Nu vreau să scriu astăzi despre finala stelei de acum 24 de ani pentru că oricum pe toate canalele TV s-au readus elogii pentru acele vremuri, cred că şi pe Disney Channel s-a vorbit azi despre echipa militară.
De fapt,  n-aveam de gând să scriu nimic în astă zi pentru că sunt foarte obosit după o săptămână destul de grea, dar am avut un moment de plictiseală şi m-am gândit să postez câteva rânduri despre situaţia nebună de la Guvern şi mai ales depre faptul că “NU” e la loc de cinste aşezat în luxoasa cameră unde-şi desfăşoară aleşii noştrii activiitatea… După discursul istoric şi “emoţionant” de ieri a prea-măritului nostru preşedinte asupra cobailor care ascultau la radio-TV ca magnetizaţi, s-a concluzionat că ne aflăm iar în faţa unei situaţii extreme, legată ca de obicei de cifre, de situaţii fără precedent…
Ieri-alaltăieri nu auzeam decât subiecte ce aveau în conţinut tăierea salariilor, mărirea taxelor, auzeam de fututa asta de criză de care nu ai cum să scapi, de situaţia cruntă din sistemul sanitar, despre halul fără de hal în care a ajuns învăţământul… dar de soluţii… ioc!
Jocul acesta de-a reforma în orice, de-a economia, de-a justiţia seamănă tot mai mult cu o comedie neagră regizată prost… Nu ştiu cum dracu mai rezistă publicul să urmărească acest spectacol penibil şi să înghită tot i se vâră pe gât. Până când? Lumea vrea şi Altceva!
Incompetenţa şi prostia celor ce ne reprezintă în Guvern atinge pe zi ce trece cote alarmante. Ridicatul din umeri este sport naţional când se discută despre problemele naţiunii în timp ce planeta celor care mai şi muncesc se scufundă încet sub ochii celor ce i-am ales să ne decidă destinele.
Şi totuşi nu e un joc cu zaruri şi nici nu se aruncă moneda când se iau decizii ce afectează bunul mers al ţării…
Zău că sunteţi hilari în costumele alea cu care apăreţi în faţa publicului şi ne rânjiţi mişeleşte anunţând decizii fatidice. Pe bune că ne-am săturat de mizeria în care aţi adus acest teritoriu parcă blestemat, voi l-aţi adus aici cu prostia ce vă-nconjoară. Iar pentru tot răul ce l-aţi adus ţării nu vă meritaţi nici termenul de “oameni”, parveniţii naibii… dar oare nu se va întoarce niciodată roata? Tare aş vrea să apuc ziua aceea!
În final o dedicaţie muzicală pentru voi! Hai că o cunoaşteţi!