureşti a intrat în “focuri” din primul tur, dar s-a şi oprit aici… turcii de la Trabzonspor eliminându-i după 2-1 în Trabzon şi 3-3 în Ştefan cel Mare.
Acelaşi destin l-a avut şi Rapid în faţa nemţilor de la Eintrankt Frankfurt după 2-1 în Giuleşti (goluri Andraşi, Voinea) au fost “măcelăriţi” în Germania cu 0-5 şi astfel se scrie o nouă pagină neagră din istoria fotbalului românesc!

În sezonul 1995-1996

Pentru a doua oară consecutiv Steaua încearcă să pătrundă în grupele Ligii Campionilor, pentru a izbuti ei ar fi trebuit să elimine pe Casino Salzburg. Un meci nul în oraşul lui Mozart şi steliştii sperau… Pe 23 august 1995 A Ilie marca unicul gol al bucureştenilor şi declanşa sărbătoarea în capitala României – nu sărbătoarea aceea de pe vremea “Ciuruitului” … A fost 1-0 pentru Steaua şi imnul acestei competiţii se putea auzi din nou pe stadionul din B-dul Ghencea.
De data aceasta campionii au început cu dreptul, 1-0 cu Glasgow prin golul lui Prodan din minutul 85 în ceea ce însemna prima victorie a unei echipe din România în grupele acestei competiţii!
Pe Delle Alpli, Steaua a fost sparring-partner pentru Juventus, 0-3 cu italienii şi trupa lui Dumitriu revenea cu picioarele pe pământ…
Urmează o nouă înfrângere – de data aceasta mai “blândă” – în faţa lui Borussia Dortmund 0-1 dar răzbunarea de pe teren propriu nu avea să vină două săptămâni mai târziu când cele două echipe au terminat la egalitate 0-0…
Ultimele două partide înseamnă două egaluri, mai întâi 1-1 la Glasgow (goluri Ad. Ilie min. 55 respectiv Gascoine, min.33) şi 0-0 pe teren propriu cu Juventus, formaţie deja calificată. Steaua a terminat pe locul 3 în grupă având linia de clasament 6 1 3 2 2-5 6.

În acest sezon, Petrolul Ploieşti a fost reprezentanta ţării noastre în Cupa Cupelor şi a întâlnit în turul preliminar pe Wrexam (Ţara Galilor) pe care cu greu i-a eliminat din competiţie… 0-0 în Wrexam şi 1-0 pe propriul teren prin golul lui Pârlog (min. 59).
În primul tur prahovenii avea să întâlnească formaţia ce avea să joace finala cupei, austriecii de la Rapid Viena. Rapid a rezolvat soarta partidei încă din meciul tur când pe “Gerhard Hanappi” au câştigat cu 3-1 după care în retur tabela a rămas imaculată…

Cupa UEFA avea la start şi două formaţii româneşti care, cum era obiceiul, au clacat din turul preliminar si coeficientul nostru se subţia pe an ce trecea…
Universitatea Craiova a fost eliminată de Diamo Minsk (“dublă” de 0-0 şi 3-1 după penalty-uri, la Minsk) iar Dinamo a cedat în faţa lui Levski Sofia (0-1 în “Groapă” şi 1-1 în Bulgaria) şi a încheiat un sezon dezamăgitor pentru formaţiile noastre, doar Steaua a reuşit să mai spele din ruşinea unui an ratat…

În primul rând “La mulţi ani” tuturor celor ce (mai) urmăriţi acest blog sau aţi ajuns din greşeală la acest post!

S-a dus şi valul acesta de sărbători, unul ce a pus la încercare populaţia acestui ţinut, din mai toate punctele de vedere… Cu toată criza asta nenorocită, supermarketurile erau pline ochi de oameni dornici de a-şi umple coşurile (şi) cu produse specifice, abia că găseai un loc de parcare sau un cărucior disponibil.
Că veni vorba de sărbători, dacă e să dai un ochi peste calendarul ortodox (de exemplu) vezi că pe lângă duminicile nelucrătoare (pentru unii) e roşu în proporţie destul de ridicată, motiv de sărbătoare deci…
Şi sărbătoarea la români se converteşte în băutură din belşug şi preparate de sezon rezultate de la sacrificatul de Ignat, românul îşi găseşte partea spirituală în… gastronomie… că Bisericile îs aproape goale, poate doar în Paşte sau Crăciun se-nghesuie lumea dar şi atunci mai mult din snobism… Ah, era să uit… şi când e rost de oareşice moaşte…
Însă purtătorii de sutană se guduresc pe lângă cei de la conducerea ţării pentru a le aproba fonduri în scopul ridicării de Biserici, Catedrale sau alte locaşe de cult, o astfel de construcţie poate dura câţiva ani buni… şi vă daţi seama ce finanţare trebuie în cazurile de faţă…
Dar hai că deja deviez de la subiect şi nu vreau să mă abat din drum şi nici să se creadă că am ceva cu construirea de Biserici…
După aceste zile în care ne-am pus stomacul la încercare şi în care am umplut spitalele după ce am băgat în noi de parcă ne-ar mai fi crescut miraculos încă o gură, ne tratăm cu ceaiuri şi hapuri şi ne plângem de faptul că “îs mai obosit ca înainte de sărbători”, după care reluăm ciclul de fiecare dată când vedem roşu în calendar. Aşa se caracterizează în zilele noastre o sărbătoare, tot ce ţine de obiceiuri, datini sau legende se dau uitării, nici măcar care e esenţa sărbătorii nu o ştim sau cine a fost sfântul pe care îl prea-mărim… băutură şi mâncare să fie. Şi aş mai face un pariu referitor la procentul acelora care ştiu ce semnifică Paştele sau Crăciunul… dar hai, să nu fiu rău chiar acu la început de an. Şi mai ales că mâine e iar rost de paranghelie, doar e Sfântul Ion. Deci, încă o dată “La mulţi ani”!