Sunt nostalgic…

- pentru că am crescut şi nu mai pot să zâmbesc din tot sufletul, umbra aceea de copil aproape că dispare de pe peretele vieţii;
- deoarece acea aleee era exact ca atunci, şi asta m-a făcut să stau câteva secunde şi să privesc, amintindu-mi;
- pentru că sunt aproape de ziua aceea când voi primi DA-ul în dar după o frumoasă poveste desprinsă parcă din scenarii a unor vechi clasici;
- chiar şi atunci când aud susurul acelei ape scăldate în razele de soare din vara călduroasă;
- pentru că timpul îşi schimbă mai mereu formele;
- şi aşa aş vrea să fiu mereu, adâncit în acea perfectă muzicalitate a gândurilor, a viselor, a ideilor sau a lucrurilor mărunte… ;
- chiar dacă uneori îmi pun unele întrebări;
- şi nu-mi ascund sentimentele, aş vrea uneori să mă implic… în orice… dar parcă nu sunt destul de tare pentru a trece de anumite bariere emoţionale şi nu numai…
- pentru că îmi pasă!