Pe 28 septembrie, Aradul are şansa să admire trofeul Champions League în original, fiind unul dintre oraşele norocoase ale caravanei Trophy Tour, ce porneşte din Milano, pe 16 septembrie (eu cred că a pornit deja :D ) şi se opreşte la Sofia pe 18 octombrie.
Ce e Trophy Tour? Ei bine, UniCredit, sponsorul UEFA Champions League în următoarele 3 sezoane a avut ideea de a realiza un eveniment inedit: o caravană a trofeului UEFA Champions League ce va trece prin 5 ţări, şi va putea fi admirat în următoarele locaţii:
16-20 septembrie – Milano (Italia)
25-26 septembrie – Zagreb (Croaţia)
03-04 septembrie – Bucureşti (România)
10-11 octombrie – Budapesta (Ungaria)
17-18 octombrie – Sofia (Bulgaria)

În România, în drumul său spre în Piaţa Constituţiei – Bucureşti, trofeul va poposi pentru câteva ore in şase oraşe, astfel: Arad (28 septembrie), Timişoara şi Sibiu (29 septembrie), Braşov (30 septembrie), Piteşti (1 octombrie) şi în final Bucureşti (3-4 octombrie).

Deocamdată nu ştiu unde va fi amplasat trofeul în oraşul nostru dar o să vin cu update la articol de îndată ce aflu ceva! Am însă idee la 2 locaţii: în faţă la Primărie sau în Piaţa Avram Iancu… Sunt curios dacă am câştigat pariul cu mine… :)

UPDATE: Se pare că trofeul UEFA Champions league îl veţi putea admira din faţă de la Primărie. Voi veni şi cu alte detalii de cum aflu noutăţi. Dau legătura în studio… :P

S-a mai stins un artist, celebrul actor Patrick Swayze a decedat azi noapte la vârsta de 57 de ani, răpus de o boală necruţătoare, cancerul…
Cunoscut mai ales pentru rolul din “Dirty dancing”, Patrick avea în ultima perioadă probleme mari de sănătate, în ianuarie 2008 fiind diagnosticat cu cancer pancreatic, boală ce, până la urmă, i-a fost fatală…
Nu vreau să vă vorbesc despre celebrul film ci despre piesa lui “She`s like the wind”, pe care o consider a fi printre cele mai romantice melodii din toate timpurile şi care se află în Top 10 personal la această categorie, piesa a fost lansată în 1987 şi a ajuns pe primul loc în U.S. Billboard Hot Adult Contemporary Tracks, pe poziţia a 17-a în topul britanic şi pe #14 în Germania în timp ce în Irlanda a atins poziţia a patra în topul de vânzări.
Să mai ascultăm încă o dată această piesă absolut superbă…!

R.I.P. Patrick!

Două ieşiri într-un an… e cam mult pentru mine… după ce acu` câteva săptămâni am fost la mare, în acest week-end m-am aflat în Italia, am participant ca şi concurent la competiţia cu participare internaţională al Montebellunei (Treviso), Europalio, competiţie ce constă în împingerea unei căruţe în pantă în care se află 380 kg pe un traseu de 2000 m.
În afară de România au mai participat echipaje din Franţa, Italia, Ungaria, Germania, Slovenia, Finlanda şi Polonia, în total 10 team-uri. A fost ce-a de-a noua ediţie a Europalio, eu am participat la două până în prezent, în afară de cea a acestui an am fost şi la cea din 2004.
Despre competiţia în sine? E greu… e foarte greu, chiar epuizant, după ce te-ai văzut trecut de linia de sosire poţi spune că te simţi cu adevărat împlinit, e cursa care te supune la un efort fantastic, în, poate cea mai epuizantă probă de rezistenţă de care ai dat dovadă vreodată! E proba în care spiritul de echipă, ambiţia şi mentalitatea de învîngător doboară orice obstacol. Da, învingător eşti atunci când ai trecut linia de sosire, indiferent că te-ai clasat pe locul 1, pe 5 sau pe 9, învingător eşti atunci când ţi-ai îndeplinit obiectivul…
Am terminat pe locul 8, unul aceptabil, deşi puteam urca chiar mai sus cu o poziţie, fiind la 16 secunde de echipajul Germaniei, timpul nostru a fost 11.39.79, ceva mai bun ca şi anul trecut (12.15.74)…

Cam atâta despre concurs, am încercat să generalizez ce se întâmplă în fiecare an la început de septembrie pe pământ italian, în regiunea Montebelluna. Duminică a fost concursul local, a XX-a ediţie, una jubiliară, o competiţie inter-regiuni, mult gustată de pubic, prezent într-un număr foarte mare la eveniment…

Ne-am cazat la o pensiune aflată pe dealurile din împrejmuimi din regiunea Biadene, o pensiune ce-ţi oferea o panoramă a localităţii extraordinară (o să revin cu poze) atât ziua dar mai ales noaptea, îţi transmitea o totală relaxare doar privind-o câteva secunde în timp ce-ţi goleşti mintea de toate gândurile! Preţurile la mâncare au fost foarte mari, la market-urile din zonă la fel iar la haine… nici nu te puteai apropia…
În schimb curăţenea e la ea acasă, era chiar enervant de perfect totul şi cu bun gust, o transparenţă a culorii, rafinamentului şi a verdelui de o prospeţime unică. Merită făcută o vizită prin acele locuri dacă aveţi ocazia…
Şi dacă vă întrebaţi dacă am întâlnit români pe acolo… Da, am întâlnit!

O parte din concediul acesta m-am hotărât să-l “sacrific” făcând o vizită la Marea Neagră, nu am mai fost din 1993 şi chiar vroiam să o văd, mi-era dor de valuri, de soare, plajă…
Gurile rele spuneau că “du-te oriunde în lume numa` la mare nu!”… Ba că îi mizerie, ba că sunt alge, ba că serviciile lasă de dorit etc…
Nu m-am lăsat înduplecat. Eu cu prietena mea Erika, cu sora ei Gabriela + doi prieteni din Cluj (ex. Ineu) Bianca şi Claudiu, ne-am programat un week-end prelungit pentru un tur de forţă pe litoral. Bine, legenda spune că “din concediu te întorci mai obosit de cum ai plecat” e foarte adevărată, nu am avut niciodată dubii că nu e aşa…
Chiar de săptămâna trecută mi s-a arătat că o să am o vacanţă zbuciumată, nişte treburi pe la muncă m-au făcut să-mi reglez ceasul destul de matinal ca să le rezolv, astfel că zilele de dinaintea acestei plecări m-au ţinut în priză, nu au fost deloc monotone.
Joi dimineaţă, după ce mi-am rezolvat unele trebuşoare prin oraş am pornit cu microbusul înspre Oradea de unde aveam să luăm trenul spre Cluj-Napoca, de acolo aveam legătură mai bună spre destinaţie aşa că de acolo începe călătoria mea…
Din păcate nu sunt un mare narator în materie de vacanţe, astfel că o să încerc să vă generalizez un jurnal de călătorie în stilul Tiq cu care v-am obişnuit pe acest blog…
Drumul spre Cluj a fost liniştit, presărat cu peisaje foarte plăcute ochiului, dar şi condimentată la un moment dat cu o discuţie între un poliţist şi un tip ce urcase cu bicicleta în tren ” ai bilet?” “n-am”, “n-ai bilet şi urci şi cu bicicleta?”, “scrie undeva că nu am voie sa urc cu bicicleta?, daca tu îmi araţi ca scrie undeva atunci mai zic, dar aşa…” Ceva de genu`, păcat că n-am avut ceva la mână să-nregistrez toata discuţia că era mai ceva ca la Vacanţa mare… În fine, concluzia a fost că tipul cu bicicleta a coborât forţat la următoarea staţie bolborosind la cel ce l-a pedepsit…
Am ajuns la Cluj pe la 8 fără 20 unde am şi înnoptat, asta după ce am băgat un poker ca în filmele cu gangsteri… :)
Am pornit de dimineaţă înspre mare pe drumul Cluj-Braşov-Buzău-Slobozia-Constanţa şi am ajuns noaptea după 11… Am făcut un popas la Vulcanii Noroioşi din Jud. Buzău şi altele la o pauză de mâncare, băutură, golire sau alimentare (a maşinii)…
Ne-am cazat la Constanţa la un apartament de 4 stele, mai internetul lipsea să avem toate condiţiile, da cui îi trebuie internet în vacanţă…? :)
Toată lumea obosită de pe drum… somn… a doua zi pe la 8… trezirea… eu, personal, m-am trezit ca puiul în toaletă… dar mi-am revenit rapid, mai ales după ce am revăzut marea după 16 ani… Plaja din Constanţa a fost OK, nisipul fin, marea calmă, poate prea calmă pentru o zi a Marinei.
Ce nu înţeleg eu e aşa zisul topless a celor trecute de 40 de ani şi care-şi expun fostele bijuterii la ultra-violete. Chiar nu se uită în oglindă înainte de a se duce pe plajă… Şi unele din ele mai erau şi cu copii…
Mâncarea a fost cât de cât OK, mai puţin kebabul sau alte sandwich-uri d-astea exotice. Şi io le făceam mai bune… Băutura a fost destul de scumpă, 6 lei l de Pepsi, 4,5 lei 2 l de apă minerală…
2 zile am stat la Constanţa, la plaja numită Modern iar a 3-a zi am mers la Mamaia… acolo apa a fost cu alge şi nisipul mai fin, cele două ingrediente au făcut diferenţa între cele două plaje. Valuri au fost din belşug astfel că tot tacâmul a fost întreg… Bine, când am plecat de acasă aveam în gând să merg printr-un club dar seara eram tare obosiţi astfel că am lăsat-o pentru altă vară…
Aaaa, uitai să vă zic, a fost ceva târg de antichităţi în faţă la Muzeul din Constanţa, astfel că tarabagii cu vechituri au năpădit platforma din faţa instituţiei… nu m-am răbdat să nu-mi sporesc coleţia de monede, achiziţionându-mi vreo 17 exemplare!
La întoarcere am urmat traseul de pe valea Oltului unde am poposit pe la Mănăstirea Cozia, asta după ce în prealabil am admirat minunăţiile Călimăneştiului urmat de un “Tre` să venim şi noi p-aci…!”
Am ajuns acasă pe la 11 noaptea, cu toate playlisturile celor de la Europa FM şi Info Pro învăţate (mă mir că am rezistat :D ), numa` bine că am mai prins o fărâmă din Poli – Stuttgart 0-2… A fost frumos, scurt, obositor dar relaxant… A doua zi m-am trezit să merg la muncă, iar aveam de rezolvat ceva urgent… Cam asta a fost vacanţa mea, povestită în câteva rânduri, cum spuneam nu sunt un narator bun al călătoriilor, deci, totul s-a rezumat la o descriere cât mai generală, sunt alţii în măsură să povestească mai în amănunt, de exemplu Bianca.

… ce merită vizitată, avem peisaje extrem de pitoreşti, preluate parcă din cărţile de basme, merită măcar să faceţi un tur al ţării, aşa într-un week-end, o relaxare bine-venită într-o fărâmă de concediu. Merită, chiar recomand… Eu tocmai vin de la o mică vacanţă în care am făcut un tur de forţă Arad-Constanţa şi am rămas la aceeaşi concluzie ca la ultima experienţă de acest gen referitor la peisajele ce ne împodobesc teritoriul.
Hai să lăsăm la o parte faptul că serviciile sunt aşa cum sunt sau că unele drumuri sunt proaste şi să privim cu ochi pozitivi ceea ce ne-a lăsat natura moştenire…
Mai multe despre călătoria mea într-un alt post…

Mi-e dor de un nou single “Chemical brothers”… Am văzut acu vreo 2 zile pe MTV un show de-al fraţilor de era să sar din pat să dansez pe acele sunete pe care doar ei ştiu să le creeze. După ce “The Prodigy” au cam apus, sound-ul legendei techno a cam lăsat de dorit pe ultimul album, cei de la CB ţin încă ştacheta sus, sper eu, pentru încă mult timp de-acu înainte! A trecut aproape un an de la ultimul single al lor “Midnight Madness”,… prea mult pentru a-mi fi foame de o porţie bună de muzică.

***

Ştiţi care e ultima mea fantezie? Să arunc în mijlocul nopţii cu un cocktail-molotov într-un mare magazin de haine second-hand. Parcă văd hainele arzând în stradă după ce în prealabil au zburat prin vitrină… :)

***

Am nevoie de o pauză de muncă, una mică de vreo câteva zile, deja simt mirosul de vacanţă în aer şi mă apasă o stare de letargie aproape totală. Vreau să evadez în natură, departe de tastatura, de sunetul ameninţător al telefonului sau de zgomotul imprimantei…

***

Căldură mare, mon cher… vremea pare în acest anotimp că e la extreme, ba ploi cu iz de furtună şi intemperii, ba caniculă… Nicicum nu-i bine… Ce vroiam să zic?? Aaaa… Să vă mai răcoriţi puţin, vă recomand o ieşire până la Timişoara unde se desfăşoară pe 1 august “House parade 2009″, un party pentru iniţiaţi şi nu numai şi dacă vă şi dau exemple de câteva nume, poate că o să luaţi în serios această recomandare: Above & Beyond, Talla 2XLC, Sean Tyas sau marcel Woods. Intrareaa este LIBERĂ iar locaţia este: Calea Aradului DN 69, Km 2. Mai multe aici!

***

Frumoasă ţară avem, păcat că este locuită…

***

În final, cum am început: Chemical brothers…

Ciao! :)

Atât…

În urmă cu ceva vreme scriam un post despte nostalgiile mele legate de ritmurile eurodance ale anilor 90 şi de amprenta pe care le-a lăsat asupra mea de-a lungul timpului… Ei bine, dau ceasul înapoi depăşind graniţa lui 1990 şi coborând puţin în istorie dau de câteva piese ce le-am descoperit undeva prin perioada liceului, vremurile în care ele erau hituri pe la radio/TV ori pe ringurile de dans m-au găsit într-o perioadă a inocenţei… :)


În 1987 apărea pe “sticlă” o puştoaică din Franţa de nici 15 ani ce a dat topurile peste cap cu single-ul său “Joe le taxi”. În ţara natală, piesa a stat în topuri 11 săptămâni pe primul loc iar în Marea Britanie a atins poziţia a 3-a. S-a ales cu platina după vânzări de peste 1.000.000 de unităţi. Frumoasa cântăreaţă şi-a lansat albumul de debut în 1988 intitulat “Marilyn & John”, printre cele 10 piese aflându-se şi “Joe le taxi”. În topul de albume din Franţa, acest material a ocupat locul 13.

Tot în 1987 se lansa Mauro – Buona Sera-Ciao ciao, un disco energic ce te ridica de pe scaun chiar dacă era 5 dimineaţa şi te apucase deja somnul… În octombrie 1987 se lansa în Germania maxi-single-ul ce cuprindea pe lângă cele două variante ale piesei sus-amintite şi single-ul Olé Olé. Nu s-a mai auzit din păcate mai nimic de la Mauro Sebaste, intrând în anonimat după lansarea acestui hit…

Din categoria disco-fox făcea parte şi CC Catch, o cântăreaţă născută în 1964 în Olanda şi care şi-a câştigat rapid faima, mai ales după ce şi-a început colaborarea cu bine-cunoscutul Dieter Bohlen de la Modern Talking din 1985. “Backseat Of Your Cadillac” a apărut în 1988 fiind al 9-lea single al artistei dar care a prins doar locul 10 în Germania şi locul 6 în Spania, neegalând performanţa unui “House of Mystic Lights” sau “Cause You Are Young” care au atins poziţia maximă în topurile de single-uri de prin Europa… E una dintre preferinţele mele, o numesc piesă de week-end, o piesă caldă de vară şi de ce nu, chiar de plajă…

Nu se putea să lipsească din lista mea, Belinda Carlise, americanca ce rupea minţile bărbaţilor la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 cu frumuseţea s-a supranaturală, cea care, prin stilul său unic îşi punea amprenta asupra succesului, single-urile lansate de ea au fost mereu în fruntea clasamentelor. Nici “Leave the light on” nu face excepţie de la regulă, piesa ce a fost lansată în 1989 (Belinda avea 31 de ani) a atins locul 4 în UK şi poziţia a 11-a în clasamentul din ţara natală. Acest hit-single a fost extras de pe albumul “Runaway Horses” ce a fost lansat în acelaşi an…

O apariţie exotică a fost şi cea a celor de la Finzy Kontini, adică Bruno Rosellini, Claudia Colombi şi Fabrizio Baldoni; trupa a ieşit în evidenţă în 1985 cu single-ul “Cha cha cha”. Albumul cu acelaşi titlu va apărea doi ani mai târziu şi va conţine 8 piese. A fost hitul cel mai cunoscut al trupei, din păcate anonimatul şi-a spus cuvântul şi în cazul lor!

Va urma!

Astăzi, în timp ce navigam prin topul britanic de vânzări, am observat că a fost “invadat” de o parte dintre piesele lansate de-a lungul timpului ale lui Michael Jackson, astfel:

Pe locul 11: Man in the mirror
Pe locul 23: Thriller
Pe locul 25: Billie Jean
Pe locul 28: Smooth criminal
Pe locul 30: Beat it
Pe locul 38: Earth song
Pe locul 44: You are not alone
Pe locul 45: Black or white
Pe locul 47: The way you make me feel
Pe locul 48: Don`t stop `till you get enough
Pe locul 50: Dirty Diana
Pe locul 57: Bad
Pe locul 58: Ben
Pe locul 67: They don`t care about us
Pe locul 72: Wanna be startin` somethin`
Pe locul 73: Rock with you
Pe locul 78: Heal the world
Pe locul 85: Off the wall
Pe locul 86: Can you feel it
Pe locul 92: I just can stop loving you
Pe locul 95: She`s out of my head
Pe locul 96: Ain`t no sunshine
Pe locul 97: You rock my world
Pe locul 99: One day in your life

Aşadar 24 de piese ale artistului au intrat într-o săptămână într-un top iar “I want you back” (locul 55), “ABC” (locul 65) şi “I`ll be there” (locul 71), cântece semnate Jackson 5 şi “Blame it on the boogie” (locul 75), aflată sub “pecetea” Jacksons completează lunga şi incredibila lista a celui ce a fost Michael Jackson, cel care, cu această performanţă post-morten nu cred că a mai fost realizată de niciun nume din industria muzicală şi nici nu va putea fi egalată prea curând…

Cu toate că nu am fost un mare fan al artistului, am avut câteva piese favorite produse de marele cântăreţ şi aş vrea să le enumăr pe toate: “Beat It”, “Billie Jean”, “Dirty Diana”, “Liberian Girl”, “Remember the Time”, “Give In to Me”, “Earth Song”, “They Don’t Care About Us” şi “Stranger in Moscow”.
Totuşi, în minte mi-a rămas videoclipul de la piesa “Earth song”, o piesă dedicată pământului, un imn cu puternică amprentă ecologică. E piesa mea preferată de la Michael…

R.I.P. Michael!