Anul 1994 aduce un nou succes pentru Bon Jovi intitulat “Always”, o superbă baladă ce încă “prinde” la cei îndrăgostiţi şi nu numai, o piesă ce a fost extrasă de albumul “Cross road” ce s-a ales cu zeci şi zeci de premii, fiind după “Slippery When Wet”, cel mai bine vândut al americanilor! “Always” a ocupat locuri fruntaşe în topurile de single-uri ale lumii: 4 în SUA, 2 în UK, 1 în Canada sau Irlanda etc fiind una dintre cele mai de succes piese a legendarei trupe!

Una dintre cele mai bune voci a rockului gothic îi aparţine lui Tarja Turunen, cea care în perioada 1996-2005 a făcut parte din trupa Nightwish. În 1999, trupa finlandeză lansa “Sleeping sun”, o superbă piesă dedicată eclipsei din acel an ce atingea locul 2 în ţara natală. Eu i-am descoperit pe finlandezi prin 2000 când stăteam la cămin, pe vremea facultăţii! Am ascultat cam tot ce au scos, devenind chiar un fan al muzicii lor şi mi-a părut rău când Tarja a părăsit trupa! Fără ea, Nightwish nu mai e ce a fost!

Că tot am început cu piese mai slow, o să continui pe acelaşi ton, întorcându-mă în timp până prin 1992 când britanicele de la Shakespears Sisters lansau “Hello”, ce se poate mândri cu un loc 9 în Suedia şi 14 în UK… E favorita mea, cu toate că cea mai bine primită piesă a lor a fost “Stay” apărut în 1991.

“Find me” este una dintre cele mai bune piese dream-trance din anii `90 ce aparţine duo-ului german Jam & Spoon (Rolf Ellmer & Markus Löffel), ajutaţi de Plavka… “Find me” a fost lansată pe maxi-single în anul 1994, sub labelul JAM!, Dance Pool!
Tot de pe acelaşi maxi-single recomand cu căldură şi “Odyssey To Anyoona”, o capodoperă a genului ce îţi imprimă o doză de emoţie, chiar dacă nu eşti un ascultător al acestor ritmuri! Din păcate, Markus Löffel aka Marc Spoon a decedat în 11 ianuarie 2006, lăsând însă în urmă numeroase piese ce pot fi ascultate la orice oră!

Termin acest episod tot cu o piesă clasică a genului trance, “Chicane – Offshore”, ce a fost lansată în anul 1996. Chicane, este un proiect electro al britanicului Nicholas Bracegirdle, ce a debutat în topuri cu acest single. A urmat un an mai târziu “Sunstroke”, apoi “Saltwater” (1999) sau “Don`t give up (feat Bryan Adams)” (2000) care a fost cel mai bine primit single de către public, ajungând chiar pe locul 1 în UK! Din păcate, Chicane a lansat în ultima perioadă doar piese modeste (să nu zic mai mult), nereuşind să se apropie de perioada de început al carierei când pe ringurile de dans al evenimente muzicale de gen erau nelipsite aceste sunete!

Va urma!

Ieri dimineaţă s-a stins din viaţă la nici de 59 de ani, chitaristul irlandez Gary Moore. Fostul component al trupei Thin Lizzy a fost găsit decedat în camera sa de hotel din Spania, unde se afla în vacanţă, cauza morţii sale s-a datorat unui stop cardiac…
Gary Moore s-a remarcat pe scena muzicală a lumii mai mult datorită carierei solo decât ca şi chitarist al amintitei trupe, reuşind să-şi impună amprenta inedită a stilul blues în piese ca “Parisienne Walkways”, “Still Got the Blues (For You)” sau “Empty rooms” (preferata mea) pe care v-o propun spre (re)ascultare.

R.I.P. !

Apărută iniţial în anul 1986 pe albumul “The Queen Is Dead”, “There Is A Light That Never Goes Out” a englezilor de la The Smiths a fost extrasă pe single abia după 6 ani!!!
Deşi este o piesă drăguţă, cu un refren uşor de reţinut, ea nu a făcut prea mulţi pureci prin topuri, doar un loc 25 a atins în clasamentul de single-uri din ţara de origine! Totuşi albumul de pe care a fost extras single-ul a avut mai mult succes, prinzând un loc 2 la albume în Anglia, alegându-se cu aurul atât în UK cât şi în SUA.

“I fell in love with you watching Casablanca.
Back road the drive in shaw in the flickerin’ light” …
… se auzea în 1995 în fiecare discotecă de la oraş sau ţară, în fiecare piaţă unde se vindeau casete audio, la fiecare bal sau terasă/cafenea/langoşerie… Jessica Jay era numele cel mai des rostit în vara acelui an pe aceste tărâmuri!
Cine era de fapt Jessica Jay? Un mister pare să fie şi în zilele acestea referitor la acel nume! Jessica Jay a fost de fapt un proiect muzical italian a celor de la SAIFAM music, unul ce începe să cunoască succesul prin Asia în special în Thailanda prin 1993 cu single-ul “Broken Hearted Woman”! Se pare că în vremea în care “Casablanca” se cânta în draci pe la noi, solista acestui proiect a fost Dora Carofiglio (din surse neoficiale vă scriu şi eu aceste rânduri, deoarece nu am date concrete referitoare la acest subiect!)…
Pe lângă re-make-ul “Casablanca” după Bertie Higgins (piesă apărută în 1982), Jessica Jay a mai avut succes în România cu melodii ca “Chilli cha-cha” sau “Dempasar Moon”… O altă chestie ciudată este faptul că în Italia nu s-a auzit în acele vremuri de Jessica Jay! Şi nici de “Casablanca”!

Mai jos, videoclipul (neoficial, bineînţeles) al piesei “Casablanca”.

În 1992, americanii de la House of pain lansau o piesă rap intitulată “Jump around” ce a ocupat locul 3 în charts-ul de single-uri din SUA. Este considerată una dintre cele mai de succes piese de discotecă din acei ani, o piesă ce ar face ravagii şi în prezent pentru cei ce ştiu ce înseamnă distracţia adevărată!

RMB a fost unul dintre cele mai îndrăgite nume de mine! RMB însemna Rolf Maier-Bode şi Farid Gharadjedaghi, cei ce prin 1993 puneau bazele acestui proiect. În acel an cei doi lansează RMB Trax 1 şi RMB Trax 2, materiale apărute sub labelul “Adam & Eve Records” iar după un an se mută la “Low Spirit”, sub pecetea căruia vor lansa de-a lungul anilor hit după hit pe scena rave europeană de la începutul anilor `90: “Redemption”, “Love is an ocean”, “Reality”, “Spring”, “Experience” etc. Am ales preferata mea, “Spring”, din 1996, o piesă de aur din Germania!

Videoclipul acestei piese mi-l amintesc în timp ce urmăream MTV Top 10, vineri seara… Apărută în 1995, “Fairground” al celebrilor Simply red a fost No.1 în ţara natală UK. Extras de pe “Live”, a fost cea mai de succes piesă al acestei formaţii! Simply Red a lansat din 1985 şi până în prezent 10 albume de studio, toate fiind primite foarte bine de către fani, ţinând capul de afiş al clasamentelor muzicale atât în ţara natală cât şi în afara ei! Mai jos aveţi acest clip, unul ce îmi dă uşoară stare de nostalgie, probabil că unii dintre voi îşi mai amintesc de el!

Va urma!

Revin cu un serial nou despre muzică, în acelaşi stil în care v-am obişnuit acu` ceva vreme când v-am prezentat (şi probabil că o să vă mai prezint) câteva dintre hiturile anilor 80. O parte dintre cei ce mai citesc acest blog aţi crescut cu ritmurile acelor ani, deci, o să vă amintiţi cu plăcere din piesele ce le-aţi descoperit fie la TV, fie la radio!

Pe la începutul anilor `80 au apărut pe sticlă prin UK nişte băieţi foarte talentaţi ce s-au remarcat printr-un sound alternativ ce a prins destul de bine atât în ţara natală cât şi peste ocean, în special în Noua Zeelandă sau SUA. New Order este trupa de care vă vorbeam ce era formată din Bernard Sumner, Peter Hook, Stephen Morris, Gillian Gilbert, Phil Cunningham. Printre cele mai cunoscute single-uri ale trupei amintesc: “Blue Monday” (1983), “True Faith” (1987), sau “Round & Round” (1989).
Astăzi o să ascultăm “Regret”, un single apărut în 1993 şi extras de pe albumul “Repubic” ce a apărut în acelaşi an şi care atinge poziţia maximă în America, un loc 4 în UK şi 5 în Irlanda…

Well, a venit vremea să să scriu câteva cuvinte despre piesa mea preferată din toate timpurilor, o melodie ce (zic eu) poate fi numită “cea mai bună baladă din toate timpurile”: November rain a rockerilor de la Guns`n roses, un nume de legendă pentru cei ce iubeau ritmurile acelea. Piesa apăruse în 1992 şi a fost extrasă de pe albumul “Use Your Illusion I”, un album foarte bine primit în lume: locul 1 în Canada şi locul 2 în UK, Australia, SUA şi Austria, formaţia alegându-se şi cu numeroase premii!

Când urmăresc acest videoclip, de fiecare dată m-aş întoarece necondiţionat la acele vremuri de aur, vremuri în care a început cu adevărat Revoluţia Muzicală. Iar unul dintre pionierii acestei revoluţii este şi The Prodigy! Despre Keith Flint & co doar la superlativ iar “The fat of the land” îl consider cel mai bun album din toate timpurile!
Pentru primul episod n-o să vă prezint vreo melodie de pe acest album, ci o să vă redau o piesă ce avea să mă facă să mă simt mândru că sunt raver , iar fetele din acel clip fac tot banii şi ar putea fi un model pentru toate paraşutele din ziua de azi ce se gudură prin cluburile de gen a acestor ani!
Apărută în 1994, “No good” a atins doar locul 4 în ţara de başnină, însă albumul de pe care s-a extras acest single “Music for the Jilted Generation” s-a ales cu platină în UK!

Că tot suntem la capitolul rave, vreau să prezint o nouă piesă la care ţin foarte mult ce aparţine “The queen of Rave”, Marusha! “It takes me away” a ajuns pe locul 3 în ţara natală Germania, bucurându-se de un real succes pe scena techno şi la diferitele evenimente la care artista a luat parte.
Figură legendară la “Mayday” sau “Loveparade”, Marusha a ţinut capul de afiş a party-urilor de gen de la începutul anilor `90 şi până în prezent. A devenit cunoscută cu o variantă proprie a clasicului “Somewhere over the rainbow” (locul 3 în Germania şi 6 în Olanda)… Deşi are 45 de ani, continuă să ne încânte ori de câte ori se află în spatele platanelor! Respect!

În 1980 s-a înfiinţat în SUA trupa rock R.E.M., compusă din Peter Buck, Mike Mills, Michael Stipe şi Bill Berry, una dintre cele mai de succes formaţii de gen de la sfârşitul anilor `80 şi începutul anilor `90, single-uri ca “Stand”, “Shiny Happy People”, “Drive” sau “Man on the moon” erau prezenţe respectabile prin clasamentele acelor vremuri. Iar “Losing My Religion” (1991) a fost unul dintre cele mai cunoscute single-uri a acestui band ce a fost extras de pe cel de-al 7-lea album al americanilor, ce făcea furori prin clasamentele lumii acu vreo 20 de ani: locul 1 în UK, SUA sau Canada.

Din 1994 vine şi următoarea piesă: “Right beside you” a cântăreţei americane Sophie B. Hawkins. Cu toate că piesa are un refren uşor de reţinut şi un videoclip ce “prinde”, nu a avut un mare succes în ţara natală, atingând doar un loc 24 în clasamentul de single-uri.
Sophie B. Hawkins a lansat 8 albume de-a lungul carierei, cele mai cunoscute materiale ale artistei fiind Tongues and Tails” din 1992 şi “Whaler” din 1994 iar cel mai de succes hit a fost “As I Lay Me Down”, extras de pe “Whaler”…

Va urma!

Ia să vă văd, despre ce vreau să scriu? Aveţi 10 secunde să vă gândiţi…

“Happy nation” vă spune ceva? Ei bine, a foat albumul de debul al suedezilor de la Ace of base, unul de mare succes în mai toată Europa. N-a făcut excepţie de la regulă nici la noi unde vara lui 1993 s-a desfăşurat sub ritmurile insorite ale celor 4.
Ţin minte că în vara acelui an am fost în tabără la Marea Neagră, “bântuind” prin zona Tuzla şi Eforie Sud. Deşi eram destul de tânăr şi nu ştiam eu prea multe despre viaţă în general, mi-a rămas în minte sound-ul Ace of base ce se auzea (nu exagerez) la fiecare terasă, birt, cotarcă, alimentară din această zonă! M-a urmărit multă vreme acea perioadă, acea muzică, acele vremuri pline de inocenţă. Atunci am auzit prima dată Ace of base!

Mi-am readus aminte de vara lui `93 aseară după ce am ascultat piesa ce dă titlul ultimului album al suedezilor intitulat “Golden ratio” şi care va fi şi următorul extras pe single, al doilea după “All for you”. Ei bine, Ace of base revine cu un nou album după 8 ani, “Da capo” a fost ultimul material al lor, apărut în septembrie 2002…
Aşadar, continuând pe linia unui “All that she wants”, “The sign”, “Don`t turn around” sau mai noile “Cruel summer” sau “C’est la Vie (Always 21)”, Ace of base continuă cu fruntea sus un proiect început acu` vreo 20 de ani şi reuşeşte, (chiar dacă anii au trecut şi în componenţa formaţiei au avut loc şi schimbări), să ne încânte în continuare şi (de ce nu) să ne bine-dispună cu sound-ul lor de week-end, numai bun de un party, puţin nostalgic, dar întotdeauna de bun gust!
Vă propun să ascultaţi noul single Ace of base ce va fi lansat la o data ce va fi anunţată ulterior.

Here is the best trance tunes of the 2010 year, # S.T.Î.L.P.U. version! Enjoy!

1. Sunbird – They accept paradise

2. High Noon At Salinas & Kyrst – Virgin Kyle Beach (original mix)

3. Soarsweep Pres. Smooth Stab – Time Is Precious (Original Mix)

4. Ingsha – Montego Bay (Original Mix)

5. AIR-T Satelite – Azure Coast (Ivan Litus Remix)

6. Sunset & Neil Bamford – Belissima (Andy Tau Remix)

7. Atlantis Ocean – Life Frequency (Sean Marx Remix)

8. Dash Berlin – Never Cry Again

9. Reverse – Absolute Reality (Arty remix)

10.Moonpax vs. Snatt & Vix – Winter Of Love (Original Mix)

Merry Christmas and happy 2011 year to all!
Trance on!

Well, chiar dacă mai e o săptămână până la sfârşitul anului ce coincide cu o ediţie de Top 10, se pot trage încă de astăzi concluziile privind cele mai bune 10 piese muzicale ale anului, în varianta # S.T.Î.L.P.U., astfel:

1. Sunbird – They accept paradise

2. High Noon At Salinas & Kyrst – Virgin Kyle Beach (original mix)

3. Eliza Doolittle – Pack Up

4. Soarsweep Pres. Smooth Stab – Time Is Precious (Original Mix)

5. Alicia Keys – Empire State of Mind Part II

6. Eminem feat. Rihanna – Love The Way You Lie

7. The Droge & Summers Blend – Two Of The Lucky Ones

8. Ingsha – Montego Bay (Original Mix)

9. AIR-T Satelite – Azure Coast (Ivan Litus Remix)

10. Metric – Eclipse

Sărbători fericite tuturor şi mulţumesc pentru vizite!

Ascultam acu` vreo 10 ani în draci Vanessa Paradis – Joe de taxi, piesa unei puştoaice de nici 15 ani care a făcut să-i cadă în 1987 Franţa la picioare. Deşi a fost un mare hit, Vanessa nu a mai reuşit să reediteze acel enorm succes, chiar dacă albumul “Marilyn & John” lansat un an mai târziu avea să ocupe un loc 13 în ţara natală. Poate doar piesa ce dă numele albumului a mai făcut ceva vâlvă…

Am început introducerea postului cu piesa aceasta deoarce era piesa mea preferată în limba franceză… şi, deşi pur şi simplu m-a fascinat acel song, nu am încercat să descopăr alţi artişti sau piese de pe tărâmurile lui Maupassant, asta şi datorită faptului că nu mi-a plăcut în şcoală limba franceză, poate din motivul că vreo 10 ani de zile doar această limbă am studiat-o la cele trei nivele de învăţământ pe care le-am urmat.
Pe lângă piesa Vanessei, mai aveam în playlist Serge Gainsbourg – Je T’aime,…Moi Non Plus, de fapt eram atras mai mult de vorbele lirice şi de extaz ale lui Jane Birkin, o altă frumuseţe ale Franţei! Bine, franţuzoaicele au acel ceva de care să te îndrăgosteşti, un dram de licărire în colţul ochiului, o mişcare naturală a buzelor la un zâmbet oricât de banal ar fi, un ceva, nu neapărat descris în cuvinte…

Cam la asta se rezuma cunoştinţele mele despre muzica franceză, + ce se dădea pe la radio gen Celine Dion sau Patricia Kass, dar astea sunt banalităţi deja, o muzică pe care am ignorat-o, ritmuri frumoase dar de mult apuse le-am lăsat în negura timpului să dispară fără a le descoperi, măcar în trecere, sau chiar de curiozitate… Nu sunt genul care să spună “NU” unei provocări muzicale, însă nu m-a instigat nimeni cu asemenea ritmuri, nu mi-a “băgat” nimeni sub nas un CD cu muzici d-aste` sau să-mi recomande niscava piese!

Soarta face ca acu` vreo 3 săptămâni, pe DVD-ul de nuntă să descopăr la finalul materialului un slide pe care era o melodie franceză… suna a sfârşitului anilor `70 şi începutul anilor `80… Am derulat piesa, mi-am notat câteva versuri pe care le-am căutat pe google şi am dat de Jean Francois Maurice – Maeva , o creaţie pur şi simplu extraordinară lansată în anul 1985! De la Jean Francois Maurice mai auzisem “28° a l’ombre” dar probabil că pe vremea aceea, datorită supra-saturaţiei legată de materia pe care o studiam, am ignorat-o!
Aseară, în timp ce lucram la un proiect destul de mare am reascultat pe youtube Maeva după care, relaxat de lina muzică a artistului, am descoperit pe site şi alte cântece din aceeaşi perioadă, luate la nimereală, deoarece piesele respective nu-mi spuneau nimic. Aşa am dat de Sophie Marceau – Berezina, Carène Chéryl – Ne raccroche pas je t’aime, sau Patricia Ferrari – Il pleut sur mes vacances şi mi-am promis să mai sap în timp pentru a scoate la suprafaţă şi alte creaţii de acest gen!

Mai jos, Patricia Ferrari – Il pleut sur mes vacances! Enjoy!

Cu toate că nu prea am obiceiul să scriu articole “in memoriam” din anumite motive, astăzi am simţit nevoia să o fac după ce de dimineaţă am ascultat (ca de obicei, de la 10-12) Radio 3 Net la “Fete de www” o emisiune comemorativă la 3 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Florian Pittiş…
A fost o ediţie cu totul specială în care s-au difuzat piese de-ale “Moţului” sau preferatele sale, iar prin intermediul chat-ului, apropiaţii marelui artist sau foşti colegi de-ai săi de la radio au împărtăşit celorlalţi ascultător povestiri sau întâmplări ce l-au avut în prin-plan pe artist, într-o atmosferă foarte plăcută şi caldă de muzică, filosofie şi poezie…!
Am ajuns acasă de la serviciu şi am continuat ceea ce au început fetele de la radio, ascultând la volum maxim un CD cu Florian Pittiş. Vă recomand şi vouă două piese! “Sfârşitul nu-i aici” şi “Ploaia care va veni”, cea din urmă se potriveşte excelent situaţiei actuale din ţară!

Cum m-am obişnuit în ultimii ani, nici de această dată nu am urmărit selecţia naţională a Kitchovisionului. De ce oare? E simplu, nu-mi place circul şi nici superficialitatea emanată de acest festival ce şi-a pierdut fooooarte mult din originalitate şi din credibilitate. Am mai spus-o de ce cu altă ocazie, şi n-o mai repet! Dar ca în fiecare an, am intrat pe site-ul oficial al acestui eveniment ca să-mi dau cu părerea despre piese, adică să le critic. Ia să vedem la ce concluzii am ajuns…

1. Jackpot – Razvan Krivach

Ăsta parcă a scăpat de curând de la Spitaul-cel-cunoscut din Mocrea şi face pe păpuşaru` prin gări să facă rost de bani. Cu imaginea asta de crazy-man n-aveam cum să impresionăm pe norvegieni… Dar până acolo, nu i-am impresionat nici pe ai noştrii…

2. Save their Lives – Luminita Anghel

Anghel a crezut că va mai ţine şmecheria ca acu` 5 ani când a făcut figură frumoasă, dar piesa a fost atât de slabă şi lipsită de esenţă încât şi un copil-problemă de 5 luni ar fi adormit la auzul ei…

3. Playing With Fire – Paula Seling si Ovi

Aflai de dim`neaţă că asta e piesa ce ne va reprezenta ţara la Kitchiovison. Asta? M-am uitat în calendar şi am observat că mai sunt vreo 25 de zile până pe 1 aprilie, aşa că nu prea am gustat această glumă.

4. I’m Running – Dalma

Am mai zis-o şi anu` trecut că fata asta are voce faină dar ca nu are cine să-i scrie texte care să o reprezinte. Şi ăsta a fost probabil un text scris în grabă într-o noapte de insomnie şi cred că cei din juriu au ales acest song tocmai pentru vocea fetei…

5. Crazy – Alexandra Ungureanu

Pe Alexandra o credeam mai serioasă, nu să se coboare la asemenea nivel… cu toate că piesa ei nu e rea deloc, însă, dacă te respecţi n-ai ce să cauţi la un asemenea festival, îi laşi pe amatori să se omoare în creaţii.. părerea mea… Dar ar putea măcar s-o extragă pe single pentru că ar avea succes…

6. Running Out of Time – Pasager

Nimic interesant…

7. Come Along – Lora & Sonny Flame

Doamne ce îmbârligătură tâmpită de sound-uri şi de voci, o combinaţie a la Shaggy cu Lady Gaga pe muzică de Ro-mania şi Benone Sinulescu. Hai mă, ce naiba, etno-dance-u` era la modă prin `99…

8. Come As One – Hotel FM

Piesă lentă, prea soft pentru un astfel de concurs. Cre` că numa` cei din Malta mai trimit astfel de piese… Apropos, oare şi anul ăsta tot pe grasa aia au trimis-o? Tare curios aş fi!

9. Lay Me Down – Zero

Bazat pe acelaşi sound ca şi “Sunny days”, Zero nu mi-a lăsat nicio secundă impresia că pot câştiga această selecţie. Dar poate că prinde pe la radio, cum a fost şi anul trecut!

10. See You In Heaven – Lucia Dumitrescu

Cică piesa asta a fost tribut lui Michael Jackson… Oh boy… No comment!

10. It’s Not Too Late – Paula Seling & Kamara

Vocea Paulei iasă bine în evidenţă dar colaborarea cu Kamara lasă de dorit, nu se potrivesc deloc. Poate dacă ar fi cântat singură, ar fi fost ceva, dar aşa…

11. Searching for Perfect Emotion – Lulu & The Puppets

Alţii cu păpuşile… alţii cu rock-ul … se pare că e deja o modă să apară tot felul de trupe/artişti cu semi-piese de această factură. Şi acest cântec se încadrează în categoria “Aşa nu!” Un sfat pentru cei ce vor mai încerca în anii următori aşa ceva: Cu asemenea creaţii n-o să vă calificaţi niciodată nici măcar la Kitchovision!!!

12. Surrender – Anda Adam & Connect-R

Cu siguranţă că a fost cea mai proastă piesă din tot acest ghiveci mizical, o combinaţie perfectă pentru a fi aleasă cea mai penibilă interpretare, cele două personaje parcă acum au aterizat din celebrul Stargate, iar vocile… OH MY GOD, tot dintr-un film… Godzilla!

13. Love Is War – Tina G.

Fata asta a fost şi anul trecut şi m-a impresionat pozitiv dar acum se află în acelaşi sac cu song-urile pop-rock pe care le criticam mai sus!

14. Baby – Alexa

Nimic spectaculos…

15. Around Around – Catalin Josan

La începutul acestui videoclip, Cătălin parcă semăna cu rusul ăla, Dima Bilan ce a luat Eurovisionul acu` 2 ani, probabil că aşa a vrut să pozeze, cu toate că melodia lui a lăsat de dorit! Bine, să nu fiu greşit înţeles, nici piesa lui Bilan n-a fost grozavă…

Pe lângă atâtea note slabe, cea mai mică o acord faptului că nu a fost nicio piesă în limba română calificată pentru această finală!