Un nou episod din “Ce rost mai are fotbalul în România?” s-a derulat în această seară la Piatra Neamţ, un episod prost regizat, din mai toate punctele de vedere!
Meciul în sine a semănat cu unul de liga a V-a (sincer am văzut meciuri de acel nivel mai interesante decât cel dintre România şi Albania), fără niciun orizont… NIMIC nu a ieşit în evidenţă pozitiv la această partidă… Dacă de la albanezi nu avem mari pretenţii, barem de la români să cerem măcar o victorie (chinuită, bineînţeles) la un gol diferenţă! Dar n-a fost nici pe departe aşa… şi asta nu datorită apărării supra-aglomerate a oaspeţilor cum eronat s-au exprimat comentatorii de la TVR (penibili şi ei) ci datorită jocului încâlcit gândit de Răzvan Lucescu. Încâlcit şi hilar. De ce hilar? Păi, când începi o nouă campanie cu un Contra, Lobonţ, Cociş sau Raţ… atunci să mă ierte Dumnezeu, dar ce pretenţii să avem la un joc bun şi implicit la vise de calificare??? Ce naiba, nene, noi nu batem pe nimeni nici în amicale şi nici în oficiale, iar în clasamentul FIFA suntem la nivelul ţărilor bananiere! Hai să lăsăm la o parte talk-show-urile de prost gust de după acest meci în care toată lumea se lamentează şi să căutăm adevărul în toată tărăşenia asta: N-avem nici echipă, dar nici nu vrem să construim una…! Cu ce avem… nimeni nu cere titlul European, ci doar “să jucăm ceva”! Hai să facem ca francezii, să schimbăm (aproape) TOT lotul… hai să-i lăsăm pe Marica, D. Niculae sau Cociş să repete liniştiţi săritura în bazin… pentru ei s-a terminat de mult capitolul “Naţionala”, cifrele o spun!
Totuşi, acest meci îmi întregeşte o remarcă pe care am făcut-o după Euro 2008, că va mai trece mult timp până ne vom mai califica la un nou turneu final… şi din păcate am avut dreptate!