N-am putut dormi mai deloc în noaptea trecută, am avut un vis ce tot se repeta… Un vis cu pisici ce-mi tot tăiau calea şi cu un tablou cu iepuri pe un stâlp, lângă o cale ferată pe care îl tot priveam…
Prin `96 aveam o colegă ce mă “împuşca” foarte des cu interpretarea viselor şi mă-ntreba ce am visat noaptea să-mi facă interpretarea, abia scăpam de ea… Bine, adevărul e că nici nu cred în teoriile freudiene referitoare la vise, cum de altfel nu sunt superstiţios şi nici nu cred în destin!
Abia m-am trezit. Deşi e ora 8, am băut două cafele tari însă nu mi-am revenit, sunt încă “zombie” şi fără niciun chef. Parcă ar fi lunea… nici măcar nu m-aş ridica din pat însă Mirr m-a tot presat să finalizez câteva dosare ce au cam prins rădăcini la mine pe birou! Ea a plecat la sediu deja, eu încerc să-mi umplu timpul cu ceva să treacă cât mai repede, dacă se poate, cu ceva util deşi sunt cam dezamăgit de activitatea noastră din ultima vreme… doar două cazuri în ultimul an ceea ce a făcut să ajungem la marginea prăpastiei din punct de vedere financiar, primul caz e cel din Polonia cu cele două măicuţe lesbiene ce au aruncat în aer o benzinărie, caz ce l-am plasat organizaţiei din Norvegia şi care nici acum nu l-au rezolvat. Ieri dimineaţă a făcut bilanţul Maxim şi am ieşit cu “gaură” la acea organizaţie cât şi cea din Italia… Ne-am hotărât să le închidem! Aceasta se va întâmpla în august, după ce ne întoarcem din Bulgaria, atunci o să le dăm celor de acolo vestea iar unora dintre ei o să le transmitem să-şi caute de lucru!
Al doilea caz e de fapt reluarea lui 1A… E clar că acest caz este un blestem pentru noi şi ne urmăreşte ca o umbră rece, e clar că e unul dintre cele mai complicate cazuri din istoria Organizaţiei, de 15 ani încercăm să-i descoperim tainele şi parcă pe an ce trece e tot mai greu să-i dăm de capăt. Chiar dacă mi-a luat 15 ani din viaţă nu renunţ la el şi o să merg până la capăt, nu mi-e dat în fire să renunţ la ceva aşa de uşor… ;)
Săptămâna viitoare vom fi în Bulgaria, voi pleca alături de Laura, Bob şi Gutierez. Dacă misiunea ne va cere o să mai chem ajutoare, am stabilit săptămâna trecută toate detaliile! Şi cei doi colegi sunt foarte entuziasmaţi la aflarea veştii că au fost recrutaţi pentru această misiune! Le lipsea “terenul”… Şi mie la fel…