Nu am găsit un titlu potrivit acestui post, de fapt mai tot timpul cand scriu un articol sunt în ceaţă în ceea ce priveşte alegerea titlului… Mai puţin când este vorba despre subiectul fotbal!
E clar că trăim vremuri tulburi, însă nu despre asta aş vrea să vorbesc, cu toate că timpurile pe care le parcurgem ne afectează în mod negativ viaţa, gândirea, modul de a privi lucrurile…
Nu am fost niciodată un popor ce vibra de optimism însă acum e clar că suntem foarte sceptici privind prezentul, viitorul şi ne amăgim cu fraza “înainte a fost mai bine”… Negativ! Dar, poate că aceste câteva cuvinte ne scot puţin din “amorţeală”! Pozitiv vorbind! Un fel de efect placebo la nivel mental!
Se spune despre răzbunare că e arma prostului… Corect! Însă uneori, acest lucru îi poate aduce respectivului un minim de zâmbet în colţul gurii… Ideea de răzbunare, oricât de neînsemnată ar fi ne face să devenim mai… puternici, şi lipsiţi de orice scrupule… acţionăm. Dar când aşa zisa răzbunare e… fără un temei anume, ce zici? Din postura de victimă analizezi fapta şi ajungi la concluzia că nu există motive pentru care trebuia să o muşti… şi te întrebi “De ce?” Păi, răspunsul n-ar fi simplu şi poate fi împărţit pe vreo 4 liniuţe:
- dintr-un orgoliu cras şi nefondat din partea celui ce ţi-a tras-o
- din invidie personală
- din paranoia, şi atunci mai bine ar face nişte vizite pe la cei în halate albe pentru câteva şedinţe la mansardă!
- din prostie, pur şi simplu.
Privind unele imagini prăfuite desprinse din amintiri dar pe care le-ai ignorat ai început să-ţi dai seama de anumite lucruri… Hmm, chiar lipsite de o claritate, ajungi să le pricepi, deşi nu-ţi spuneau mare lucru. Punându-le cap la cap ca pe un puzzle, dai de o singură concluzie, că dracul chiar e negru şi îşi bagă coada de fiecare dată când poate!
Ai observat că de multe ori (chiar de foarte multe ori) am început să fim un fel de roboţi (nu mă refer la munca depusă zilnic ci la faptul că am devenit extraordinar de artificiali)… Suntem insensibili la orice e frumos şi uneori ajungem să fim respingători cu noi înşine prin unele ieşiri, ca să nu mai vorbesc că la fel suntem şi în ochii celor de lângă noi… Zâmbim doar forţat, uneori doar pentru un scop anume… Fără o dâră de inocenţă şi naturaleţe, ne înstrăinăm şi gestul acesta ce ar trebui să nu lipsească din meniul fiecărei zi din viaţa noastră. Să fie parte din activitatea cotidiană obligatoriu! De ce nu există şi sloganuri la TV: “Pentru o viaţă sănătoasă zâmbiţi zilnic…”, ceva de genul…?
Chestia cu “Aşa i-a fost scris” mi se pare deplasată când te referi la destinul unui om… Puţin aiurea, dar născută dintr-o mostră de izoterie, face clasică această frază… Ceea ce e greşit. Destinul şi-l crează fiecare, orice om e liber să-şi croiască drumul pe această lume, să-şi găsească rolul, e respunzător de acţiunile lui şi nimeni n-ar trebui să îi controleze aceste acţiuni, sau gânduri ori sentimente!
Închei cu câteva rânduri scrise în urmă cu vreo 3 ani:
Trec zilele, trec nopţile…
Se sfârşesc lunile…
Se-mplinesc anii…
Se schimbă generaţiile…
Dar niciodată viitorul
nu stă scris într-o ceaşcă de cafea…
Comentarii recente