Pe scurt…

Miercuri mare meci cu Uruguay… Mare pentru Piţurcă şi turma lui de “fotbalişti”, pentru că de câţiva ani încoace “Naţionala” pare a fi un subiect fumat, unul banal, pus în aceeaşi oală cu “Noră pentru mama” sau “Acces direct” ori telenovela de la 10…
Chiar acu’ vreo 2 zile m-am tot gândt ce însemna echipa reprezentativă de fotbal până prin 98-2000 când se mai juca ceva, când spiritul regelui fotbal se simţea în casele suporterilor, când se mai ieşea în stradă pentru un rezultat bun sau se suferea pentru o înfrângere! Era un BUN naţional, o “Marcă înregistrată” a românilor însă astăzi naţionala e o umbră rece a acelor vremuri; o mână de jucători anonimi în frunte cu obsedantul Mutu, o glumă proastă ce ne este servită la fiecare meci pe care-l joacă, oficial sau amical. E Naţionala LOR! A celor ce des îi vedem pe la TV dând cu subsemnatul la DNA ori sevindu-ne porţii de circ pe la aşa-zisele emisiuni sportive!
Astăzi e nevoie de bilete gratuite pe care să le distribui pe stradă ca să avem o mâna de oameni pe la meciuri… Şi se mai miră alde Piţurcă ori Sandu că lumea nu mai trage la stadioane? Păi, care e atuul când anonimatul e cuvântul de ordine, întărit cu poziţia 50+ în clasamentul pe naţiuni?
Ţin minte că în ’94 am stat nopţile să-i văd pe Hagi & co. la turneul din SUA, deşi în vara aceea aveam examenul de admitere în liceu ori în 2000 când am ieşit în stradă după penalty-ul lui Ganea din meciul cu Anglia…! De vreo 12 ani trăiesc doar din amintirile legate de “Naţionala” de fotbal şi cu totală ignoranţă faţă de tot ce mişcă astăzi în jurul acestui subiect! Iar diferenţa dintre acele vremuri şi cele actuale e că (din păcate) aceleaşi personaje conduc fotbalul… Iar în prostia lor, cei de la Gazeta Sporturilor, pe lângă DVD-urile educative cu Arici Poponici sau Marţienii ar trebui să scoată şi o colecţie cu Dinozaurii şi rechinii din fotbalul autohton că ar avea subiecte cât pentru câţiva ani de acu` încolo!