A compus “Imnul golanilor” incercând să transmită tuturor românilor un mesaj cât se poate de clar, deşi, iată ca la peste 20 de ani de la acele acorduri, se pare că ecoul acelui cântec nu a avut nici pe departe efectul scontat… dar poate că odată şi-o dată ne vom trezi din această amorţeală agonizantă şi vom conştientiza că suntem mai mult decât nişte pioni aflaţi la mâna unor politicieni perverşi!
Din păcate şi el, ca mai toţi oamenii de valoare care ne-au părăsit, a făcut-o discret, fără a ieşi în evidenţă prin mass-media şi fără a i se recunoaşte meritele pe deplin, dar poate că pe celălalt Tărâm se va bucura de mai mult respect si admiraţie decât aici şi va fi mai apreciat…

Este vorba de Cristian Paţurcă, cel ce s-a stins la nici 50 de ani într-un perfect anonimat, uitat într-un colţ de lume numai de el înţeleasă, ignorat şi (re)descoperit ori de câte ori de aminteam de acele vremuri când în sfârşit credeam că suntem liberi! Dumnezeu să-l ierte!

P.S. O să fie un continuu doliu pe la talk-show-urile de căcat de la noi pentru 1-2 zile, unde în general zdrenţele (foste fete de la pagina 5) ţin curul şi capul de afiş, şi o să-i plângă de milă acestui om. Şi sincer, nu de asta avea nevoie, nici măcar pe lumea cealaltă!

Ieri a fost ultima mea reprezentaţie la echipa de fotbal Mureşana, ultima partidă înainte de transferul la Şofronea, de azi nu mai fac parte din lotul formaţiei la care am activat 8 ani fără întrerupere, 8 ani de satisfacţii, dezamăgiri, bucurii sau scandaluri,… 8 ani cu bune şi rele!
A fost destul pentru mine, din păcate după 8 ani las în urmă o echipă decimată, după un campionat aproape ratat cu o salvare de la retrogradare in extremis, după atâtea incertitudini am zis să renunţ, aveam nevoie de o schimbare şi de aceea m-am decis să plec, îmi pare rău că în asemenea condiţii…
Ieri, într-o atmosferă dezolantă am jucat ultima mea partidă pentru formaţie, 0-3 în cupă cu Munarul, un 0-3 ruşinos în faţa a nici 20 de spectatori. A fost un meci groaznic făcut de echipă, fiind învinşi de una dintre formaţiile ce nu emitea nicio pretenţie în urmă cu câţiva ani pe acest teren…
Mâine o să debutez la noua mea formaţie în amicalul ce-l voi disputa chiar la … Ineu, pe stadionul Central, fiind o premieră pentru mine, nu am mai avut ocazia ca în cei 8 ani să joc măcar un meci amical pe acest stadion!
Ieri am evoluat în ultimele 25 de minute, cu acelaşi număr 16 cu care am jucat în prima partidă din “Promoţie”, acel 3-0 de pe teren propriu în faţa lui Eagles Fântânele în faţa a 200 de spectatori! Din vechea formaţie doar Trif se mai află în lotul pentru noul sezon, însă doar eu am făcut-o fără întrerupere, cu mici pauze de accidentări ori conflicte cu unii antrenori…
Poate că vreodată o să mă mai întorc la Mureşana, cine ştie ce mai aduce viitorul, poate că o să mai am ocazia să văd spectatorii bucurându-se în faţa succeselor băieţilor ori măcar a unei promovări istorice în a 4-a ligă… Nu ştiu ce va fi, cert este că eu le urez multă baftă în continuare şi să încerce să se reabiliteze din toate punctele de vedere pentru a atrage din nou spectatorii la meciuri, acei nebuni care odată erau în unele deplasări mai numeroşi ca cei ai gazdelor.
În final, singura mea reuşită “trasă” pe un suport video!

Nu urmăresc meciuri de handbal mai deloc, de fapt, dintre sporturi doar fotbalul reprezintă un mai mare interes când am o fărâmă de timp liber…
E foarte cunoscut faptul că săptămâna aceasta a fost una neagră în lumea handbalului şi nu numai, moartea lui Marian Cozma a lovit fulgerător pe toţi cei ce l-au cunoscut; de la colegii de echipă la spectatori sau simplii oameni care au auzit din mass-media de el ori urmărind partidele Naţionalei sau a echipei lui de club Veszprem.
Astăzi cei de la Sport.ro au transmis în direct primul meci al formaţiei maghiare fără el, partidă din Liga Campionilor contra spaniolilor de la Reale Ademar, din păcate nu l-am urmărit, chiar vroiam să surprind câteva imagini după această tragedie, vroiam să văd care sunt reacţiile spectatorilor, însă am văzut un filmuleţ de la această partidă pe acelaşi site a postului TV…
http://www.sport.ro/handbal/luminile-s-au-stins-la-veszprem-in-memoria-lui-marian-cozma-vezi-cum-a-inceput-primul-meci-fara-el.html
Într-adevăr… imagini extrem de emoţionante, îmagini a suferinţei pentru cel ce nu cu mult timp în urmă era unul dintre idolii acestor suporteri şi pe chipurile cărora se puteau citi foarte clar regretele… Ungurii au dat dovadă de un comportament de nota 10, cum am vrea să vedem cât mai des într-o sală de sport sau un stadion de fotbal, trebuie ca civilizaţia spectatorilor să rupă barierele violenţei şi a urii, sportul înseamnă competiţie iar competiţia e dictată de rivalitate, nu de violenţă şi în care fair-play-ul trebuie să domine spiritul, atât acelor aflaţi în tribune cât şi acelor ce se duelează în “arenă”!
Recunosc, nu îl ştiam pe Marian, auzisem de el vag de pe la TV, chiar nu dădusem prea multă importanţă acestui sport, cum spuneam la început, doar fotbalul îl urmăresc când am puţin timp liber…
Dar am un respect deosebit pentru sportivi, pentru sportivii adevăraţi, la urma urmei sportul înseamnă sacrificii şi ca să ajungi să faci performaţă înseamnă să renunţi la multe “plăceri” ale vieţii… iar când un sportiv “se stinge” am un mare regret, un regret ce, pur şi simplu nu pot să-l explic…
Cum spuneam, au fost imagini foarte triste, mai ales la finalul jocului când i-a găsit pe jucătorii formaţiei maghiare plângând la mijlocul terenului, cu toate că au câştigat un meci important din Liga Campionilor, m-a marcat destul de tare emoţiile lui Ilyes, jucătorul în braţele căruia Marian Cozma şi-a trăit ultimele clipe…
Priviţi filmuleţul ce, cu siguranţă că nu vă va lăsa indiferenţi la câtă durere a fost în jur… Mie aproape că mi-au dat lacrimile!

Când am auzit ştirea despre uciderea handbalistului român Marian Cozma, s-a desprins din mine o ură inexplicabilă…
De ce trebuie să moară oameni nevinovaţi (şi nu vreau să mă refer doar la acest caz) fără ca cineva să plătească cu vârf şi îndesat, de ce să fie lăsaţi în viaţă asemenea animale ce au în minte doar gânduri necurate? Doar să facă umbră pământului? Nu, ei trebuie să dispară pentru totdeauna! Pentru ce să mai trăiască? De ce să le dai închisoare pe viaţă sau 15-20 de ani de pârnaie? Ce ai rezolvat? Nimic, doar cheltuieli aiurea pentru nişte fiinţe ce nu pot fi numiţi oameni!
Domnilor de la UE, lăsaţi moralitatea la o parte şi adunaţi-vă într-o sală cochetă şi puneţi această problemă pe tapet, e de interes general şi e de actualitate! Măcar să o discutaţi…
Pedeapsa cu moartea chiar e o soluţie, măcar în cazurile extreme, în asemenea situaţii, “dreptul omului” i se retrage subit celui incriminat. Şi atunci poate fi pus la zid…

Stăteam zilele trecute şi încercam să analizez pe nepusă masă şi fără pix sau hârtie, numai din memorie, nivelul la care a ajuns mass-media sportivă din România, trecându-mi prin minte ca pe banda de jos de la televiziunile de ştiri, diverse nume de posturi TV de sport sau de ziare, după care am aruncat la coş o sudalmă venită dintr-un val de negativism.
Nu ştiu zău daca aşa se face presă în România cum e cea sportivă dar dacă e aşa peste tot, e jale mare, e alarmant şi nu ştiu dacă e cale de întoarcere, sunt foarte sceptic în această privintă, aproape nicio amprentă de optimism nu mi-a mai rămas că se va schimba ceva!
Şi hai să vin şi cu argumente rezumându-mă la a da doar câteva exemple (concludente însă) şi dacă o să am dreptate sau nu, rămâne să decideţi voi…
E clar că fotbalul aduce rating, aduce publicitate şi implicit bani. Deci tot ce se învârte în jurul fotbalului e mină de aur, nu doar meciurile ci şi talk-show-urile sau dezbaterile pe diveste teme sau chiar… ştirile…
Lăsând la o parte meciurile de fotbal din Liga I ce sunt deţinute de cei de la Antena 1 & RDS-RCS, ei deţinând şi monopolul şi deci, nu există concurenţă, cobor o treaptă a subiectului şi mă refer la televiziunile sportive, prima pe listă e Sport.ro sau Becali.ro, o televiziune în decădere deoarece nu mai transmite meciuri din niciun campionat important de fotbal al Europei, ci doar Divizia a II-a de la noi sau meciuri din America de Sud pe la tri dimineaţa sau… alte sporturi ce nu aduc rating şi atunci cei de pe Dâmboviţa au dat-o pe talk-show-uri sufocante în care numele Becali apare extrem de des (“Becali a spus…”, “Becali crede…”, “Se pare că Becali…”) sau emisiuni cu tentă de scandal, acest management se pare că le-au adus câteva puncte la rating, publicul îl vrea pe patronul stelei pe sticlă, iubeşte declaraţiile şi polemicile lui… Dacă doriţi, vizitaţi site-ul lor şi vă veţi convinge că e aşa, asocierea postului nu numele patronului stelei aduce beneficii pe toate planurile. De fapt, acest personaj e prezent pe toată platforma “Pro” din care sport.ro face parte…
Telesportul lui Ovidiu Vântu (din martie 2008) s-a lansat pe piaţă prin 2003 şi în scurt timp avea să câştige drepturile TV la partidele din Liga I deşi era un post obscur de sport şi se prindea doar prin capitală!!! În scurt timp, cei de la Telesport au vândut drepturile TV şi altor televiziuni (pe bani frumoşi), râmânând doar cu meciurile ce nu aduceau prea mult rating, dar erau câştigaţi financiar datorită “vânzării” principalelor partide…! Oricum, a funcţionat ca televiziune pay-TV în perioada martie 2005 – septembrie 2006! Acum stau cuminţi în banca lor, fără transmisiuni fotbalistice, fără public, trăind doar din istorie!
Trecând pe la cele 4 “new-entry-uri” din anul acesta, adică cele 4 GSP-uri ale cuplului Antena 1/RDS-RCS, după câştigarea drepturilor TV ale partidelor de fotbal din Liga I, nu pot să nu remarc hilaritatea acestor lansări, ce (zic eu) vor fi un mare fâs naţional. Să vin şi cu “întăriri”: partidele pot fi urmărite doar în platforma RDS-RCS, ce deţine… în jur de 30 % din piaţă. Uitându-mă peste rating-urile partidelor din debutul de campionat, de exemplu un FC Brasov – Unirea Urziceni a adus 0,9% rating sau Craiova – Iaşi doar 0,3% (partidele de mai sus n-au strâns nici 100.000 de spectatori in faţa TV-ului) şi dacă facem o comparaţie cu partida Steaua – Galatasaray din Champions League, aceasta a avut 17,5% rating, adică vreo 2 milioane de spectatori. Bine, aş fi absurd ca toate partidele din Liga I sa aibă atâţia “consumatori” însă dacă posturile mai sus amintite s-ar prinde în toate platformele digitale altfel ar fi situaţia. Aşa însă, cei de acolo se mulţumesc doar cu puţinul (nu ştiu până când) şi pe lângă aceste partide transmise, nu lipsesc şi emisiunile cu invitaţi gen Dumitru Dragomir, Gigi Becali, Cristi Borcea sau alţi de gen, ce produc audienţă, aceleaşi emisiuni-şablon ce (pe mine personal) mă fac să schimb postul!
În general eu urmăresc SportKlub, un canal ce transmite printre altele şi campionatul Germaniei, preferatul meu şi sunt tare mulţumit de faptul acesta, pe lângă meciurile de la nemţi mai trag cu ochiul câteodată la unele meciuri de la olandezi, când am timp!

Presa sportivă se împarte în două: Pro Sport şi Gazeta Sporturilor, ambele cotidiene sunt mai mult decât superficiale, ambele se declară “number 1″, ambele tratează pe larg aceleaşi ştiri legate de steauadinamorapid, ambele promovează scandalurile şi grobianismul.
Eu cumpăr de obicei lunea şi vinerea Gazeta, să văd rezultatele din prima ligă şi din campionatele Europei, unele cronici sau ultimele noutăţi…
Totul este făcut parcă “pe fugă”, la repezeală şi în bătaie de joc: dacă citeşti o cronică la un meci îţi zici: “ăsta a fost la meci sau a băgat textul privind la TV, de a scris aşa puţin”. Păi, domnilor, chiar şi eu scriu mai multe rânduri la cronicile echipei mele din Campionatul Judeţean şi voi nu sunteţi în stare să fiţi profesionişti şi să înşiraţi mai mult de 10 fraze la un meci de fotbal… Ca să nu mai zic de rezultatele campionatelor europene, aflate toate în juma` de pagină de ziar, fără clasamente şi fără alte comentarii, doar câteva ştiri desprinse de la partidele unde au evoluat mutusichivu sau alţi români…
Tare mi-aş dori să apară pe piaţă un cotidian care să revoluţioneze, în format alb-negru (prea multă culoare de la posterele din cele două ziare dă a kitch), în care să citeşti comentarii făcute cu maxim profesionalism, prezentându-se fazele de poartă, statisticile partidei sau declaraţii de la principalii “actori” ai acelor partide. Vreau cât mai multe editoriale (sunt multe talente în ţară ce încă nu sunt descoperite, sunt mulţi ce vor să facă presă “aşa cum trebuie făcută”, trebuie doar lăsaţi), vreau rezultatele şi marcatorii din campionatele Europei, vreau clasamente şi prezentarea principalelor partide din acele campionate, la fel ca şi la secţiunea “alte sporturi”. Vreau o pagină de istorie, unde să fie prezentată o echipă, un eveniment, sau un sportiv… sunt atâtea de scris…
Doresc o schimbare, nu vreau să am acelaşi sentiment de respingere când deschid ziarul şi în interior scandaluri, reclame cu nemiluita, superficialitate şi amatorism din partea celor răspunzători cu scrisul, poze colorate sau chiar fotografii cu fete dezbrăcate!

Aceasta este din păcate presa românească sportivă, cufundată într-un deplin anonimat în ceea ce priveşte calitatea ei, privită din toate unghiurile, presa scrisă pe Dâmboviţa chiar dacă are succes (fiindcă aşa şi-au “dresat” publicul, “drogându-i” cu formatul lor) nu face altceva decât să fie o oglindă la situaţia de faţă la toate nivelele în această ţară!
Dar n-o să închei într-un ton negativ această mică analiză şi insist să mă-nchin celor de la Fotbal Vest, săptămânalul tipărit în Timişoara ne arată întru-totul cum ar trebui să fie toată presa sportivă autohtonă, menţinând întotdeauna ştacheta sus şi arătându-ne că… se poate. Bravo domnilor de la Fotbal Vest, respecte deosebite tuturor!

Un articol destul de interesant şi totodată plin de emoţie au realizat cei de la Gazeta Sporturilor referitor la fotbaliştii căzuţi în ultima perioadă pe teren, fiind răpuşi de moarte, cotidianul sportiv prezintă povestea lui Antonio Puerta, Marc-Vivien Foe, Miklos Feher, Hrvoje Ćustić sau Cătalin Hâldan…
Citind tragediile lor nu se poate să nu rămâi cu un nod în gât sau cu o lacrimă în colţul ochilor şi să te îngrozeşti urmărind filmuleţele cu ultimile clipe în viaţă a celor implicaţi în acest “reality show”, cu final tragic!
Citiţi aici acest articol care aminteşte de aceşti fotbalişti ce odată erau idolii propriilor suporteri când aceştia erau pe teren!

Cu siguranţă că sunteţi la curent cu inundaţiile ce s-au abătut asupra Moldovei acu` câteva zile, fie din presă, fie de la TV sau din ştirile radiofonice…
Eu personal am urmărit desfăşurarea acestor evenimente de la radio deoarece la TV nu mă uit la ştiri, tot aici am aflat de faptul că s-au deschis centre pentru a dona sinistraţilor ajutoare; chiar zilele trecute auzisem despre faptul că o parte din bucureşteni au donat mâncare stricată, electronice defecte sau haine infecte…
Am stat câteva secunde pe gânduri încercând să conteplez la acest lucru dar nu reuşeam să mă cuplez la situaţia de faţă…
Ştiu că omul e o specie imprevizibilă, dar când este acţionat butonul “inconştienţă” din creier atunci chiar că totul este posibil, chiar şi în cazul de faţă inconştienta i-a mânat pe oameni la astfel de gesturi sau… aaaa, ar mai fi ceva… PROSTIA!
Ei bine, nu e de ajuns faptul că eşti destul de prost în viaţa de zi cu zi, că prin acţiunile tale cotidiene reuşeşti să îţi atragi valuri de reacţii negative, ce te-ai gândit, “ia, să mă aud la televizor”…
Şi când ai auzit ştirea ai observat că mai sunt şi alţii ca tine, şi încă mulţi, că nu eşti rar, nu eşti singurul care “gândeşte” aşa, eşti unul din aceea pe care eu NU aş da doi bani, eşti un 0 (zero) şi tu şi cei din specia ta!
Mai bine stăteaţi în banca voastră decât să vă “ajutaţi” semenii în acest fel, confundând centrul de donaţii cu groapa de gunoi a oraşului, prin gestul vostru aţi atras milă că existaţi; nu v-aş dori să fiţi în locul acelor oameni, să simţiţi ce simt şi ei în aceste momente, să trăiţi cum trăiesc ei acum, nu v-aş dori să aveţi sentimentul acela în suflet când aţi pierdut aproape totul.
Sper ca totuşi să vă salveze cineva şi pe voi din lumea voastră… dar abia după ce o să treceţi prin unele teste de viaţă!

o vreme închisă afară, norii cenuşii ameninţau cu ploaie, chiar începuse că cadă câţiva stropi. niciodată nu mi-a plăcut vremea aceasta deşi unii o consideră romantică…
aveam de făcut un drum deşi nu aveam chef dar era o necesitate. mi-am luat o geacă groasă pe mine şi am ieşit încurajându-mă. am prins viteză de cum am ieşit din curte dar ploaia devenea din ce în ce mai deasă cu fiecare metru cu care îl parcurgeam făcându-mi parcă în ciudă.
ajung în dreptul lui, un bărbat la vreo 55 de ani, era tare amăgit, punea într-un cărucior câteva bucăţi de lemne sculpate cu foc. nu pot să nu mă opresc să-l salut. mă salută şi-mi zice “a ars tot” arătându-mi locul unde odinioară îşi avea căsuţa şi unde se vedeau doar urmele roţilor unui buldozer care a curăţat locul cu o sobrietate ieşită din comun… da, o căsuţă mică şi sărăcăcioasă, dar avea un loc unde să stea, avea un acoperiş deasupra capului, atât el cât şi familia sa. “ştiu, am auzit” îi zic timid după care îl întreb “ce o să faceţi acuma” iar el uitându-se la mine şi cu un glas destul de optimist “o să mă apuc de construit în curând”. m-am mai uitat o dată pe locul viran unde doar un câine lătra, destul de confuz însă, chiar şi el se gândeşte oare ce s-a întâmplat aici…
am rămas şi eu fără cuvinte… dau să plec mai departe, îl salut din nou iar el îmi răspunde după care îmi zice “uite, a început ploaia”… “da…” îi zic lăsându-l să-şi termine de încărcat căruciorul iar la plecare mi-am aruncat ochii spre mâinile lui ce erau negre de la amprenta lăsată de foc pe lemne… ce destin…
off, deja au apărut bălţile…