În primul rând “La mulţi ani” tuturor celor ce (mai) urmăriţi acest blog sau aţi ajuns din greşeală la acest post!

S-a dus şi valul acesta de sărbători, unul ce a pus la încercare populaţia acestui ţinut, din mai toate punctele de vedere… Cu toată criza asta nenorocită, supermarketurile erau pline ochi de oameni dornici de a-şi umple coşurile (şi) cu produse specifice, abia că găseai un loc de parcare sau un cărucior disponibil.
Că veni vorba de sărbători, dacă e să dai un ochi peste calendarul ortodox (de exemplu) vezi că pe lângă duminicile nelucrătoare (pentru unii) e roşu în proporţie destul de ridicată, motiv de sărbătoare deci…
Şi sărbătoarea la români se converteşte în băutură din belşug şi preparate de sezon rezultate de la sacrificatul de Ignat, românul îşi găseşte partea spirituală în… gastronomie… că Bisericile îs aproape goale, poate doar în Paşte sau Crăciun se-nghesuie lumea dar şi atunci mai mult din snobism… Ah, era să uit… şi când e rost de oareşice moaşte…
Însă purtătorii de sutană se guduresc pe lângă cei de la conducerea ţării pentru a le aproba fonduri în scopul ridicării de Biserici, Catedrale sau alte locaşe de cult, o astfel de construcţie poate dura câţiva ani buni… şi vă daţi seama ce finanţare trebuie în cazurile de faţă…
Dar hai că deja deviez de la subiect şi nu vreau să mă abat din drum şi nici să se creadă că am ceva cu construirea de Biserici…
După aceste zile în care ne-am pus stomacul la încercare şi în care am umplut spitalele după ce am băgat în noi de parcă ne-ar mai fi crescut miraculos încă o gură, ne tratăm cu ceaiuri şi hapuri şi ne plângem de faptul că “îs mai obosit ca înainte de sărbători”, după care reluăm ciclul de fiecare dată când vedem roşu în calendar. Aşa se caracterizează în zilele noastre o sărbătoare, tot ce ţine de obiceiuri, datini sau legende se dau uitării, nici măcar care e esenţa sărbătorii nu o ştim sau cine a fost sfântul pe care îl prea-mărim… băutură şi mâncare să fie. Şi aş mai face un pariu referitor la procentul acelora care ştiu ce semnifică Paştele sau Crăciunul… dar hai, să nu fiu rău chiar acu la început de an. Şi mai ales că mâine e iar rost de paranghelie, doar e Sfântul Ion. Deci, încă o dată “La mulţi ani”!