Mi-e dor de un nou single “Chemical brothers”… Am văzut acu vreo 2 zile pe MTV un show de-al fraţilor de era să sar din pat să dansez pe acele sunete pe care doar ei ştiu să le creeze. După ce “The Prodigy” au cam apus, sound-ul legendei techno a cam lăsat de dorit pe ultimul album, cei de la CB ţin încă ştacheta sus, sper eu, pentru încă mult timp de-acu înainte! A trecut aproape un an de la ultimul single al lor “Midnight Madness”,… prea mult pentru a-mi fi foame de o porţie bună de muzică.

***

Ştiţi care e ultima mea fantezie? Să arunc în mijlocul nopţii cu un cocktail-molotov într-un mare magazin de haine second-hand. Parcă văd hainele arzând în stradă după ce în prealabil au zburat prin vitrină…

***

Am nevoie de o pauză de muncă, una mică de vreo câteva zile, deja simt mirosul de vacanţă în aer şi mă apasă o stare de letargie aproape totală. Vreau să evadez în natură, departe de tastatura, de sunetul ameninţător al telefonului sau de zgomotul imprimantei…

***

Căldură mare, mon cher… vremea pare în acest anotimp că e la extreme, ba ploi cu iz de furtună şi intemperii, ba caniculă… Nicicum nu-i bine… Ce vroiam să zic?? Aaaa… Să vă mai răcoriţi puţin, vă recomand o ieşire până la Timişoara unde se desfăşoară pe 1 august “House parade 2009″, un party pentru iniţiaţi şi nu numai şi dacă vă şi dau exemple de câteva nume, poate că o să luaţi în serios această recomandare: Above & Beyond, Talla 2XLC, Sean Tyas sau marcel Woods. Intrareaa este LIBERĂ iar locaţia este: Calea Aradului DN 69, Km 2. Mai multe aici!

***

Frumoasă ţară avem, păcat că este locuită…

***

În final, cum am început: Chemical brothers…

Ciao!

Atât…

În urmă cu ceva vreme scriam un post despte nostalgiile mele legate de ritmurile eurodance ale anilor 90 şi de amprenta pe care le-a lăsat asupra mea de-a lungul timpului… Ei bine, dau ceasul înapoi depăşind graniţa lui 1990 şi coborând puţin în istorie dau de câteva piese ce le-am descoperit undeva prin perioada liceului, vremurile în care ele erau hituri pe la radio/TV ori pe ringurile de dans m-au găsit într-o perioadă a inocenţei…


În 1987 apărea pe “sticlă” o puştoaică din Franţa de nici 15 ani ce a dat topurile peste cap cu single-ul său “Joe le taxi”. În ţara natală, piesa a stat în topuri 11 săptămâni pe primul loc iar în Marea Britanie a atins poziţia a 3-a. S-a ales cu platina după vânzări de peste 1.000.000 de unităţi. Frumoasa cântăreaţă şi-a lansat albumul de debut în 1988 intitulat “Marilyn & John”, printre cele 10 piese aflându-se şi “Joe le taxi”. În topul de albume din Franţa, acest material a ocupat locul 13.

Tot în 1987 se lansa Mauro – Buona Sera-Ciao ciao, un disco energic ce te ridica de pe scaun chiar dacă era 5 dimineaţa şi te apucase deja somnul… În octombrie 1987 se lansa în Germania maxi-single-ul ce cuprindea pe lângă cele două variante ale piesei sus-amintite şi single-ul Olé Olé. Nu s-a mai auzit din păcate mai nimic de la Mauro Sebaste, intrând în anonimat după lansarea acestui hit…

Din categoria disco-fox făcea parte şi CC Catch, o cântăreaţă născută în 1964 în Olanda şi care şi-a câştigat rapid faima, mai ales după ce şi-a început colaborarea cu bine-cunoscutul Dieter Bohlen de la Modern Talking din 1985. “Backseat Of Your Cadillac” a apărut în 1988 fiind al 9-lea single al artistei dar care a prins doar locul 10 în Germania şi locul 6 în Spania, neegalând performanţa unui “House of Mystic Lights” sau “Cause You Are Young” care au atins poziţia maximă în topurile de single-uri de prin Europa… E una dintre preferinţele mele, o numesc piesă de week-end, o piesă caldă de vară şi de ce nu, chiar de plajă…

Nu se putea să lipsească din lista mea, Belinda Carlise, americanca ce rupea minţile bărbaţilor la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 cu frumuseţea s-a supranaturală, cea care, prin stilul său unic îşi punea amprenta asupra succesului, single-urile lansate de ea au fost mereu în fruntea clasamentelor. Nici “Leave the light on” nu face excepţie de la regulă, piesa ce a fost lansată în 1989 (Belinda avea 31 de ani) a atins locul 4 în UK şi poziţia a 11-a în clasamentul din ţara natală. Acest hit-single a fost extras de pe albumul “Runaway Horses” ce a fost lansat în acelaşi an…

O apariţie exotică a fost şi cea a celor de la Finzy Kontini, adică Bruno Rosellini, Claudia Colombi şi Fabrizio Baldoni; trupa a ieşit în evidenţă în 1985 cu single-ul “Cha cha cha”. Albumul cu acelaşi titlu va apărea doi ani mai târziu şi va conţine 8 piese. A fost hitul cel mai cunoscut al trupei, din păcate anonimatul şi-a spus cuvântul şi în cazul lor!

Va urma!

Astăzi, în timp ce navigam prin topul britanic de vânzări, am observat că a fost “invadat” de o parte dintre piesele lansate de-a lungul timpului ale lui Michael Jackson, astfel:

Pe locul 11: Man in the mirror
Pe locul 23: Thriller
Pe locul 25: Billie Jean
Pe locul 28: Smooth criminal
Pe locul 30: Beat it
Pe locul 38: Earth song
Pe locul 44: You are not alone
Pe locul 45: Black or white
Pe locul 47: The way you make me feel
Pe locul 48: Don`t stop `till you get enough
Pe locul 50: Dirty Diana
Pe locul 57: Bad
Pe locul 58: Ben
Pe locul 67: They don`t care about us
Pe locul 72: Wanna be startin` somethin`
Pe locul 73: Rock with you
Pe locul 78: Heal the world
Pe locul 85: Off the wall
Pe locul 86: Can you feel it
Pe locul 92: I just can stop loving you
Pe locul 95: She`s out of my head
Pe locul 96: Ain`t no sunshine
Pe locul 97: You rock my world
Pe locul 99: One day in your life

Aşadar 24 de piese ale artistului au intrat într-o săptămână într-un top iar “I want you back” (locul 55), “ABC” (locul 65) şi “I`ll be there” (locul 71), cântece semnate Jackson 5 şi “Blame it on the boogie” (locul 75), aflată sub “pecetea” Jacksons completează lunga şi incredibila lista a celui ce a fost Michael Jackson, cel care, cu această performanţă post-morten nu cred că a mai fost realizată de niciun nume din industria muzicală şi nici nu va putea fi egalată prea curând…

Cu toate că nu am fost un mare fan al artistului, am avut câteva piese favorite produse de marele cântăreţ şi aş vrea să le enumăr pe toate: “Beat It”, “Billie Jean”, “Dirty Diana”, “Liberian Girl”, “Remember the Time”, “Give In to Me”, “Earth Song”, “They Don’t Care About Us” şi “Stranger in Moscow”.
Totuşi, în minte mi-a rămas videoclipul de la piesa “Earth song”, o piesă dedicată pământului, un imn cu puternică amprentă ecologică. E piesa mea preferată de la Michael…

R.I.P. Michael!

De obicei, înainte de somn pun TV Tunnerul pe un post de muzică şi-mi programez calculatorul să se stingă automat.
Ştiţi ce am observat, indiferent pe ce post rulează clipurile…? Că în vremurile actuale nu se prea pune preţ pe realizarea video-urilor,… dacă e să fie o piesă dance, pe “şablon” apar fufe pe jumătate dezbrăcate care fac de toate în clip, de la dans, sărutări fierbinţi, baie, ajungând chiar să taie cu flexul sau să circule cu tractorul. Dar neapărat textila să fie cât mai lejeră. Dacă e un clip alternativ, apar tipii din formaţie cu instrumentele în mână şi cântă în timp ce se deruleză nişte imagini, uneori hilare, alteori fără înţeles sau câteodată clipul predomină în elemente realizate pe calculator… În fine…
Atunci, mă apucă dorul şi caut pe youtube sau mai nou trilulilu ( de când cu copyrightul ăsta) diverse producţii din trecut ce, pe lângă faptul că sună destul de bine, se vede că s-a şi lucrat puţin la “imagine”… Am câteva la care m-am uitat în seara asta…

..din altă lume

… iubire

… nostalgii

… cea mai tare balada rock a tuturor timpurilor

… ăsta da erotism

… un clip ceva mai nou

Citeam acu’ ceva vreme pe blogul lui Bianca o invitaţie la vizitarea oraşului Arad. O invitaţie ce descria anumite “locaţii” pe care să le urmaţi: ştrandul, primăria…
Ei bine, Aradul e un oraş ce se degradează pe zi ce trece… încearcă doar să faci o plimbare pe jos de la Teatru până la Podgoria, adică, pe aşa-zisul Centrul şi o să îţi dai seama de asta.
Nu mă refer acuma la lucrările de infrastructură ce par că nu se mai termină – aceste lucrări trebuiau făcute etapizat în timp, dar la ce edili incompetenţi a avut acest oraş, nu e de mirare că Aradul arată într-un hal fără de hal iar acum se încearcă într-un timp relativ scurt să se schimbe faţa oraşului, mă refer la faptul că Centrul de care aminteam mai sus este pe zi ce trece mai respingător…
Făcând plimbarea pe care v-am propus-o ce durează vreo 20 de minute la ralanti, o să observi privind în stânga sau dreapta diverse spaţii în care nu se mai desfăşoară nicio activitate, în a căror vitrină stă scris “de închiriat”, “unitatea s-a mutat pe strada…” sau pur şi simplu sunt ornate cu hârtie albă…
În goana după bani, cei de la conducerea acestui oraş, probabil au pus taxe foarte mari la aceste spaţii ce au îndepărtat comercianţii… Unii au renunţat la afacere, alţii şi-au găsit alte locaţii pe străzi unde chiria e mai mică…
Unele spaţii şi-au găsit noi chiriaşi, pe lângă faptul că sunt zeci de bănci (pe undeva normal), au apărut săli de cazino şi jocuri de noroc…
Hai, trec cu vederea peste aceste săli de jocuri, barem au vitrine frumos colorate, dar în ultima perioadă s-au înmulţit magazinele cu haine second-hand pe centrul oraşului, ori aceste magazine aduc un aer sărăcăcios oraşului, şi aşa umbrit de tristeţea clădirilor ignorate de edilii oraşului.
Chiar nu mai contează imaginea oraşului nostru? De ce sunt lăsate asemenea magazine să-şi desfăşoare activitatea pe principala arteră? Chiar nu vă pasă? Probabil că nu…
Mi-e scârbă de dughenele acestea jegoase ce vând toate căcaturile din vest… e adevărat suntem un popor sărac dar şi mentalitatea ne este direct proporţională cu sărăcia.
Am mai spus-o o dată, eu aş interzice aceste magazine… nu ştiu, poate par prea radical, dar acesta este părerea mea. Dacă mergi (de exemplu) pe str. Meţianu, o să dai la fiecare 10 metri de câte un astfel de magazin ce te duce cu gândul în anul 1950, o stradă ce întotdeauna îmi transmite o stare negativă, de repulsie…
Aşadar, nu vă recomand o vizită prin Arad în această perioadă, iar dacă tot vă-ncumetaţi să o faceţi, nu vă aventuraţi pe centru, mai bine încercaţi o plimbare prin parc pentru că e într-adevăr frumos…
Altceva nu e de văzut (Ştrandul se deschide la 1 mai)… cu toate că e un oraş cu multe clădiri ce emană multă istorie, deceniile ce au trecut de la ultima reabilitare a lor lasă urme adânci, cenuşii, ca într-o poezie de Bacovia…

FOLCLORÍST, Ă, folclorişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu culegerea şi cu studierea materialului folcloric; specialist în folcloristică. – Din fr. folkloriste.
Sursa: DEX ’98

Staţi liniştiţi, nu m-am apucat de ascultat muzică populară, nici nu mă uit la “Tezaur folcloric” sau să studiez istoria ansamblurilor de acest gen… Dar hai să nu vă ţin atâta în ceaţă…

Zilele trecute aud la radio o ştire în care arbitrii danezi de la partida de handbal România – Muntenegru (disputat în iunie anul trecut) au acuzat reprezentanţii României că au încercat să le dea mită 30.000 de euro ca Naţionala noastră să câştige la 5 goluri diferenţă acea partidă pentru a se califica la Campionatul Mondial. De asemenea, cei ce au condus acel meci au declarat că românii le-au oferit prostituate după acel meci. Iată declaraţia lui Mads Hansen, unul dintre arbitrii: “Prefer sa fiu cunoscut ca o persoana care face performante pe teren, asa ca a fost o experienta ciudata sa apar pe prima pagina a unui ziar. Una dintre cele 3 persoane care ne-a adus cu masina ne-a oferit bani, daca meciul se termina cu victoria Romaniei la diferenta de 5 goluri sau mai mult.”
Dacă e adevărat ceea ce au spus danezii atunci e grav şi iar ne-am dat cu bâta în cap după acest episod, iar ne-am făcut de ruşine (cuvânt ce, cred eu, la noi în dicţionar nu există) în toată Europa, cu siguranţă că lucrurile nu vor rămâne aşa, dar nici nu vreau să mă gândesc ce consecinţe se vor “abate” asupra echipei noastre reprezentative în cazul în care se va dovedi că danezii spun adevărul!
Acest caz îmi aduce aminte de cel din vara anului 2000 de la Piatra Neamţ, caz întitulat “Folcloristele”, acţiunea acestuia s-a desfăşurat la partida retur din cupa Intertoto dintre Ceahlăul şi Austria Viena (în tur fusese 2-2) şi în care arbitrii francezi au scris în raport că românii au vrut să-i corupă, “oferindu-le” prostituate îmbrăcate în folcloriste, fetele fiind “plasate” de fostul arbitru Florin Chivulete ce, ulterior a fost suspendat timp de un an la fel ca şi formaţia nemţeană, exclusă din orice competiţie organizată de UEFA timp de 5 sezoane, mai apoi pedeapsa s-a redus la numai un an…
Petru Paleu, fostul vicepreşedinte de la FRH, acest “Pinalty 2″ se apără dar replica lui Hansen e următoarea: “Cand ne-am intors, ambii antrenori si vicepresedintele federatiei ne asteptau acolo. Ne-au spus ca si-au tinut partea de promisiune si ca este momentul sa reglam conturile. Recunosc, eu si Martin eram foarte furiosi” Asta a fost declaraţia danezului referindu-se la ce s-a întâmplat după partidă (România a câştigat fix la 5 goluri diferenţă, 29-24 şi s-a calificat la Mondiale după 14 ani!)…
Ciudat e că aceste lucruri ies la iveală abia după luni bune de la desfăşurarea acelui meci, dar şi aşa, imaginea sportului românesc se va murdări din nou… E trist că se întâmplă astfel de lucruri în sport unde fair-play-ul ar trebui să domine stadioanele, sălile de sport ori bazele sportive!

O voce interioară îmi întreba eul: “unde sunt acei oameni fericiţi?” După câteva secunde a venit şi răspunsul: “nu am idee!”…