M-am retras în arhivă încercând să îmi fac curaj pentru misiunea ce va urma din Bulgaria… Hmmm, parcă sunt puţin sceptic şi cam descurajat deoarece ultimele evenimente de la Organizaţie nu au fost tocmai grozave! Şi în plus avem şi ghinion… Gutierez şi-a rupt mâna şi va rata această misiune! Ştiu că Amiralul nu e tocmai încântat de ieşirea pe teren, dar am nevoie de un profesionist! Chiar zilele trecute mi-a prezentat un program creat de el prin care a reuşit să afle CNP-urile a 78% din populaţia SUA. “E varianta BETA, mai trebuie lucrat la el”, mi-a transmis el… Zic: “Fă ceva şi pentru bulgari…, o să avem nevoie”… Am garanţii că în cel mai scurt timp posibil o să am ceva concret de la el! “Şefu`, e greu cu literele chirilice 
”
Deci.. cazul 1 A… unul ce ne urmăreşte încă din 1995. Stau cu dosarul în faţă şi încercam cu markerul să concluzionez anumite aspecte referitoare la personajele implicate la acel eveniment…
Deci, recapitulând evenimentele derulate dea lungul anilor, am creionat pe câteva hârti concluziile unui dosar plin de mister! Aşadar, se întâmpla pe 1 aprilie când L împreună cu echipa lui (se presupune că a mai avut „ajutoare”, nu se cunosc detalii) a făcut 13 victime , fiind găsite toate într-o groapă de gunoi de la marginea oraşului Sofia. S-a presupus că ar mai fi şi alte victime deoarece s-au găsit bucăţi de haine la locul acela. Locul unde victimele au fost măcelărite nu a fost găsit. S-a cercetat locurile unde L îşi avea ascunzătorile din Dealurile Mockrei, de la Plovdiv sau din Kiev, locuri aflate în apropierea Sofiei…
S-au consemnat 3 pierderi umane, la puţine zile după masacru dintre care 2 se pare că aveau legătură cu acest caz: Peter Balakov şi Gina Delsni, primul cetăţean bulgar iar a doua rusoaică.
Pistele erau puţine… ne puteam mulţumi doar cu presupuneri, ne-am făcut mai multe scenarii, cel mai plauzibil pare a fi că cei doi să fi fost martori la masacru…
Toate cele 13 victime erau de cetăţenie bulgară, având funcţii importante (2 medici, 1 profesor universitar, o învăţătoare, 3 judecători, 2 asistenţi universitari, 4 notari). Se pare că a acţionat repede, probabil că victimele au fost ucise în ziua în care au fost racolate deoarece data dispariţiei lor a fost 2 aprilie în cazul a 9 dintre ele şi 3 aprilie în cazul celorlalte victime.
Un caz ciudat şi foarte încâlcit. Oare ce urmărea L şi echipa lui? Dacă într-adevăr i-a răpit de ce n-a cerut răscumpărare pentru ei? Nu avea logică la prima vedere…
1996
Cazul deja număra peste 334 de pagini… dar nimic concret… trecuse aproape 1 an de la acest caz… noutăţile întârziau să apară… eram tare descurajaţi… nicio pistă nouă deşi la caz lucrau foarte mulţi profesionişti din cadrul Underground, de la gr Tolstoi la Laura Palmer sau cpt. Jon.
1997
SPPD şi Secţiune pierdeau puncte importante la Bursă din cauza acestui caz… după 2 ani şi ceva… nicio noutate, cazul a fost pus în arhivă si clasificat drept “caz neelucidat”…
1998-2001
Nicio organizaţie Underground nu a mai amintit despre acest caz… totul intrase în umbră, totul era sumbru… nimeni nu s-a mai gândit că acest caz va fi vreodată rezolvat.
2002
O înregistrare importantă este cumpărată de la Izvoreanu (tipul ce avea să ajungă în Underground câţiva ani mai târziu), înregistrare ce data din noaptea de 1 aprilie 1995 de la o benzinărie de la care a alimentat L de 25 de dolari în ziua masacrului. În maşină este surprinsă şi amanta lui, Svetlana iar numerele de la maşină erau înregistrate în Polonia şi erau numere de probă însă s-a pierdut urma acestor numere. Despre Svetlana nu s-a mai ştiut nimic, se zvonea că ar fi fugit din ţară sau ca ar fi fost asasinată de traficanţii de droguri…oricum, adevărul era undeva la mijloc…
2003
După 10 luni de cercetări a benzii de la benzinărie, bandă ce a trecut prin 14 laboratoare fiind cercetată fiecare secundă a acestei înregistrări nu s-a descoperit aproape nimic, doar faptul că în ziua crimelor L avea o freză neobişnuită… părul îi era dat peste cap şi modelat cu un gel ieftin, producţie chinezească. În toate fotografiile pe care Underground-ul le avea cu L, teroristul avea aceeaşi frizură… părul îi era aranjat întotdeauna în jos… ciudat… acest lucru ne punea puţin pe gânduri.
2004
Un an istoric prin faptul ca marele terorist L a fost capturat în mai şi executat în noiembrie.
În timpul scurs de la capturare şi până la moartea lui, Underground-ul nu a reuşit să afle nici o informaţie de la el, a fost supus celor mai grele încercări, a fost şi dus la carceră dar tot nu a vorbit. Într-un final a fost executat deoarece organizaţiile teroriste plănuiau sa îl scape de la închisoare… Şi odată cu moartea lui s-a îngropat şi o parte din secretele acestui caz… secrete ce, poate nu le vom afla niciodată!
2005
S-a descoperit 6 minute dintr-o convorbire telefonică ce s-a derulat între L şi Mambo în iulie 1999, în această convorbire L îi spune şefului său că a omorât-o pe Svetlana, amanta lui deoarece a prins-o în pat cu fratele său în relaţii incestuase:
Mambo: – Şi cu Svetlana cum mai e?
L: – E sub pământ, am prins-o când şi-a tras-o cu frate-său.
Mambo: – Du-te…
L: – I-am executat pe amândoi!
Mambo: – Cum i-ai terminat?
L: – I-am tăiat cu drujba! […]
De asemenea este menţionat numele lui Alexei în, citez “
Mambo: – Ce mai şti de Alexei?
L: – E in Rusia, încearca să se ascundă o vreme, cei din WWT sunt pe urmele lui, ei cred ca şi el este implicat în cazul 1A de acum 4 ani… nu am mai vorbit cu el de ceva timp, nu ştiu exact ce e cu el…!
Mambo: – Am nevoie de el să meargă în Australia, am o afacere cu iahturi şi trebuie să-l trimit de urgenţă acolo […]
Într-adevăr WWT-ul l-a bănuit pe marele terorist Alexei că ar fi luat parte la masacrul din 1 aprilie 1995 dar nu avea o pistă precisă… O întrebare trona: De unde ştia L că WWT e pe urmele lui Alexei?
2006
Din nou a intrat în impas acest caz deoarece a fost un an foarte agitat şi plin de evenimente, de la misiunea din Bucureşti ce-l avea drept cap de afiş pe Bags Bani până la evenimentele de la Chicago ce s-au sfârşit cu accidentul în care au decedat 11 membrii ai organizaţiei teroriste Ujipura. A fost un sfârşit de an destul de greu pentru WWT, organizaţie ce s-a ocupat de acest caz…
2007
După descoperirea trupului Ginei din gara de la Plovdiv s-a redeschis cazul, unul controversat ce a rezistat 12 ani…
Pe filiera Priscilia, în noiembrie am zburat spre St. Petersburg unde se afla internat la oficiul Brainstorm fratele Ginei, pe numele său Dimitr. Povestea sa avea să aducă noi indicii acestui caz, cu toate că eram departe de adevăr! “Era seara de 1 aprilie 1995, mă-ntorceam împreună cu sora-mea de la o bătrână ce o îngrijeam că nu aveam pe nimeni – tatăl meu a murit în 1993, a avut accident cu KAZ-ul, maşina cu care transporta butelii iar mama mea a murit când eu am avut 12 ani. Şi era destul de întuneric, aveam de parcurs vreo 2 km pe jos şi aveam de trecut pe lângă o pădure unde era de altfel şi groapa de gunoi a cartierului. Când deodată am văzut nişte lumini. Gina a zis “Oare ce sunt cu luminile astea, e trecut de ora 10.” “Hai să vedem îi zic..” Ajungem până în locul cu pricina şi ne ascundem după o grămadă de crengi. Era o maşină de 1,5 t, descărca ceva… din unghiul în care eram mi s-a părut că erau ceva cutii de carton, v-am spus, nu se vedea prea bine… La un moment dat i s-a părut Ginei că vede corpuri umane printre cutiile de carton. A ieşit de după crengi încercând să se apropie. Şoferul terminase de descărcat şi a început să facă manevre de îndreptare a camionului… în momentul acela a pus farurile pe sora-mea şi a fost observată de şofer. Au fost 3… Atâţia am văzut eu. S-ar putea să fi fost în cabină 1 sau 2… nu ştiu…
Deci, cum spuneam, sora-mea a fost observată de şofer care a strigat: “L, Shomaj, vedeţi că avem vizitatori… uite-acolo, rezolvaţi problema…” În momentul acela o strig pe Gina şi îi spun să o luăm la fugă prin pădure. Îi zic să se ţină după mine până ieşim de aici…
Cei doi s-au îndreptat înspre locul în care eram noi… noi deja am rupt-o la fugă, ei după noi… La un moment dat o pierd pe Gina, n-am mai simţit-o în spatele meu… alergam… nu m-am oprit m-am întors în spate şi am strigat-o o dată. Nu mi-a răspuns, am continuat să alerg. Aud însă un ţipăt al ei si atunci m-am oprit. Am strigat-o încă o dată după care am rupt-o la fugă cu lacrimi în ochi prin pădure cu mare durere. Am ieşit din pădure şi am alergat pe câmp până nu am mai putut. M-am oprit lângă un podeţ… cei doi mi-au pierdut urma”
Această relatare m-a făcut să sper că o să reuşim să dezlegăm acest caz vreodată! Am plecat rapid la Jayyl unde era încarcerat Shomaj însă pe drum am fost sunat de către cei din laborator să-mi dea o veste ce schimba o parte din acest caz: rămăşiţele din gara Plovdiv NU erau ale Ginei!!!
Ajung în New York, la închisoare şi reuşesc să-l fac pe albanez să vorbească: ““Săracul L, a sfârşit ca un câine… Câte beţii trăgeam cu el prin 93-94, Doamne ce vremuri au fost… când mergeam la vânătoare de fazani…” a zis plin de nostalgie apoi a continuat: “Ori mă crezi ori nu, nu am luat parte la acest caz decât indirect, nu am omorât pe nimeni… Iată povestea:
Era 1 aprilie, pe la 13:10 sună telefonul, era L care mi-a spus să-i fac rost de o maşină mare pentru diseară că are o afacere şi trebuie să transporte ceva. La început am crezut că e o glumă pentru că era 1 aprilie. După ce mi-a explicat în amănunţit că are de dus nişte deşeuri la groapa de gunoi a oraşului i-am zis că îl rezolv că am un prieten ce lucrează la o firmă de materiale de construcţii şi că o să îl ajut dar să facă rost de şofer, mi-a spus că asta nu e o problemă.
M-a luat şi pe mine în seara aceea, eram eu, el şi şoferul… Atunci am văzut care e adevăratul motiv pentru care i-a trebuit maşina. Am rămas surprins, i-am zis că de ce m-a minţit şi că de ce n-a avut încredere în mine. Mi-a spus atunci că s-ar putea ca Secţiunea să fie pe urmele lui şi nu a vrut să rişte… Nu mi-a vorbit despre acest caz, nu mi-a spus dacă el i-a omorât pe acei oameni, nu a mai dezvoltat acest subiect niciodată şi nici eu nu l-am mai forţat să vorbească despre ce s-a întâmplat pe 11 aprilie 1995…”
Am mai aflat că pe şofer îl chema Basti, era de naţionalitate germană şi a fost o vreme închis pentru că maltrata animale…
2008
Shomaj vorbeşte din nou: “Era 3 aprilie, la 2 zile de la celebrul caz, stăteam într-un bar din Sofia, nu-i mai reţin numele. Dar acuma este un magazin de reparat telefoane, cel puţin aşa era în 2004 când am fost ultima dată în Bulgaria. Eram eu, L, şoferul de pe acea maşină pe numele său Serghei Tittov, cu doi de “t”, fost şofer în armată şi la o Fabrică de îmbuteliat apă minerală din Bulgaria şi amanta lui L, Svetlana. Trebuia L să se întâlnească cu cineva ce se pare, s-ar fi aflat în spatele masacrului dar nu-i ştiu decât numele de cod al lui, Beautiful Coyote 55. După vreo 25 de minute ce ne-am aşezat la masă apare un tip cu un sombrero pe cap, un tricou cu o maşină de spălat imprimat în faţă, nişte pantaloni scurţi de blugi, şlapi chinezeşti în picioare şi cu o servietă în mână, plină de bani. Se apropie de L şi-l îmbrăţişează ca şi când nu l-a văzut de multă vreme, apoi dă mâna cu noi doi si o sărută pe obraz pe Svetlana…
Se aşează lângă L şi comandă ceva spirtos însă ne-a spus că nu poate să stea că îl aşteaptă şoferul afară… I-a înmânat lui L servieta după care i-a spus că restul de bani sunt într-un cont sigur dintr-o Bancă din Cehia, iar parola de la cont e CNP-ul lui, şi-a sorbit paharul şi a părăsit barul imediat după aceea, fără a da mâna cu noi, doar ne-a salutat…”
Deşi se anunţa un an destul de bun, am fost ocupaţi mai mult cu misiunea din Viet Nam, ignorând aproape total acest caz!
2009
An foarte prost din toate punctele de vedere, totul culminând cu pierderea lui Marc`o în misiunea ratată din Ucraina, când a trebuit să o capturăm pe Mariana, care s-a dovedit a fi omul lui Mambo fiind implicată în atentatul de la Podul Livingston din 2004! Din păcate, această misiune s-a soldat cu moartea unuia dintre cei mai buni oameni ai organizaţiei!
După acest incident, acţiunile noastre au scăzut drastic la Bursă, anul 2009 fiind unul ce ne putea aduce falimentul dacă nu am fi trăit din misiunile anilor anteriori!
2010
Singurul lucru pentru ieşirea din criză era să finalizăm cazul 1A şi mi-am propus să joc cartea “totul sau nimic” pe acest caz! Mizez pe profesionalismul personalului din WWT pentru a trece peste evenimentele mai puţin plăcute din ultima vreme pentru a ne ridica din nou la nivelul de acum câţiva ani când organizaţia nu avea concurenţă în lumea Underground!
Nume de cod: 1600170311
G out!
March 24, 2011
|
Posted by Tiq
Categories: Fotbal 24/7, Ineu, Memories
|
2 Comments
Comentarii recente