Mai scriam din când în când prin paginile acestui blog despre una din activităţile mele din trecut, aceea de “topist” ori aminteam pe ici pe colo când m-apucau nostalgiile trecutului de unele piese ce se regăseau prin clasamentele ce le-am realizat în perioada 1994-2002.
Îmi amintesc cu plăcere de primele melodii notate pe o bucată de hârtie, ori în spatele caietului de română pe care le-am descoperit urmărind MTV Top 20, vineri noaptea pe TVR 1. Asta era prin 1994… De la acele acorduri, cu hituri precum “Love is all around – Wet wet wet” sau “I like to move it – Reel 2 real” până la primele piese Eurodance ce mi-au făcut anii liceului mai coloraţi… Ce mai vremuri, ce mai formaţii: Ice MC, Cappella, Magic affair, Snap sau artişti precum Dr. Alban ori Haddaway… a fost o era interesantă în viaţa muzicii contemporane. Sau rave-ul … cu Marusha, RMB, Raver’s nature, Moby sau Westbam în prin plan… Şi mai erau şi cei de la The Prodigy la modă… WOW, parcă acuma simt cum se cutremura ringul de dans de zbenguilile sălbatice ale discipolilor… Pfff… ce ritmuri, ce imagine a Undergroundului…
De la prima casetă cumpărată, celebrul MTV top 10 – volumul 18, până la cunoştinţele ce mi le-am făcut la ţiganii din Piaţă să-mi “ţină” tot ce apare nou, chiar dacă lăsa de dorit calitate lor uneori… sau până la prima corespondenţă cu Radio 3 România Tineret, la emisiunea “Mai mult de 200 de minute – live”, o emisiune ce m-a maturizat puţin d.p.d.v. muzical şi mi-a clădit uşor-uşor cultura muzicală.
Şi mai erau şi verile din Ineu când stăteam ceasuri întregi cu ochii pe Viva şi cu ceva de notat în mână, să nu pierd vreo piesă noua… etc etc!
Dar, nu vreau acuma să fac o analiză a acelor vremuri de început, vroiam doar să trec în revistă piesele anilor ce au trecut din 1994 până în 2008 în varianta #S.T.Î.L.P.U., că şi aşa anul acesta face 10 ani de la înfiinţare şi tre` să mai amintesc de unele activităţi ce poartă pecetea actualei denumiri…

Anul 2008 – Coldplay – Lost

Anul 2007 -Matchbox Twenty – How far we`ve come

Anul 2006 – Pink – Who knew?

Anii 2005-2003 – nu am ţinut niciun fel de statistici  referitoare la piesele preferate

Anul 2002 – t.A.T.u. – Nas ne dogonyat

Anul 2001 – Scooter – Posse (I need you on the floor)

Anul 2000 Darude – Sandstorm

Anul 1999 – Touch and go – Would you?

Anul 1998 – Scooter – How much is the fish?

Anul 1997 – Apollo 440 – Ain`t talkin bout dub

Anul 1996 – Scooter – Back in the UK

Anul 1995 – DJ Bobo – Love is all around

Anul 1994 – Maxx – No more (I Can`t Stand It)

Trăgând o tură pe marele Internet, am dat de un clasament făcut de britanicii de la “Channel 4″ referitoare la cele mai penibile 100 de piese ale tuturor timpului şi… surpriză, locul 1 este ocupat de paraşutele de la Cheeky Girls. Iată şi care au fost primele 10 locuri…

1. The Cheeky Song (Touch My Bum) – The Cheeky Girls
2. The Millennium Prayer – Cliff Richard
3. Agadoo – Black Lace
4. Candle In The Wind 1997 – Elton John
5. Fast Food Song – The Fast Food Rockers
6. Mr Blobby – Mr Blobby
7. Because We Want To – Billie
8. Barbie Girl – Aqua
9. Achy Breaky Heart – Billy Ray Cyrus
10. Jenny From The Block – Jennifer Lopez

În top mai întâlnim “The Lady In Red – Chris de Burgh” pe locul 24, “Macarena – Los Del Rio” pe locul 37, “I’d Do Anything For Love (But I Won’t Do That) – Meatloaf” pe poziţia 62, “No Limits – 2 Unlimited” pe poziţia 76 sau “Saturday Night – Whigfield” pe 87.
Întreg clasamentul îl găsiţi aici.

Astăzi vă voi prezenta un episod mai special dedicat câtorva hituri ale anilor `80 în Balcani…

Prin 1985, Neda Ukraden lansa o piesă de suflet intitulată “Zora je” ce s-a vândut în ţara natală în 500.000 de exemplare! Cu o carieră prodigioasă în fosta Iugoslavie, autoare a 20 de albume, Neda a fost mai mereu în prin planul ritmurilor folk fiind apreciată nu doar în ţara de baştină ci şi în afara ei!

Magazin vă spune ceva?
Apărută prin 1970 sub denumirea “Dalmatinski magazin”, formaţia croată avându-şi originile în Split şi-a început practic succesul în 1982 când, sub numele Magazin, au lansat “Slatko stanje”, un single vândut în 2000 de copii…
În 1986 “Put putujem” vindea 670000 de exemplare, fiind cel mai bine vândut hit al formaţiei, de la origini şi până în prezent! Piesa a fost extrasă de pe albumul cu acelaşi nume apărut în acelaşi an, de pe acest material vă mai recomand “Sve bi seke ljubile mornare” sau “Srce zna” unde vocea Ljiljanei Nikolovska face ravagii…

Fahreta Živojinović s-a născut la 20 octombrie 1960 la Brčko (Bosnia-Herţegovina) şi sub numele de Lepa Brena, este cea mai de succes cântăreaţă din fostul bloc iugoslav .
Cu 18 albume lansate, Lepa Brena a vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume, recordul în Iugoslavia îl deţine albumul “Bato, Bato” din 1984 cu 1100000 de copii vândute!
În 1984, “Zivela Jugoslavija” se cânta prin tot balcaniul, fiind cel mai cunoscut hit al cântăreţei. În acelaşi an, Lepa Brena concerta pe actualul stadion “Dan Păltinişanu” în faţa a peste 40000 de oameni, creând o adevărată isterie în Banat cu showul său!
Acum, după situaţia mult încercată de conflicte din ultimii 20 de ani de pe acest teritoriu, acest single probabil că naşte reacţii pro şi contra din partea celor din spaţiul ex-iugoslav..

Milo Vasić, având numele de scenă Jasmin Stavros, s-a născut în 1954 la Split si a apărut pe scena muzicală balcanică în 1987 când a lansat albumul “Priče iz kavane”. Este cunsoscut cu single-ul “Umoran san” (pe care vi-l şi prezint mai jos) lansat în 1989 şi extras de pe albumul “Ljubio sam anđela” …
De la el vă mai recomand “Ljubio sam anđela” apărut în acelaşi an cu single-ul de mai sus, “Kad se prijatelji rastaju” din 1991, “Dao bi sto amerika” ori “Oci moje”…

În 1983, în New Jersey se năştea trupa rock Bon Jovi, una dintre cele mai de importante formaţii de gen din lume, membrii ei fiind: Jon Bon Jovi, Richie Sambora, David Bryan, Tico Torres, Hugh McDonald. Primul single lansat de ei s-a numit “Runnaway”, ce a atins doar locul 39 în State. Piesa a fost extrasă de pe albumul omonim apărut un an mai târziu.
Cel mai de succes single al formaţiei a fost “Livin’ on a Prayer”, apărut în 1986 şi care a fost “number one” în SUA şi Canada şi s-a clasat pe locul 4 în UK. Piesa se găseşte pe albumul “Slippery When Wet”, unul de platină în Australia iar în charturile de albume din SUA, Canada, Elveţia sau Finlanda, materialul a “prins” poziţia maximă!

În Germania, Bad boys blue lansau în 1986 “I Wanna Hear Your Heartbeat”, cel de-al 7-lea lor single ce s-a clasat pe locul 14 în ţara natală, pe 21 în Elveţia, sau pe 15 în Finlanda.
Bad boys blue au apărut în 1984 în Koln, Germania şi de-a lungul carierei (în diverse formule) au scos pe piaţă 22 de albume încadrate în stilurile pop-dance sau disco-fox.

Suedia a dat întotdeauna formaţii sau artişti de succes lumii. Roxette a fost unul dintre aceste nume. În 1988 nordicii reuşeau să spargă “bariera” clasamentelor americane şi să se aşeze pe locul 1 cu “Listen to Your Heart”. În Austria şi Suedia piesa extrasă de pe “Look sharp!” a primit medalia de aur pentru vânzări!

Leonard Cohen s-a născut în 1934 la Montreal şi a debutat la sfârşitul anilor `60 cu albumul “Songs of Leonard Cohen” (apărut în 27 decembrie 1967).
Poet şi cântăreţ, Leonard a lansat zeci de single-uri iar “Dance Me to the End of Love” este piesa la care m-am oprit astăzi, o piesă destul de emo, privind şi videoclipul, dar care sună foarte bine, stilul inconfundabil al artistului îşi pune amprenta asupra calităţii ei.
Acest hit a lui Leonard a fost inspirat din Holocaust şi a fost extras de pe albumul “Various Positions” apărut în 1984 şi care a avut mare succes în Norvegia unde s-a clasat pe locul 3 în topul vânzărilor de albume.

În final ne mutăm în Italia unde Ricchi e Poveri lansau în 1981 “Sarà perché ti amo”, un hit de succes în “cizmă” şi pe ringurile de dans ori la concursurile de karaoke.

Nu ştiu zău cum face fata asta şi care îi e reţeta de scoate melodii una şi una pentru paranghelii! După “Poker face” şi “Paparazzi” se pare că o va comite din nou, “Bad romance” se anunţă a fi un mare hit al acestei ierni. Ritmurile pieselor ei îmi răscolesc pe undeva nostalgia anilor ’90 când Eurodance-ul era în floare…
Update 11.11.2009: Ascultaţi varianta finală a piesei şi vă veţi convinge!

O nouă piesă Voltaj ce nu are nimic special şi parcă seamănă cu celelalte dinaintea ei… versuri siropoase, unele destul de “forţate” fac din Voltaj o trupă ce nu a reuşit să iasă din tipare, cu mici excepţii şi să se plaseze pe partea negativă a balanţei în preferinţele mele…

Nu prea îi înţeleg pe englezi pentru că la plac foarte mult videoclipurile ciudate, mostra de mai jos a ajuns pe locul 1 în chartul de vânzări şi nu prea ştiu de ce, poate datorită frezei solistei, dar şi atunci… ar candida pe lista “aşa nu”.

O altă piesă extrasă din vârful clasamentului de vânzări ale britanicilor aparţine lui Emiliana Torrini şi este o întoarcere ieftină în timp până în anii ’60…

Că muzica românescă este pe topogan nu mai e nicio noutate, vina principală pentru degradarea continuă a ei aparţine mass-mediei care promovează chestii superficiale şi, uneori ridică în slăvi incultura. Totul pentru a absoarbe trafic, rating sau orice altceva pentru a fi în frunte, indiferent de consecinţe. În cazul acesta ne merităm soarta…
Iată câteva exemple ce nu merită să le comentez:

Radio Killer – Voila
Connect-R – Burning Love
DJ Andi ft Stella – Freedom
Morandi – Colors

Până la premieră, sper să ne mai auzim cu un nou episod!

Am descoperit-o de câteva zile şi tot asta ascult… cu toate că piesa “Who needs love?” a apărut în urmă cu mai bine de 3 ani…
O consider una dintre cele mai bune melodii din ultimii ani, însă ea că nu a fost extrasă niciodată pe single, britanicii de la Razorlight (căci ei interpretează acest cântec) au ales alte extrase de pe cel de-al doilea material al trupei ce poartă titlul omonim formaţiei…
Vă împărtăşesc şi vouă acest cântec, poate că şi unii dintre voi îl descoperă în premieră ascultându-l în aceste clipe…

Prima dată am auzit la Radio despre acest dans, era un subiect aprins în emisiunea matinală a lui Buzdugan şi Morar, se distrau pe seama lui… Nu ştiam despre ce e vorba, cei doi parcă erau la fel pe “din afară” ca şi mine… cereau informaţii de la un tip prin telefon… acesta le explica paşii în timp ce ascultau mostre din cântec. Am dat un search pe youtube să văd cu ce se “mănâncă” acest dans…
Am găsit un clip de la ceva nuntă (că, cică, acolo te distrezi de minune) şi iată ce a ieşit… Simplu! Baftă, sper să vă iasă

Dacă vreţi să repetaţi mai mult, am mai pus un fişier cu durată mai lungă! Have fun!

Pink parodia în cântecele ei muzica proastă, personajele stupide din show-bizz sau societatea în general… dar chiar ea a scos o melodie stupidă, bună de coloană sonoră a unei emisiuni pentru copii retardaţi. Poate ei i se pare cool, dar le ce hituri a lansat în ultima perioadă, aveam pretenţii de la ea, mai ales că o-ndrăgeam, dar asta mi se pare o creaţie ieftină, parcă în ton cu criza…

Una dintre cele mai enervante piese de vară pe care am auzit-o vreodată e interpretată de Pitbull, acest câine de stepă al muzicii de dans pentru gagicile în călduri şi puştanii turmentaţi după o bere ieftină. Un refren simplu şi penibil, un clip clasic, fără nicio valenţă de “altceva”… sunt ingredientele unei piese penale, dar cu succes mare pe ringurile de dans!

Urmează doi artişti de tip bărbaţi-femeie…

Mika nu m-a dezamăgit nici de data aceasta, noul single “We are golden” e la fel de perfidă ca restul lalaielilor lui din ultimii ani, un ritm împrumutat din vechi timpuri atrage însă simpatii iar topurile sunt primitoare cu britanicul… Din păcate la mine e pe lista neagă pe care nu cred că o va părăsi niciodată…

La începutul anilor `90, bărbaţii din industria muzicală arătau cum ar trebui să arate un bărbat şi îşi potriveau ţinuta pe stilul pe care prestau. În anul de graţie 2009, bărbaţii au împrumutat din caracteristicile femeiesşti pentru a-şi etala talentul… şi culmea, chiar prinde acest stil… Un exemplu în acest caz este şi acel al lui Daniel Merriweather.

Scooter făcea prin 1995 muzică bună. Un album de excepţie “…and the beat goes on” şi single-uri de top 10 prin Europa (“Hyper hyper”, “Move your ass” sau “Endless summer”) au făcut ca Scooter să devină una dintre cele mai populare formaţii de dans din Europa, o carieră de peste 15 ani plină de concerte, albume medaliate ori single-uri de succes.
Din păcate, în ultimii ani, cei 3 au cam dat-o-n bară cu muzica… single-urile lor aveau în ingrediente sounduri împrumutate din piese vechi ce le orbea originalitatea, chiar dacă s-au adaptat de fiecare dată la tot ce este nou, fiind în pas cu ce e trandy… “J`adore hardcore” nu face excepţie de la regulă. Am fost fanul lor, acum nu mai sunt…!

La final, câteva piese ce nu merită nici măcar să le parodiez, piese de sezon la faimoasele noastre radiouri ori pe la emtivi…

Velvet – Chemistry
Bob Taylor ft Inna – Deja Vu
Cascada – Evacuate The Dancefloor
Dream city feat Vanotek – Loving you
Alex & Puya – Secret
Inna – Amazing

Cam atât pentru astăzi, ne vedem la un nou episod!

Ar putea crede cei ce-mi citesc blogul că sunt prea răutăcios, deoarece scriu doar la modul negativ despre industria muzicală românească. Ei bine, astăzi m-am gândit să încep un serial despre vocile ce m-au impresionat, le respect şi merită puţină atenţie, merită ascultate şi, din când în când mai trebuie scoase de la naftalină pentru a ne colora puţin universul muzical…
Printre cei ce se vor afla la această rubrică vor fi: Florin Chilian, Adriana Balint, Bosquito etc…
Primul nume pe lista mea este cel a lui Adriana Balint, interpreta ce la începulul anilor 2000 a încercat o mică revoluţie în materie de muzică…

Venită parcă dintr-o altă lume şi cu impunătoru-i glas a vrut să răzbească prin superficialitatea muzicii autohtone, printre himerele din show-bizz-ul acelor vremuri… a vrut să încerce Altceva, o elegie aproape de perfecţiune… Şi-a îmbinat vocea cu sunete izoterice, spirituale, de factură celtică şi a reuşit să editeze un album excelent chiar dacă era doar o liceană de 17 ani, descriind sentimente, vise, sau realităţi într-o maturitate excesivă, ca o adevărată interpretă!

“Altceva” a apărut în 2001 şi conţinea 10 piese dintre care 3 au fost extrase pe single, astfel: Emoţie de toamnă (versuri Nichita Stănescu), “Aripi” şi “Pleacă şi uită-mă”.
Trei piese de single şi altele la fel de bune, realizate într-o originalitate generoasă ce au îmbogăţit albumul, printre care remarc: “…şi plângea”, “De ce?”, “Pentru tine”, “Aud o voce” sau “Ploua”…

Un an mai târziu artista îşi lansează al doilea material intitulat “Mai aproape de cer”, piesele de pe acest album fiind de natură religioasă. Cele două single-uri extrase sunt “Linişte” şi “Spre lumină”.
Ambele albume au purtat amprenta casei de discuri “Fundaţia culturală Phoenix”…

Din păcate, după cele două albume prezentate mai sus, a dispărut de pe scena muzicală lăsând în gol în sufletele celor ce au început să-i îndrăgească stilul, să-i iubească muzica. Ne este dor de ritmurile ei aduse la rang de artă, ne e datoare nouă celor ce iubim cu adevărat muzica bună, ştim că mai are potenţial pentru a renaşte şi pentru a ne delecta auzul cu minunăţia sunetului vocii ei născut dintr-o splendoare aparte…

Pe final, o mostră de pe Altceva: Pleacă şi uită-mă …