# S.T.Î.L.P.U.

Stăteam zilele trecute şi încercam să analizez pe nepusă masă şi fără pix sau hârtie, numai din memorie, nivelul la care a ajuns mass-media sportivă din România, trecându-mi prin minte ca pe banda de jos de la televiziunile de ştiri, diverse nume de posturi TV de sport sau de ziare, după care am aruncat la coş o sudalmă venită dintr-un val de negativism.
Nu ştiu zău daca aşa se face presă în România cum e cea sportivă dar dacă e aşa peste tot, e jale mare, e alarmant şi nu ştiu dacă e cale de întoarcere, sunt foarte sceptic în această privintă, aproape nicio amprentă de optimism nu mi-a mai rămas că se va schimba ceva!
Şi hai să vin şi cu argumente rezumându-mă la a da doar câteva exemple (concludente însă) şi dacă o să am dreptate sau nu, rămâne să decideţi voi…
E clar că fotbalul aduce rating, aduce publicitate şi implicit bani. Deci tot ce se învârte în jurul fotbalului e mină de aur, nu doar meciurile ci şi talk-show-urile sau dezbaterile pe diveste teme sau chiar… ştirile…
Lăsând la o parte meciurile de fotbal din Liga I ce sunt deţinute de cei de la Antena 1 & RDS-RCS, ei deţinând şi monopolul şi deci, nu există concurenţă, cobor o treaptă a subiectului şi mă refer la televiziunile sportive, prima pe listă e Sport.ro sau Becali.ro, o televiziune în decădere deoarece nu mai transmite meciuri din niciun campionat important de fotbal al Europei, ci doar Divizia a II-a de la noi sau meciuri din America de Sud pe la tri dimineaţa sau… alte sporturi ce nu aduc rating şi atunci cei de pe Dâmboviţa au dat-o pe talk-show-uri sufocante în care numele Becali apare extrem de des (”Becali a spus…”, “Becali crede…”, “Se pare că Becali…”) sau emisiuni cu tentă de scandal, acest management se pare că le-au adus câteva puncte la rating, publicul îl vrea pe patronul stelei pe sticlă, iubeşte declaraţiile şi polemicile lui… Dacă doriţi, vizitaţi site-ul lor şi vă veţi convinge că e aşa, asocierea postului nu numele patronului stelei aduce beneficii pe toate planurile. De fapt, acest personaj e prezent pe toată platforma “Pro” din care sport.ro face parte…
Telesportul lui Ovidiu Vântu (din martie 2008) s-a lansat pe piaţă prin 2003 şi în scurt timp avea să câştige drepturile TV la partidele din Liga I deşi era un post obscur de sport şi se prindea doar prin capitală!!! În scurt timp, cei de la Telesport au vândut drepturile TV şi altor televiziuni (pe bani frumoşi), râmânând doar cu meciurile ce nu aduceau prea mult rating, dar erau câştigaţi financiar datorită “vânzării” principalelor partide…! Oricum, a funcţionat ca televiziune pay-TV în perioada martie 2005 - septembrie 2006! Acum stau cuminţi în banca lor, fără transmisiuni fotbalistice, fără public, trăind doar din istorie!
Trecând pe la cele 4 “new-entry-uri” din anul acesta, adică cele 4 GSP-uri ale cuplului Antena 1/RDS-RCS, după câştigarea drepturilor TV ale partidelor de fotbal din Liga I, nu pot să nu remarc hilaritatea acestor lansări, ce (zic eu) vor fi un mare fâs naţional. Să vin şi cu “întăriri”: partidele pot fi urmărite doar în platforma RDS-RCS, ce deţine… în jur de 30 % din piaţă. Uitându-mă peste rating-urile partidelor din debutul de campionat, de exemplu un FC Brasov – Unirea Urziceni a adus 0,9% rating sau Craiova - Iaşi doar 0,3% (partidele de mai sus n-au strâns nici 100.000 de spectatori in faţa TV-ului) şi dacă facem o comparaţie cu partida Steaua - Galatasaray din Champions League, aceasta a avut 17,5% rating, adică vreo 2 milioane de spectatori. Bine, aş fi absurd ca toate partidele din Liga I sa aibă atâţia “consumatori” însă dacă posturile mai sus amintite s-ar prinde în toate platformele digitale altfel ar fi situaţia. Aşa însă, cei de acolo se mulţumesc doar cu puţinul (nu ştiu până când) şi pe lângă aceste partide transmise, nu lipsesc şi emisiunile cu invitaţi gen Dumitru Dragomir, Gigi Becali, Cristi Borcea sau alţi de gen, ce produc audienţă, aceleaşi emisiuni-şablon ce (pe mine personal) mă fac să schimb postul!
În general eu urmăresc SportKlub, un canal ce transmite printre altele şi campionatul Germaniei, preferatul meu şi sunt tare mulţumit de faptul acesta, pe lângă meciurile de la nemţi mai trag cu ochiul câteodată la unele meciuri de la olandezi, când am timp!

Presa sportivă se împarte în două: Pro Sport şi Gazeta Sporturilor, ambele cotidiene sunt mai mult decât superficiale, ambele se declară “number 1″, ambele tratează pe larg aceleaşi ştiri legate de steauadinamorapid, ambele promovează scandalurile şi grobianismul.
Eu cumpăr de obicei lunea şi vinerea Gazeta, să văd rezultatele din prima ligă şi din campionatele Europei, unele cronici sau ultimele noutăţi…
Totul este făcut parcă “pe fugă”, la repezeală şi în bătaie de joc: dacă citeşti o cronică la un meci îţi zici: “ăsta a fost la meci sau a băgat textul privind la TV, de a scris aşa puţin”. Păi, domnilor, chiar şi eu scriu mai multe rânduri la cronicile echipei mele din Campionatul Judeţean şi voi nu sunteţi în stare să fiţi profesionişti şi să înşiraţi mai mult de 10 fraze la un meci de fotbal… Ca să nu mai zic de rezultatele campionatelor europene, aflate toate în juma` de pagină de ziar, fără clasamente şi fără alte comentarii, doar câteva ştiri desprinse de la partidele unde au evoluat mutusichivu sau alţi români…
Tare mi-aş dori să apară pe piaţă un cotidian care să revoluţioneze, în format alb-negru (prea multă culoare de la posterele din cele două ziare dă a kitch), în care să citeşti comentarii făcute cu maxim profesionalism, prezentându-se fazele de poartă, statisticile partidei sau declaraţii de la principalii “actori” ai acelor partide. Vreau cât mai multe editoriale (sunt multe talente în ţară ce încă nu sunt descoperite, sunt mulţi ce vor să facă presă “aşa cum trebuie făcută”, trebuie doar lăsaţi), vreau rezultatele şi marcatorii din campionatele Europei, vreau clasamente şi prezentarea principalelor partide din acele campionate, la fel ca şi la secţiunea “alte sporturi”. Vreau o pagină de istorie, unde să fie prezentată o echipă, un eveniment, sau un sportiv… sunt atâtea de scris…
Doresc o schimbare, nu vreau să am acelaşi sentiment de respingere când deschid ziarul şi în interior scandaluri, reclame cu nemiluita, superficialitate şi amatorism din partea celor răspunzători cu scrisul, poze colorate sau chiar fotografii cu fete dezbrăcate!

Aceasta este din păcate presa românească sportivă, cufundată într-un deplin anonimat în ceea ce priveşte calitatea ei, privită din toate unghiurile, presa scrisă pe Dâmboviţa chiar dacă are succes (fiindcă aşa şi-au “dresat” publicul, “drogându-i” cu formatul lor) nu face altceva decât să fie o oglindă la situaţia de faţă la toate nivelele în această ţară!
Dar n-o să închei într-un ton negativ această mică analiză şi insist să mă-nchin celor de la Fotbal Vest, săptămânalul tipărit în Timişoara ne arată întru-totul cum ar trebui să fie toată presa sportivă autohtonă, menţinând întotdeauna ştacheta sus şi arătându-ne că… se poate. Bravo domnilor de la Fotbal Vest, respecte deosebite tuturor!

Un articol destul de interesant şi totodată plin de emoţie au realizat cei de la Gazeta Sporturilor referitor la fotbaliştii căzuţi în ultima perioadă pe teren, fiind răpuşi de moarte, cotidianul sportiv prezintă povestea lui Antonio Puerta, Marc-Vivien Foe, Miklos Feher, Hrvoje Ćustić sau Cătalin Hâldan…
Citind tragediile lor nu se poate să nu rămâi cu un nod în gât sau cu o lacrimă în colţul ochilor şi să te îngrozeşti urmărind filmuleţele cu ultimile clipe în viaţă a celor implicaţi în acest “reality show”, cu final tragic!
Citiţi aici acest articol care aminteşte de aceşti fotbalişti ce odată erau idolii propriilor suporteri când aceştia erau pe teren!

Un nou eveniment electro ne brăzdează oraşul la sfârşitul lunii august, Emil Lassaria, cel ce a remixat pe muzică techno “Balada” lui Ciprian Porumbescu, va sparge difuzoarele în clubul “Soho” de pe Ştrand în data de 29.08.
Aflat în premieră în oraşul de pe Mureş, invitat de organizaţia Arad Clubbing împreună cu Ared, Emil Lassaria a ieşit în faţă pentru prima dată după remixul amintit mai sus deşi se află “în pită” încă de pe la începutul acestui mileniu…
În deschidere vă vor încălzi picioarele şi sufletele: Sebuh, Ovidiu Adrian şi House Boy…
Pentru cei cu chef de ţopieli, zbenguieli şi mai ales cu chef de distracţie, se pot deplasa dincolo de Mureş în “Soho” şi pentru 10 lei au satisfacţia unei seri plăcute! Enjoy!

Cu siguranţă că sunteţi la curent cu inundaţiile ce s-au abătut asupra Moldovei acu` câteva zile, fie din presă, fie de la TV sau din ştirile radiofonice…
Eu personal am urmărit desfăşurarea acestor evenimente de la radio deoarece la TV nu mă uit la ştiri, tot aici am aflat de faptul că s-au deschis centre pentru a dona sinistraţilor ajutoare; chiar zilele trecute auzisem despre faptul că o parte din bucureşteni au donat mâncare stricată, electronice defecte sau haine infecte…
Am stat câteva secunde pe gânduri încercând să conteplez la acest lucru dar nu reuşeam să mă cuplez la situaţia de faţă…
Ştiu că omul e o specie imprevizibilă, dar când este acţionat butonul “inconştienţă” din creier atunci chiar că totul este posibil, chiar şi în cazul de faţă inconştienta i-a mânat pe oameni la astfel de gesturi sau… aaaa, ar mai fi ceva… PROSTIA!
Ei bine, nu e de ajuns faptul că eşti destul de prost în viaţa de zi cu zi, că prin acţiunile tale cotidiene reuşeşti să îţi atragi valuri de reacţii negative, ce te-ai gândit, “ia, să mă aud la televizor”…
Şi când ai auzit ştirea ai observat că mai sunt şi alţii ca tine, şi încă mulţi, că nu eşti rar, nu eşti singurul care “gândeşte” aşa, eşti unul din aceea pe care eu NU aş da doi bani, eşti un 0 (zero) şi tu şi cei din specia ta!
Mai bine stăteaţi în banca voastră decât să vă “ajutaţi” semenii în acest fel, confundând centrul de donaţii cu groapa de gunoi a oraşului, prin gestul vostru aţi atras milă că existaţi; nu v-aş dori să fiţi în locul acelor oameni, să simţiţi ce simt şi ei în aceste momente, să trăiţi cum trăiesc ei acum, nu v-aş dori să aveţi sentimentul acela în suflet când aţi pierdut aproape totul.
Sper ca totuşi să vă salveze cineva şi pe voi din lumea voastră… dar abia după ce o să treceţi prin unele teste de viaţă!

o vreme închisă afară, norii cenuşii ameninţau cu ploaie, chiar începuse că cadă câţiva stropi. niciodată nu mi-a plăcut vremea aceasta deşi unii o consideră romantică…
aveam de făcut un drum deşi nu aveam chef dar era o necesitate. mi-am luat o geacă groasă pe mine şi am ieşit încurajându-mă. am prins viteză de cum am ieşit din curte dar ploaia devenea din ce în ce mai deasă cu fiecare metru cu care îl parcurgeam făcându-mi parcă în ciudă.
ajung în dreptul lui, un bărbat la vreo 55 de ani, era tare amăgit, punea într-un cărucior câteva bucăţi de lemne sculpate cu foc. nu pot să nu mă opresc să-l salut. mă salută şi-mi zice “a ars tot” arătându-mi locul unde odinioară îşi avea căsuţa şi unde se vedeau doar urmele roţilor unui buldozer care a curăţat locul cu o sobrietate ieşită din comun… da, o căsuţă mică şi sărăcăcioasă, dar avea un loc unde să stea, avea un acoperiş deasupra capului, atât el cât şi familia sa. “ştiu, am auzit” îi zic timid după care îl întreb “ce o să faceţi acuma” iar el uitându-se la mine şi cu un glas destul de optimist “o să mă apuc de construit în curând”. m-am mai uitat o dată pe locul viran unde doar un câine lătra, destul de confuz însă, chiar şi el se gândeşte oare ce s-a întâmplat aici…
am rămas şi eu fără cuvinte… dau să plec mai departe, îl salut din nou iar el îmi răspunde după care îmi zice “uite, a început ploaia”… “da…” îi zic lăsându-l să-şi termine de încărcat căruciorul iar la plecare mi-am aruncat ochii spre mâinile lui ce erau negre de la amprenta lăsată de foc pe lemne… ce destin…
off, deja au apărut bălţile…

Am fost mare fan Scooter prin liceu, era formaţia mea preferată! “… and the beat goes on!” a fost primul album al trupei şi cel mai bun, după părerea mea, apărut în 1995.

De pe acest album s-au extras nu mai puţin de 4 single-uri ce au făcut furori prin chart-urile germane şi nu numai…

M-am gândit să fac o descriere al acestui album, piesă cu piesă să mă întorc 12 ani în timp aducându-mi aminte de caseta cu copertă roşie cumpărată de la magazinul Eurostar din Arad.

Albumul debutează cu “Different reality” ce putea fi o piesă de introducere la orice discotecă, club sau party de gen al acelei perioade şi în acelaşi timp o simfonie de sunete gata, gata să te hipnotizeze!

“Move your ass” a fost al doilea single de pe album, un adevărat party-hit, ocupând locul 3 în Germania şi 23 la englezi… un clip OK şi… “It`s nice to be important, but it`s more important to be nice”…

Pe “Waiting for spring” îţi ziceai “de ce naiba nu trece o dată iarna asta…?”

“Endless summer” este una din cele mai bune piese a celor de la Scooter, fiind de asemenea extrasă pe single, a ocupat locul 5 în topul german. Eu zic că dacă urmăreşti clipul or să îţi treacă toate depresiile…

Pe “Cosmos” puteai liniştit să te culci, urma de ambient din ea te adormea aproape sigur.

La fel şi pe “Rhapsody in E”… în caz că încă mai erai treaz…

Raveria din primul single de pe album, “Hyper Hyper” (locul 2 în topul de single-uri din Germania şi discul de platină tot aici, având vânzări de 700.000 de copii) atingea cote maxime când H.P. Baxxter enumera DJ-ii: We want to sing a big shout to US, and to all ravers in the world! …And to Westbam, Marusha, Steve Mason, The Mystic Man, DJ Dick, Carl Cox, The Hooligan, Cosmic, Kid Paul, Dag, Mike VanDike, Jens Lissat, Lenny D., Sven Vath, Mark Spoon, Marco Zaffarano,… Hell, Paul Elstac, Mate Galic, Roland Casper, Sylvie, Miss Djax, Jens Mahlstedt, Tanith, Laurent Garnier, Special, Pascal F.E.O.S., Gary D., Scotty, Gizmo,… and to all DJs all over the World!!

Când ascult “Raving in Mexico”, gândul mă duce la un rave party dintr-un club din spatele unei benzinării izolate de prin America de Sud în care îţi este permis să faci orice…

În “Beautiful vibes” parcă eşti invitat să construieşti un puzzle din sunetele acestei piese…

“Friends” a fost un nou single al trio-ului ce a atins poziţia maximă 3 în topul din Germania. Are un videoclip destul de ciudat…

Albumul se încheie cu “Faster Harder Scooter”, o piesă ce nu a avut nicio legătură cu single-ul cu acelaşi nume apărut în 1999!

Cum spuneam la început, AM FOST fan Scooter pentru că de câţiva ani nu-mi mai place ce scot cei trei însă mai făceam compromisuri şi le mai cumpăram albumele dar ultimul lor album nu l-am cumpărat deoarece mi s-a părut foarte slab faţă de ce a fost odată … Scooter!