După campania cu procurarea de oale scumpe desfăşurată anu` trecut, cei de la Real iar au o promoţie, de data asta cu punctele rezultate din cumpărături (la 40 de lei un punct) poţi achiziţiona la preţuri speciale (vorba vine)… cuţite şi suporţi de cuţite… scumpe ca naiba!
Aşezate ca la muzeu la intrarea în hypermarket, cel mai ieftin cuţit costă (cu 70 % reducere) vreo tri sute de mii de lei vechi… un milion tri sute îi preţul întreg şi îi şi tare mic!!!
Alte preţuri de damping: suport de cuţite de lemn: cin` sute de mii (la redus) sau fund de tăiere la şapte sute de mii (păi, mai bine-mi tai o bucată de scândură şi mânc pe ea decât să dau atâţia bani!) Şi dacă mă gândesc că preţul întreg pentru piesa asta de 36x27x3 ţenti îi un milion şapte sute, chiar că îmi vine să râd…
Îmi sunt simpatici cei de la Real, că doar la ei îmi fac cumpărăturile mai tot timpul, dar asemenea campanii menite să prostească lumea nu cred că li s-ar fi potrivit şi nici nu cred că ar fi trebuit să facă asemenea compromisuri pentru o campanie total aiurea, dacă nu chiar aberantă!

Cu toate că nu sunt un mare pasionat al handbalului, nu pot să nu remarc performanţa echipei naţionale feminine, care a învins Norvegia cu 24-23 în finala Cupei Mondiale din Danemarca şi să le felicit pentru acest succes; măcar ele să aducă ţării puţine bucurii dacă în fotbal nu mai putem scoate capul din anonimat!

Despre fotbal vreau să vorbesc… ăsta autohton… Ştiu! “Iar fotbal” o să zică lumea, “mai scrie şi altceva, nu doar despre fotbal”…
Aş scrie, dar câteodată mai trebuie să scot în faţă unele aspecte legate de acest sport, aspecte negative, bineînţeles, că altceva nu poate ieşi la suprafaţă când soccerul este condus de aceleaşi personaje blamate…
Păi, uitându-ne peste clasamentul FIFA, găsim naţionala României pe un jenant loc 46. Dacă nprivim puţin în timp, în 1994 România ocupa un loc 11 la sfârşitul anului, sau un loc 7, 3 ani mai târziu ori locul 8 în 1999 iar acum Gabonul, Australia sau Burkina Faso se uită de sus la noi!!! Mai jos de atâta se poate? Eu cred că da, atâta timp cât nu se întrezăreşte nicio urmă de schimbare în acest sport…

Trecând la fotbalul de primă ligă, remarc prostia gazetarilor de după meciul stelei în Europa League, după ce au luat-o cu 4-1 de la echipa a doua a Liverpoolului, căutând părţile bune ale formaţiei bucureştene în confruntarea cu “cormoranii”…. Băăă, a fost 4-1, ce dracu încercaţi să o dregeţi, înţeleg că sunteţi ziarul de casă a stelei, dar nici chiar aşa…
De ce trebuie să fie presarii noştrii atât de artificiali ca să prezinte întotdeauna partea bună a lucrurilor? De ce nu se prezintă realitatea aşa cum e ea, de ce nu se fac analize despre cât de corupt a ajuns fotbalul şi că în actuale condiţii nu se poate face performanţă??? De ce? Trăim vremuri pline de, hai să-i zicem, cenzură… vremuri în care manipularea prin mass-media are un succes al naibii de mare! Păi, sunt 20 (douăzeci) de ani în care nu s-a făcut absolut nimic pentru ca fotbalul să semene cu ceea ce mişca prin occident, dar şi ce s-a realizat s-a făcut pe interese, ca de altfel orice lucru de la noi!
Trăim încă cu impresii false despre multe aspecte sociale, politice etc… unele dintre ele pur şi simplu sunt ascunse (voit, bineînţeles) şi atâta timp cât acest mod de prezentare ţine… e normal să nu primim şi altceva! Cum ziceam, televizorul (în special) ne oferă exact ceea ce dorim noi să auzim! Şi acum mă întorc la sport, unde ştirile sportive au devenit un fel de can-can ce… face rating! Păi, dacă acest stil de prezentare a asa-ziselor ştiri nu ar fi prins, nici televiziunile nu ar mai fi dat aşa ceva… Şi atunci de ce se mai miră restul populaţiei că un personaj ca Gigi Becali a ajuns în Parlamentul European!? :O
Convieţuim într-o eră a tehnologiei, într-o democraţie în care alternativa e întotdeauna o altă soluţie dacă din când în când am şi gândi privindu-ne în oglindă şi punându-ne unele întrebări! Dar, cum superficialitatea e întotdeuna soluţia găsită în muuulte cazuri, şi întrebările în acest caz sunt ori retorice, ori lipsesc, nu ne putem aştepta la mare lucru, atât din punct de vedere personal cât şi din punct de vedere al maselor!
Nu vreau să fac o filosofie despre lucruri simple, nu vreau să ţin teorii, ci doar să redau un colţ de realitate ce s-a instaurat în sportul autohton şi nu numai…! Realităţi care de cele mai multe ori dor! Realităţi ce se găsesc de multe ori în spatele cortinei şi de cele mai multe ori nu le aflăm sau le descoperim prea târziu…
Şi ca să închei cu o realitate din fotbalul mic, lăsând la o parte toată agitaţia mai mult sau mai puţin hilară privind modelarea grupelor în liga a II-a şi a III-a când şi la Piaţă la Pâncota era mai decent, mă-ndrept spre liga a IV-a din Arad când, la retragerea echipei din Dorobanţi din campionat după etapa a VI-a, a fost acceptată UTA II, cu observaţia că rezultatele Dorobanţiului se vor anula, iar UTA II va trebui să joace (!!!) toate cele 6 meciuri pe care formaţia defuncta le-a disputat până acum. Am ajuns sa o văd şi pe asta, credeam că noua conducere a AJF-ului arădean va fi mai competentă, dar se pare că m-am înşelat! Aşadar, doar chestii ciudate în fotbalul nostru carpatin, ciudate pentru unii, dar normale pentru alţii! Şi cine ştie ce va mai fi în continuare…

Prima luni de “după”… o zi în care încerc să-mi refac puterile după o minunată zi trăită sâmbătă, o zi cu totul specială… ziua nunţii mele.
După ce pe 5 iunie am făcut cununia civilă, a urmat sâmbătă cea religioasă şi apoi paranghelia de după! Peste 100 de invitaţi şi o atmosferă destinsă pe tot parcursul acestei petreceri a făcut ca seara de 11 septembrie să fie de neuitat pentru noi!
Salut pe această cale pe toţi cei ce au luat parte la fericitul eveniment, atât la Biserică cât şi la Casa Jelen, unde s-a desfăşurat evenimentul şi mă bucur că au fost prezenţi acolo!
După luni de alergătură şi stres şi uneori chiar şi nervi a urmat o seară foarte frumoasă (sper eu) pentru toţi invitaţii prezenţi. Chiar şi la această oră sunt foarte obosit la cât am dansat dar nu mă plâng, ci spun doar atât “ce repede a trecut”, dar a fost frumos! Acuma, nu vreau ca postul acesta să mă tot laud cât de fain o fost, dar noi ne-am simţit extraordinar şi din câte am observat şi nuntaşii la fel! Şi când sunt şi invitaţii mulţumiţi, atunci chiar a fost o nuntă reuşită!
Dar, poate că mai revin cu un post unde o să descriu mai multe despre ce a fost! Dacă cumva eşti printre cei ce au luat parte la acest eveniment, te rog să-ţi dai cu părerea despre nuntă şi să ne spui cum te-ai simţit! Mulţumesc!

Pentru cei ce vor lua parte sâmbătă 11 septembrie la nunta noastră am pregătit un filmuleţ cu localul (nu e reclamă) unde se va desfăşura petrecerea de după cununia religioasă!

Vă aşteptăm cu drag!

Luci & Erika

Un nou episod din “Ce rost mai are fotbalul în România?” s-a derulat în această seară la Piatra Neamţ, un episod prost regizat, din mai toate punctele de vedere!
Meciul în sine a semănat cu unul de liga a V-a (sincer am văzut meciuri de acel nivel mai interesante decât cel dintre România şi Albania), fără niciun orizont… NIMIC nu a ieşit în evidenţă pozitiv la această partidă… Dacă de la albanezi nu avem mari pretenţii, barem de la români să cerem măcar o victorie (chinuită, bineînţeles) la un gol diferenţă! Dar n-a fost nici pe departe aşa… şi asta nu datorită apărării supra-aglomerate a oaspeţilor cum eronat s-au exprimat comentatorii de la TVR (penibili şi ei) ci datorită jocului încâlcit gândit de Răzvan Lucescu. Încâlcit şi hilar. De ce hilar? Păi, când începi o nouă campanie cu un Contra, Lobonţ, Cociş sau Raţ… atunci să mă ierte Dumnezeu, dar ce pretenţii să avem la un joc bun şi implicit la vise de calificare??? Ce naiba, nene, noi nu batem pe nimeni nici în amicale şi nici în oficiale, iar în clasamentul FIFA suntem la nivelul ţărilor bananiere! Hai să lăsăm la o parte talk-show-urile de prost gust de după acest meci în care toată lumea se lamentează şi să căutăm adevărul în toată tărăşenia asta: N-avem nici echipă, dar nici nu vrem să construim una…! Cu ce avem… nimeni nu cere titlul European, ci doar “să jucăm ceva”! Hai să facem ca francezii, să schimbăm (aproape) TOT lotul… hai să-i lăsăm pe Marica, D. Niculae sau Cociş să repete liniştiţi săritura în bazin… pentru ei s-a terminat de mult capitolul “Naţionala”, cifrele o spun!
Totuşi, acest meci îmi întregeşte o remarcă pe care am făcut-o după Euro 2008, că va mai trece mult timp până ne vom mai califica la un nou turneu final… şi din păcate am avut dreptate!