Ineu, my love!
August 6, 2010
|
Posted by Tiq
Timpul trece şi transformă totul în nostalgii. Vremurile acelea nu se mai întorc niciodată! Ele rămân însă întipărite în minte, sau păstrate într-un album de poze…
Copilăria mea este strâns legată de Ineu, oraşul în care îmi petreceam de fiecare dată vacanţele, vacanţe de 5 stele, all inclusive, aveam parte de tot ce era grozav pentru un copil sau mai târziu licean ori chiar şi uneori în perioada facultăţii…
De la jocurile de mâţa-scunsa printre lemnele lu` ne`a Peter sau zoala de pe leagănul lui Tibi ori serile petrecute în colţ la surorile Cnab când de multe ori ne mai gonea bunică-sa cu mătura că era oră târzie, întâlnirile de la o clisă friptă făceau toţi banii, indiferent de locaţie, glumele cu gust făcute indiferent de situaţie, până la combina lu` unchiu` meu ce făcea ravagii printre vecini şi care se auzea până-n colţ, aventurile extraordinare de la Deal în care chefuiam şi ne distram de aveam febră musculară a doua zi de la atâta râs, pozele trăznite făcute la acelaşi bine-cunoscut deal, zilele de baie de la Criş în care nimeni nu sărea ca şi mine la Depeşişti 
, sau faza când am lansat câinele mort de sub pod prins într-o creangă de au fugit toţi de pe plajă (da, eu am fost ăla), serile petrecute la o plimbare pe dolmă, cumpărăturile de la seifonerie sau Benedek, muzica eurodance, ieşirile la o terasă în oraş, turneele de badminton de pe Bradului (n-au fost multe, dar din cauză că eram prea bun, probabil că n-a mai dorit nimeni să joace cu mine 
), plimbările cu bicicleta pe la calea ferată sau ieşirile prin parc, aventurile la o damigeană pe bradului 8 la etaj, primul impact cu o discotecă, sau nopţile când adormeam cu topul de la Radio Tineret… şi câte şi mai câte…
Au fost multe întâmplări, timpul a trecut repede lăsând totuşi în urmă lucruri frumoase ce, sunt foarte fericit că s-au întâmplat! Cu siguranţă că asta se datorează faptului că am avut şi persoane extraordinare prin zonă, persoane ce le respect şi acum pentru că tot ce am trăit mai sus se datorează şi lor!
Şi ca să închei într-un ton optimist, propun ca după nunta noastră să facem un long-night pe la deal să ne aducem aminte, măcar raportat la o altă scară de vremurile bune!
Categories: Memories
|
Leave a reply
Ce vremuri dom’le! Ma incanta idea unei clise fripte la coltul strazii mele. Ar trebui sa si organizam ceva!
Mi-e dor de acele zile si nopti de vara, cand dadeam fuga la Cris!
Pai, hai să ne vorbim să facem o ieşire, am propus să facem un “Remember-party” după nunta noastră şi în funcţie de timpul liber al fiecăruia, fixăm o dată!
Ce amintiri superbe…si ma bucur ca nu numai au am nostalgia zilelor minunate de la Ineu…parca e “fermecata” strada noastra
. Si eu zic ca ar fi ok o remember trip la vie
Proaspăt întoarsă de la Ineu (aș mai fi stat ce-i drept) numai bine m-ai nimerit cu postul asta. Pot să plâng? Sau ar trebui doar să râd, căci unele faze povestite sunt mult prea comice…
)
Cât de tare ar fi să ne mai întâlnim toți cum eram odată. Dar e asta oare posibil cu mintea de acuma? Pfff… Ineu my love, daaa… nici nu știi cât mă bucur că e cineva mai nostalgic ca și mine când vine vorba de Ineu și mai ales de verile petrecute acolo.
P.S. (Tre să-ți mai amintesc de cărțile cu fotbaliști, de timbrele aruncate de la etaj, de pruncu’ lu’ “Brusli”, de supărările lui Petre, de casetele cu Vacanța Mare ascultate sub geam, de mersul la Cinema unde umpleam un rând întreg, de “casterolele” de înghețată și de faptul că mereu te băteam la badminton
dar tre să recunosc, la Depeșiști nimeni nu sărea ca tine 
)
Ce vremuri…
Păi, e bine să fiţi şi voi nostalgici, înseamnă că a fost o copilărie “all inclusive”.
)
Vă respect în primul rând că existaţi şi că… iubiţi ineul, poate mai mult decât mine!
Sper să ne întâlnim, chiar mi-aş dori să facem un meeting-party, să vorbim, să “ne” râdem, să mâncăm, să bem şi, de ce nu… să jucăm o “mimă”!