Aseara formaţia ce ne reprezintă în Champions League, Unirea Urziceni, a învins fără drept de apel campioana Scoţiei Glasgow Rangers cu scorul de 4-1 (1-1) chiar pe terenul adversarilor.
Victoria ialomiţenilor e cu atât mai importantă cu cât a fost obţinută de o echipă apărută practic din neant, construită de Dan Petrescu, acest nebun ce a crezut în el, în meseria sa, a crezut în băieţii lui şi în şansele sale şi a încropit o formaţie din anonimi, din jucători refuzaţi de la alte echipe, injectându-le moral de învingători indiferent de adversarul pe care îl aveau în faţă… Şi aşa au luat un titlu, unul muncit şi neaşteptat, luând faţa echipelor artificiale din Bucureşti şi aducând titlul pentru a doua oară consecutiv în provincie!
Am fost sceptic după tragerea la sorţi, mi-am zis că n-or să facă mai mult de două puncte în grupe, lipsa de experienţă şi lotul cvasi-necunoscut fără nicio vedetă m-a făcut să fiu rezervat în privinţa şanselor formaţiei noastre!
Dar e bine că m-am înşelat, uniriştii m-au surprins plăcut în ultimele două meciuri şi chiar dacă au pornit cu stângul, debutul de la Sevilla fiind timid, şi-au revenit cu Stuttgart, când puteau chiar să câştige… Iar aseara… aseară au fost extraordinari, spiritul de luptă a celor trimişi în teren a triumfat în faţa orgolioşilor britanici, victoria lor nici nu poate fi pusă la îndoială!
Prin acest succes a apărut o rază de soare pe strada fotbalului românesc foarte încercat în ultima perioadă şi după multă vreme (de când evolua CFR în aceeaşi competiţie) am şi eu emoţii pentru o formaţie românescă.
Frumos ar fi ca în retur ai noştrii să reuşească o nouă victorie pentru a “prinde” primăvara europeană, fie că vor evolua în Champions League, fie că vor juca în Europa League de aceea le urez multă baftă în continuare şi am încredere în echipa noastră că se va califica mai departe cu toate că va fi foarte greu băieţilor, însă orice se va întâmpla, victoria de aseara ne-a arătat că speranţă există şi ea nu trebuie să moară, Unirea trebuie doar să creadă în şansa lor…!
După toată instabilitatea aceasta economică şi financiară din ultima perioadă, victoria de pe “Ibrox Park” a mai îndulcit puţin amarul românilor care au fost martorii creării unei echipe adevărate. Aceasta este Unirea Urziceni!

In final, iată lotul ce a uimit aseară Europa: Tudor, Galamaz, Maftei, Bruno Fernandes, Epaminonda Nicu, Ricardo, Apostol, Brandan, Varga, Tibi Bălan, Bilaşco. Au mai jucat: Pădureţu, Onofraş, Frunză. Antrenor: Dan Petrescu.

Primele 10 minute le-a dominat Manchester, timp în care Cristiano Ronaldo îl pune la încercare pe Valdez, la fel de nesigur pe cum îl ştiam. După acest timp, Eto`o îl ridiculizează pe Vidici învingându-l pe Van der Sar, mutând de altfel definitiv jocul în câmpul englezilor.
Fotbaliştii lui Guardiola pasează extrem de precis, hipnotizându-i pe cei de la Manchester care se limitau în a încerca să se impună prin contra-atacuri tăioase. Au fost însă prea timizi… Nu le-a ieşit mai nimic…
Pauza nu a fost un sfetnic bun pentru băieţii lui Ferguson, nici chiar intrarea lui Tevez nu a schimbat prea mult coordonatele, domninarea catalanilor era aceeaşi…
Messi este găsit excelent de centrarea lui Xavi şi se-nalţă peste tot stadionul, printre blitzuri şi miliarde de priviri şi aşează balonul în plasa adversă, închiind definitiv tabela! Era minutul 70…
Manchester e în genunchi, antrenorul “diavolilor” era conştient care avea să fie deznodământul acestei partide şi privea neputincios cum minutele se scurg până ce Barcelona va prelua trofeul chiar din vitrina lor.
Fără îndoială că spaniolii au fost mai buni, tehnicianul lor a reuşit la debutul său pe bancă o “triplă”, cupă, campionat, Champions League, un sezon istoric, fiind prima echipă a Spaniei ce reuşeşte o asemenea performanţă! De partea cealaltă, experienţa lui Ferguson nu a cântărit destul pentru ca Manchester să-şi păstreze trofeul, îmbunătăţindu-şi doar statistica în ceea ce priveşte “finale jucate”
Aşada, Barcelona e la al treilea trofeu câştigat în această competiţie (1992, 2006, 2009), formaţia blau-grana a mai disputat trei finale pe care le-a pierdut (1961, 1986, 1994) în timp ce englezii se mândresc tot cu trei succese (1968, 1999, 2008) şi o finală pierdută, cea de anul acesta…
Gazda acestui meci, Roma a fost la înălţime, atmosfera din tribune a fost în ton cu spectacolul din teren, cele două tabere au dat dovadă de fair-play pe toată durata întâlnirii…
Mulţumim Roma pentru organizare, ne vedem pe 22 mai 2010 pe Santiago Bernabeu…

Pentru statistici:
BARCELONA – Víctor Valdés, Gerard Piqué, Carles Puyol, Xavi Hernández, Andrés Iniesta, Samuel Eto’o, Lionel Messi, Thierry Henry, Sylvinho, Yaya Touré, Sergio Busquets. Au mai jucat: Pedro Rodriguez, Seydou Keita. Antrenor: Josep Guardiola.

MANCHESTER – Edwin van der Sar, Patrice Evra, Rio Ferdinand, Cristiano Ronaldo, Anderson, Wayne Rooney, Ryan Giggs, Ji-Sung Park, Nemanja Vidić, Michael Carrick, John O’Shea. Au mai jucat: Carlos Tevez, Dimitar Berbatov, Paul Scholes. Antrenor: Sir Alex Ferguson.

Arbitrii: Massimo Busacca, asistat la cele doua tuşe de Matthias Arnet si Francesco Buragina.

Într-un fotbal dominat de scandaluri, arbitrii corupţi, valize, brichete, blaturi, a ieşit la lumină un gest inedit, o mostră de fair-play din partea lui C. Lazăr la partida din Giuleşti dintre Rapid şi Farul Constanţa. La o fază petrecută în minutul 63, Lazăr cade în careu după un contact cu Bourceanu şi arbitrul T. Crăciunescu acordă penaly. C. Lazăr se-ndreaptă spre arbitru şi îi spune că nu a fost lovit de jucătorul gălăţean schimbând decizia acestuia în minge de arbitru!
De admirat!