Apărută iniţial în anul 1986 pe albumul “The Queen Is Dead”, “There Is A Light That Never Goes Out” a englezilor de la The Smiths a fost extrasă pe single abia după 6 ani!!!
Deşi este o piesă drăguţă, cu un refren uşor de reţinut, ea nu a făcut prea mulţi pureci prin topuri, doar un loc 25 a atins în clasamentul de single-uri din ţara de origine! Totuşi albumul de pe care a fost extras single-ul a avut mai mult succes, prinzând un loc 2 la albume în Anglia, alegându-se cu aurul atât în UK cât şi în SUA.

“I fell in love with you watching Casablanca.
Back road the drive in shaw in the flickerin’ light” …
… se auzea în 1995 în fiecare discotecă de la oraş sau ţară, în fiecare piaţă unde se vindeau casete audio, la fiecare bal sau terasă/cafenea/langoşerie… Jessica Jay era numele cel mai des rostit în vara acelui an pe aceste tărâmuri!
Cine era de fapt Jessica Jay? Un mister pare să fie şi în zilele acestea referitor la acel nume! Jessica Jay a fost de fapt un proiect muzical italian a celor de la SAIFAM music, unul ce începe să cunoască succesul prin Asia în special în Thailanda prin 1993 cu single-ul “Broken Hearted Woman”! Se pare că în vremea în care “Casablanca” se cânta în draci pe la noi, solista acestui proiect a fost Dora Carofiglio (din surse neoficiale vă scriu şi eu aceste rânduri, deoarece nu am date concrete referitoare la acest subiect!)…
Pe lângă re-make-ul “Casablanca” după Bertie Higgins (piesă apărută în 1982), Jessica Jay a mai avut succes în România cu melodii ca “Chilli cha-cha” sau “Dempasar Moon”… O altă chestie ciudată este faptul că în Italia nu s-a auzit în acele vremuri de Jessica Jay! Şi nici de “Casablanca”!

Mai jos, videoclipul (neoficial, bineînţeles) al piesei “Casablanca”.

În 1992, americanii de la House of pain lansau o piesă rap intitulată “Jump around” ce a ocupat locul 3 în charts-ul de single-uri din SUA. Este considerată una dintre cele mai de succes piese de discotecă din acei ani, o piesă ce ar face ravagii şi în prezent pentru cei ce ştiu ce înseamnă distracţia adevărată!

RMB a fost unul dintre cele mai îndrăgite nume de mine! RMB însemna Rolf Maier-Bode şi Farid Gharadjedaghi, cei ce prin 1993 puneau bazele acestui proiect. În acel an cei doi lansează RMB Trax 1 şi RMB Trax 2, materiale apărute sub labelul “Adam & Eve Records” iar după un an se mută la “Low Spirit”, sub pecetea căruia vor lansa de-a lungul anilor hit după hit pe scena rave europeană de la începutul anilor `90: “Redemption”, “Love is an ocean”, “Reality”, “Spring”, “Experience” etc. Am ales preferata mea, “Spring”, din 1996, o piesă de aur din Germania!

Videoclipul acestei piese mi-l amintesc în timp ce urmăream MTV Top 10, vineri seara… Apărută în 1995, “Fairground” al celebrilor Simply red a fost No.1 în ţara natală UK. Extras de pe “Live”, a fost cea mai de succes piesă al acestei formaţii! Simply Red a lansat din 1985 şi până în prezent 10 albume de studio, toate fiind primite foarte bine de către fani, ţinând capul de afiş al clasamentelor muzicale atât în ţara natală cât şi în afara ei! Mai jos aveţi acest clip, unul ce îmi dă uşoară stare de nostalgie, probabil că unii dintre voi îşi mai amintesc de el!

Va urma!

Revin cu un serial nou despre muzică, în acelaşi stil în care v-am obişnuit acu` ceva vreme când v-am prezentat (şi probabil că o să vă mai prezint) câteva dintre hiturile anilor 80. O parte dintre cei ce mai citesc acest blog aţi crescut cu ritmurile acelor ani, deci, o să vă amintiţi cu plăcere din piesele ce le-aţi descoperit fie la TV, fie la radio!

Pe la începutul anilor `80 au apărut pe sticlă prin UK nişte băieţi foarte talentaţi ce s-au remarcat printr-un sound alternativ ce a prins destul de bine atât în ţara natală cât şi peste ocean, în special în Noua Zeelandă sau SUA. New Order este trupa de care vă vorbeam ce era formată din Bernard Sumner, Peter Hook, Stephen Morris, Gillian Gilbert, Phil Cunningham. Printre cele mai cunoscute single-uri ale trupei amintesc: “Blue Monday” (1983), “True Faith” (1987), sau “Round & Round” (1989).
Astăzi o să ascultăm “Regret”, un single apărut în 1993 şi extras de pe albumul “Repubic” ce a apărut în acelaşi an şi care atinge poziţia maximă în America, un loc 4 în UK şi 5 în Irlanda…

Well, a venit vremea să să scriu câteva cuvinte despre piesa mea preferată din toate timpurilor, o melodie ce (zic eu) poate fi numită “cea mai bună baladă din toate timpurile”: November rain a rockerilor de la Guns`n roses, un nume de legendă pentru cei ce iubeau ritmurile acelea. Piesa apăruse în 1992 şi a fost extrasă de pe albumul “Use Your Illusion I”, un album foarte bine primit în lume: locul 1 în Canada şi locul 2 în UK, Australia, SUA şi Austria, formaţia alegându-se şi cu numeroase premii!

Când urmăresc acest videoclip, de fiecare dată m-aş întoarece necondiţionat la acele vremuri de aur, vremuri în care a început cu adevărat Revoluţia Muzicală. Iar unul dintre pionierii acestei revoluţii este şi The Prodigy! Despre Keith Flint & co doar la superlativ iar “The fat of the land” îl consider cel mai bun album din toate timpurile!
Pentru primul episod n-o să vă prezint vreo melodie de pe acest album, ci o să vă redau o piesă ce avea să mă facă să mă simt mândru că sunt raver , iar fetele din acel clip fac tot banii şi ar putea fi un model pentru toate paraşutele din ziua de azi ce se gudură prin cluburile de gen a acestor ani!
Apărută în 1994, “No good” a atins doar locul 4 în ţara de başnină, însă albumul de pe care s-a extras acest single “Music for the Jilted Generation” s-a ales cu platină în UK!

Că tot suntem la capitolul rave, vreau să prezint o nouă piesă la care ţin foarte mult ce aparţine “The queen of Rave”, Marusha! “It takes me away” a ajuns pe locul 3 în ţara natală Germania, bucurându-se de un real succes pe scena techno şi la diferitele evenimente la care artista a luat parte.
Figură legendară la “Mayday” sau “Loveparade”, Marusha a ţinut capul de afiş a party-urilor de gen de la începutul anilor `90 şi până în prezent. A devenit cunoscută cu o variantă proprie a clasicului “Somewhere over the rainbow” (locul 3 în Germania şi 6 în Olanda)… Deşi are 45 de ani, continuă să ne încânte ori de câte ori se află în spatele platanelor! Respect!

În 1980 s-a înfiinţat în SUA trupa rock R.E.M., compusă din Peter Buck, Mike Mills, Michael Stipe şi Bill Berry, una dintre cele mai de succes formaţii de gen de la sfârşitul anilor `80 şi începutul anilor `90, single-uri ca “Stand”, “Shiny Happy People”, “Drive” sau “Man on the moon” erau prezenţe respectabile prin clasamentele acelor vremuri. Iar “Losing My Religion” (1991) a fost unul dintre cele mai cunoscute single-uri a acestui band ce a fost extras de pe cel de-al 7-lea album al americanilor, ce făcea furori prin clasamentele lumii acu vreo 20 de ani: locul 1 în UK, SUA sau Canada.

Din 1994 vine şi următoarea piesă: “Right beside you” a cântăreţei americane Sophie B. Hawkins. Cu toate că piesa are un refren uşor de reţinut şi un videoclip ce “prinde”, nu a avut un mare succes în ţara natală, atingând doar un loc 24 în clasamentul de single-uri.
Sophie B. Hawkins a lansat 8 albume de-a lungul carierei, cele mai cunoscute materiale ale artistei fiind Tongues and Tails” din 1992 şi “Whaler” din 1994 iar cel mai de succes hit a fost “As I Lay Me Down”, extras de pe “Whaler”…

Va urma!

A compus “Imnul golanilor” incercând să transmită tuturor românilor un mesaj cât se poate de clar, deşi, iată ca la peste 20 de ani de la acele acorduri, se pare că ecoul acelui cântec nu a avut nici pe departe efectul scontat… dar poate că odată şi-o dată ne vom trezi din această amorţeală agonizantă şi vom conştientiza că suntem mai mult decât nişte pioni aflaţi la mâna unor politicieni perverşi!
Din păcate şi el, ca mai toţi oamenii de valoare care ne-au părăsit, a făcut-o discret, fără a ieşi în evidenţă prin mass-media şi fără a i se recunoaşte meritele pe deplin, dar poate că pe celălalt Tărâm se va bucura de mai mult respect si admiraţie decât aici şi va fi mai apreciat…

Este vorba de Cristian Paţurcă, cel ce s-a stins la nici 50 de ani într-un perfect anonimat, uitat într-un colţ de lume numai de el înţeleasă, ignorat şi (re)descoperit ori de câte ori de aminteam de acele vremuri când în sfârşit credeam că suntem liberi! Dumnezeu să-l ierte!

P.S. O să fie un continuu doliu pe la talk-show-urile de căcat de la noi pentru 1-2 zile, unde în general zdrenţele (foste fete de la pagina 5) ţin curul şi capul de afiş, şi o să-i plângă de milă acestui om. Şi sincer, nu de asta avea nevoie, nici măcar pe lumea cealaltă!

Au trecut sărbăutorile şi, deşi, de obicei se spune că e un bun prilej pentru odihnă, eu n-am reuşit să fac acest lucru pentru că nu prea am avut liber de la serviciu, prelungindu-mi astfel starea de oboseală fizică şi psihică pe anul ce tocmai s-a născut! Probabil că până la vară tot n-oi avea o “breşă” pentru a face o mică pauză…

Am o grămadă de gânduri în cap, o serie de planuri pe care sper (măcar în mare măsură) să le şi realizez. Pe primul loc în listă e o vacanţă de vreo 10 zile p-afară, una de relaxare, distracţie şi nu în ultimul rând de reîncărcare a bateriilor. Dacă restul planurilor nu reuşesc să le dau de capăt, ăsta e musai să îl “rezolv”!

Printre altele, m-am gândit serios să renunţ la blogging… Bine, asta nu ar însemna neapărat să renunţ la scris, dar parcă nu mai am o atracţie ca “pe vremuri” pentru această ocupaţie… Nu ştiu, să fie de vină vremurile, naiba mai ştie! Cert e că-i un semn de întrebare! Rând pe rând am renunţat a mai scrie pe încă două platforme unde mai postam câte un articol: Vestic, respectiv Gazeta Sporturilor.

Ieri nu ştiu ce a fost în oraşul ăsta… plin de personaje ce făceau tot felul de sondaje… Băă, dar la fiecare colţ era câte o gagică cu o mapă în mâna abordându-te pentru a răspunde la întrebări…
Pe lângă acest lucru, ieri am trecut de 3 ori pe lângă Orange şi de tot atâtea ori m-au întrebat “Sunteţi client Orange, că avem o ofertă pentru Dvs.”. Am trecut şi astăzi o dată şi iară m-au prins! Aaa, nu v-am spus că tot ieri am fost abordat de o fătucă într-o alimentară să mă întrebe dacă sunt fumător, că avea ceva ofertă la nu-ştiu-ce ţigări!

La sfârşitul anului trecut mi-am propus să fac o pauză de cafea de vreo 2-3 săptămâni, pentru detoxifiere etc etc, şi iată că la ora la care scriu aceste rânduri am deja 14 zile de când n-am mai pus cafă în gură, suplinind în tot acest timp lipsa acestul lichid cu ceai verde. Pot spune că nu simt lipsa ei în organism, dar tare m-apucă dorul când simt aroma ei în bucătăria de la serviciu… De luni însă, revin la vechiul obicei!

<::: A fost

Dr. Bonk vă urează “La mulţi ani” şi vă invită să urmăriţi episodul 3 din acest serial!
Îa să vedem ce mai caută cetăţenii acestei ţări pe blog:

ce-mi doresc pt anul 2011

Dacă tu nu ştii ce îţi doreşti, atunci ce pretenţii ai de la mine? Încă nu am capacităţi paranormale pentru a citi gandurile… Sau, cel puţin nu ştiu eu!

discoteca zadareni 25 decembrie 2010

Apăi dom`le, pe 25 decembrie n-am fost la Zădăreni la discotecă… de fapt, n-am fost niciodată acolo în discotecă!
Nu ştiu cum e, dar multă lume caută Zădăreniul în # S.T.Î.L.P.U.!

bambi melodii intre anii 2008-2009

Nişte sunete de tip rectal pot fi caracterizate piesele celor două chemical sisters… Mai mult de atâta nici nu pot cele două!

tehnologie deformare oale tabla

Nu e nicio tehnologie: se ia un ciocan (sau un obiect dur) şi se loveşte de mai multe ori în acea oală până se ajunge la rezultatul dorit! Baftă!

cine a descoperit muzica franceza

Răspuns la această problemă chiar că nu-l am!

cele mai bune melodii la o nunta

Cele dansabile!

#s.t.i.l.p.u

Ai nimerit bine prietene, te mai aşteptăm!

Va urma :::>

A consemnat, Dr. Bonk
medicul de gardă al www-ului

Ia să vă văd, despre ce vreau să scriu? Aveţi 10 secunde să vă gândiţi…

“Happy nation” vă spune ceva? Ei bine, a foat albumul de debul al suedezilor de la Ace of base, unul de mare succes în mai toată Europa. N-a făcut excepţie de la regulă nici la noi unde vara lui 1993 s-a desfăşurat sub ritmurile insorite ale celor 4.
Ţin minte că în vara acelui an am fost în tabără la Marea Neagră, “bântuind” prin zona Tuzla şi Eforie Sud. Deşi eram destul de tânăr şi nu ştiam eu prea multe despre viaţă în general, mi-a rămas în minte sound-ul Ace of base ce se auzea (nu exagerez) la fiecare terasă, birt, cotarcă, alimentară din această zonă! M-a urmărit multă vreme acea perioadă, acea muzică, acele vremuri pline de inocenţă. Atunci am auzit prima dată Ace of base!

Mi-am readus aminte de vara lui `93 aseară după ce am ascultat piesa ce dă titlul ultimului album al suedezilor intitulat “Golden ratio” şi care va fi şi următorul extras pe single, al doilea după “All for you”. Ei bine, Ace of base revine cu un nou album după 8 ani, “Da capo” a fost ultimul material al lor, apărut în septembrie 2002…
Aşadar, continuând pe linia unui “All that she wants”, “The sign”, “Don`t turn around” sau mai noile “Cruel summer” sau “C’est la Vie (Always 21)”, Ace of base continuă cu fruntea sus un proiect început acu` vreo 20 de ani şi reuşeşte, (chiar dacă anii au trecut şi în componenţa formaţiei au avut loc şi schimbări), să ne încânte în continuare şi (de ce nu) să ne bine-dispună cu sound-ul lor de week-end, numai bun de un party, puţin nostalgic, dar întotdeauna de bun gust!
Vă propun să ascultaţi noul single Ace of base ce va fi lansat la o data ce va fi anunţată ulterior.

Tot în Bulgaria suntem, avem noutăţi în ceea ce priveşte “Cazul 1A”. O să revin în curând cu câteva file de jurnal ce va da peste cap toată lumea Underground-ului!
Foarte curând…!

Nume de cod: 0401101715
G out!